"Am fost nu neapărat un student eminent, ci unul foarte bun în zonele care m-au interesat şi mai puţin atent la notele de la materiile neimportante." Robert Popescu absolvea secţia de calculatoare a Facultăţii de Informatică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti în 1989.
A lucrat două luni şi jumătate în vechiul regim - "o experienţă pe care n-o s-o uit uşor pentru că numai în armată mai dormeam cu capul pe birou patru ore pe zi" - iar apoi a început să se apropie de domeniul în care a a studiat: IT-ul.
A primit o ofertă de a face ordine în sistemul informatic al unei companii nou-înfiinţate şi pentru că ştia engleza şi avea simţul comerţului a avansat într-un an în funcţia de director general adjunct.
Avea 26 de ani când grupul israelian Eisenberg, cu care compania sa trebuia să fuzioneze, i-a oferit poziţia de şef al reprezentanţei din România.
Câştiga de patru ori mai mult decât ca specialist IT în Institutul de Cercetări al Ministerului Industriei Alimentare. A încercat apoi să preia contractul de privatizare al TVR2 printr-o licitaţie menită să îmbunătăţească infrastructura de transimisie a postului - "o misiune care a eşuat din cauza situaţiei politice".
Al doilea proiect de care se leagă numele său este cel de construire a primei electrocentrale private din România.
În 1994 au început discuţiile pentru o centrală în cogenerare pe locul unde se află astăzi CET Grozăveşti. Un an mai târziu s-a semnat contractul de 100 de milioane de dolari, proiectul era cât pe ce să prindă contur, dar ulterior a fost blocat pentru că nu s-a reuşit garantarea de către stat a unei părţi din suma respectivă.
"A fost ca un copil al meu din punct de vedere al efortului depus şi dacă e să mă întrebaţi care e cea mai mare nerealizare din cariera mea ar fi tocmai asta", spune Popescu, cu trimitere la ceea ce ar fi putut deveni un "stindard al modului de privatizare românesc".
Între 1992 şi 1999 a lucrat în Eisenberg în activităţi comerciale. A vândut de la adidaşi, mingi şi echipamente sportive până la celebrele televizoare NEI, dar a obţinut şi contracte de reprezentanţă ale unor firme de echipamente de aer condiţionat şi de producţie de sticle PET.
Dezamăgit de mediul politic şi de faptul că n-a reuşit să implementeze proiectul de la Grozăveşti, a decis în 1999 să plece din România cu destinaţia Canada.
"Din punctul de vedere al carierei e o decizie ilogică. Dar sunt momente în viaţă când trebuie să dai reset şi să vezi cum arată viaţa şi din alte perspective. Să continui ce făcusem până atunci în România ar fi fost un dead-end."
Aşa vorbeşte Popescu despre perioada de reîmprospătare din cariera sa într-un sistem nou cu alte reguli, principii şi idei de business. El povesteşte că, deşi nu l-a primit cu braţele deschise, Canada era la începutul anilor 2000 un mediu propice pentru informaticieni: "Dacă spuneai două vorbe despre calculatoare în metrou, când ajungeai în staţie venea un recruiter să te întrebe dacă nu vrei un job".
Boomul dot.com i-a oferit slujbe part-time în consultanţa de business sau de IT, iar experienţa combinată din cele două domenii îi e de folos şi astăzi. Familia l-a făcut să revină însă în ţară, iniţial temporar, iar din 2003 s-a stabilit definitiv în ţară.
De fapt, încă din 2001 începuse colaborarea cu cei de la distribuitorul de medicamente Relad, iar din 2004 a devenit şeful grupului timp de trei ani şi jumătate.
Sub conducerea lui Popescu, Relad a urcat de pe poziţia a treia în piaţă pe locul al doilea şi a reuşit chiar să detroneze liderul Mediplus timp de câteva luni. Compania plecase de la paradigma unei societăţi deţinute de acţionari, dar condusă de manageri independenţi, iar în timp scurt reţeta impusă de proprietarii Relad a fost dusă cu succes la îndeplinire.
Era 2007 când a decis peste noapte să ia o pauză după ce viziunea sa nu a mai coincis cu cea a acţionarilor.
"Cu cei de la A&D Pharma eram cel mai crunt rival. Am făcut tot posibilul să lovesc în ei, cu pumnii, cu picioarele pentru că asta trebuie să faci când vrei să detronezi liderul", spune Popescu, în anticiparea deciziei care l-a condus către actualul loc de muncă.
Când s-a aflat despre plecarea sa de la Relad, le-a comunicat şi colegilor din asociaţia distribuitorilor de medicamente şi în aceeaşi seară a primit un telefon de la colegul său CEO de la A&D Pharma, Dragoş Dinu, care i-a spus clar: "Tu nu poţi să mergi altundeva în afară de noi".
Robert Popescu îşi aminteşte de insistenţa cu care l-a căutat Dinu în cele nouă luni de pauză pe care şi le-a dorit, iar la 1 martie 2008 a ajuns în curtea noului angajator.
12 martie, miercuri, e o zi pe care o să şi-o amintească toată viaţa: "Citeam în Ziarul Financiar că Mediplus luase cea mai mare amendă din istoria Consiliului Concurenţei, de 13,7 milioane de euro".
Compania abia se listase la bursa de la Londra la finele lui 2006, deci vestea a complicat contextul în care ajungea în A&D Pharma, la doar trei luni după ce grupul anunţa şi rezultate financiare negative pentru anul fiscal precedent.
Acţiunile au coborât rapid de la 16-17 euro la numai trei euro în mai puţin de două luni. Furtuna a destabilizat compania pe care o credea extrem de solidă, iar acţionarii fondatori au decis să schimbe complet boardul A&D Pharma.
A fost şi momentul în care Dragoş Dinu a hotărât să plece, iar Popescu a fost propulsat în poziţia de CEO.
"Îi datoram complet venirea mea aici şi nu m-aş fi gândit nicio secundă că o să ne despărţim atât de repede."
2008 a adus căderea Lehman Brothers şi de atunci compania a intrat în epoca restructurărilor. Rezultatele nu au întârziat să apară: de la un EBITDA de sub 30 de milioane de euro în 2008, prognozele pentru 2011 indică o profitabilitate de mai bine de 50 de milioane.
"Nu poţi să ignori că în jurul tău există oportunităţi, deci n-ai voie să nu încerci măcar să le simţi."
Din pasiunea lui pentru muzică, Robert Popescu a fost nu doar manager, ci şi antreprenor în toţi aceşti ani. A reprezentat şi a importat echipamente audio de înaltă calitate, iar firma sa deschidea primul magazin de astfel de produse în Bucureşti.
E un business care există şi astăzi, venit în completarea hobby-ului său şi mai puţin pentru bani.
"N-am lăsat timpul să treacă pe lângă mine chiar dacă munceam de dimineaţă până noaptea", mărturiseşte şeful A&D Pharma, care vorbeşte despre carieră doar ca despre "o faţetă" a vieţii unui om.
Deşi e manager prin natura poziţiei pe care o ocupă, Popescu se consideră eminamente antreprenor. Spiritul antreprenorial este, în viziunea sa, cea mai mare calitate pe care şi-o găseşte.
"N-aş fi fost un manager bun dacă aş fi lucrat într-o multinaţională."
E răspunsul său la întrebarea legată de ofertele pe care le-a primit de-a lungul timpului de la multinaţionalele producătoare de medicamente.
Care e pariul lui Robert Popescu cu A&D Pharma?
Să facă întotdeauna mai mult decât credea în urmă cu câteva luni că se poate face. "O picătură de inteligenţă pusă într-un proces valorează cât mii de oameni care dau cu sapa o mie de ani", spune Popescu, care se vede în grup atâta timp cât poate aduce un plus în compania pe care o conduce, chiar dacă piaţa în care activează este în prezent una dintre cele mai reglementate.
Adaosurile comerciale şi preţurile doctoriilor sunt fixe, stabilite de autorităţi, iar regulile se schimbă adeseori peste noapte. Asta nu l-a împiedicat să crească afacerile grupului cu 20% în 2010 faţă de 2009, până la nivelul de 800 de milioane de euro, şi să crească profitabilitatea de la 28 de milioane de euro în 2008 la 50 de milioane de euro în 2011, potrivit estimărilor companiei.
Primăvara acestui an l-a pus pe Popescu şi în faţa delistării de pe bursa de la Londra după aproape cinci ani.
"Multă lume trebuie să înţeleagă că listarea este un exerciţiu care, odată făcut după toate regulile jocului, aduce mari dificultăţi în gestionarea eficientă a businessului", spune şeful A&D Pharma la opt luni după decizia acţionarilor.
Cum pieţele financiare nu mai funcţionau la parametrii de dinaintea crizei economice, interesul investitorilor pentru companii de asemenea talie pe o bursă cum e cea de la Londra a fost redus.
Prin delistare, acţionarii au urmărit să obţină un flux decizional mult mai flexibil, deşi au păstrat cea mai mare parte a regulilor interne, structura boardului fiind totodată asemănătoare.
"La o piaţă care e atât de impredictibilă, delistarea vine ca o necesitate pentru că aveam nevoie de mult mai multă flexibilitate şi viteză în luarea deciziilor strategice", mai declară Popescu, remarcând economii de sute bune de mii de euro, costuri pe seama renunţării la consilieri, reprezentanţi de comunicare către Bursa din Londra şi alte structuri similare.
Potrivit şefului A&D Pharma, listarea în sine a fost un mare succes nu numai pentru grup, ci în general pentru mediul de business din România, care a arătat că poate lista la o scară foarte mare o companie românească. "Ce am învăţat din listarea A&D Pharma? Că e o experienţă extrem de complexă, solicitantă ca resurse şi că acţionarul e privit de multe ori ca fiind cel care are interese opuse investitorului care a cumpărat pe bursă", rezumă Popescu.
Viitorul îi rezervă la fel de multe provocări. 10% din farmacii au dat faliment în ultimul an, distribuitori de talie mare precum Relad şi Montero au folosit insolvenţa pentru a ieşi din business, iar capitalul de încredere e tot mai greu de dobândit.
Piaţa farmaceutică a ajuns în trimestrul al treilea la valoarea de 643 milioane de euro, în creştere cu 13,7%, cea mai bună evoluţie din acest an, dat fiind că avansul din primul trimestru a fost de 2,8%, iar în cel de-al doilea de 4,4%, potrivit datelor companiei de analiză şi studii de piaţă Cegedim România.
Totuşi, creşterea anuală e estimată la circa 5%, de câteva ori mai puţin faţă de ritmul cu două cifre din anii anteriori.
În calea A&D Pharma, situaţia din piaţă nu are efecte vizibile în business. Anul trecut Sensiblu a depăşit cu peste 50 de milioane de euro afacerile principalului competitor - Catena, deţinut de Anca Vlad, în timp ce distribuitorul Mediplus se află la 200 de milioane de euro distanţă faţă de numărul doi din distribuţie, Farmexpert, aflat în proprietatea omului de afaceri Ovidiu Buluc.
"Dacă eşti lider, eşti condamnat să te lupţi continuu pentru poziţia asta şi trebuie să arăţi că eşti mereu inovatorul, iar ei urmăritorii. De aceea, nu-mi lipseşte nicio clipă adrenalina."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
