In 2010 ar trebui fie sa ne imbolnavim pe jumatate, fie sa netratam in aceeasi proportie, conform bugetului public pentrusanatate. Altfel spus, daca cele 15,5 mld. lei din bugetul CNAS pe2009 au ajuns pentru 9 luni, iar din cele 15 mld. lei pe 2010 sevor achita datoriile pe 2009, la jumatatea acestui an ne vomimprumuta din bugetul pe 2011?
Scaderea cu 9,4% a bugetului public in 2009 in lei, inconditiile unei devalorizari substantiale a leului si a scaderiisustinerii out-of-the-pocket, la o valoare care a acoperit doartrei trimestre, ca si propunerea de buget pentru 2010 care, dupaachitarea datoriilor din 2009, ar putea sustine sistemul pana invara ne ridica semne mari de intrebare atat asupra prezentuluiimediat, cat si asupra viitorului. Mai mult, scaderea recenta acontributiei obligatorii pentru sanatate este un semn clar cafactorul politic fie nu a inteles importanta sanatatii pentrucetateanul roman, fie nu e de acord sa perpetueze/subventionezesituatia actuala, fie cate ceva din amandoua.
Spitalul, un sector cu o pondere publicacovarsitoare
Sistemul romanesc de sanatate (a carui problema de baza in formaactuala este ca doar 23% din potentialii beneficiari sunt sicontribuabili), sufera - in comparatie cu modelele occidentale - dedeformari profunde in ambele axe de referinta: pondereaambulator/spital, respectiv ponderea public/privat.
Atat fluxul de solicitari, cat si putinele resurse publice tindsa se duca prea mult spre spital, care este deocamdata un sector cuo pondere publica covarsitoare.
In consecinta, ar trebui sa existe o oportunitate majora pepartea opusa, practica ambulatorie privata; cresterile de 30-40%ale serviciilor medicale private, o performanta in criza din 2009,sunt o prima dovada a acestei oportunitati.
Totusi, divergentele de perceptie intre sectorul public si celprivat, atat pentru corpul medical, cat si pentru opinia publica sipentru factorul politic sunt substantiale.
In perceptia corpului medical, medicina de familie - care esteprin definitie ambulatorie, iar in practica actuala este un hibridintre public si privat, in sensul kafkian de cabinet privat cu unsingur cumparator, sistemul public - nu este tratata conformimportantei pe care o merita, iar specialitatile medicale (cuputine exceptii) nu sunt convinse inca de modelul profesionalambulatoriu.
Doua modele de baza la nivel european
In perceptia factorului politic, sistemul public are o inertieprea mare si nu exista decat o potentiala motivatie de imbunatatirea situatiei, presiunea opiniei publice.
In perceptia opiniei publice, asteptarile privind servicii decalitate primite gratuit au mai diminuat, insa au inca o necesitatesi o pondere care nu pot fi neglijate. Posibilitatea de a investiinsa pentru servicii medicale este limitata, atat de ponderea marea populatiei cu venituri la limita, cat si de obstacolele(impredictibilitate si nedeductibilitate) pentru cei cu venituripeste limita. Ingrijirea sanatatii costa, aici am progresat camentalitate, dar ezitam inca in a raspunde clar la intrebarea cinetrebuie sa achite aceste costuri.
Experienta europeana, lasand la o parte toate particularitatilenationale, arata ca nu exista decat doua modele de baza:
n Modelul sistemului public (Marea Britanie, Italia, Irlanda,Grecia, Spania, Portugalia; tarile scandinave sunt o categorieaparte in acest model, datorita descentralizarii si resurselorridicate), in care statul joaca rolul preponderent, sistemul estecentralizat si finantat din taxe generale; medicii au in generalstatutul de salariati, iar pacientii platesc putin si primesc deregula mai putin decat au nevoie, fiind trimisi adesea pe liste deasteptare;
n Modelul sistemului mixt de asigurari, de tip Bismarck(Germania, Austria, Belgia, Franta, Olanda, Elvetia), in carepacientii se pot asigura public si privat, prin plata unorcontributii; medicii sunt platiti pe baza serviciului medical,pacientii platesc ceva mai mult, dar primesc de regula ceea ceasteapta, iar cheltuielile medicale le sunt returnate partial sauintegral de asiguratori.
Sistemul romanesc, ca si al altor tari foste comuniste, nureuseste, dupa 10 ani de functionare a asigurarilor sociale desanatate, sa se incadreze intr-unul din modelele mentionate; si-ardori avantajele ambelor modele si - probabil - s-ar lipsi dedezavantajele fiecaruia, insa ma tem ca acest lucru este o dovadade imaturitate.
Petru Craciun este directorul general al companieide analiza si studii de piata Cegedim Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
