Capitala este o Romanie in miniatura, daca este sa o judecam din punctul de vedere al optiunilor politice. Insa, nu ar fi Capitala daca, privind din aceeasi perspectiva, nu ar constitui o exceptie.
De aceea, actualul partid de guvernamant si-a dorit intotdeauna Bucurestiul si, ca intr-o iubire imposibila, alearga inca dupa Primaria Generala.
Oricum, tentatia este mare pentru orice partid care se respecta, pentru ca primar general este o pozitie de unde se poate incepe o cariera politica prodigioasa. In guvernarea trecuta, un proaspat primar general nu s-a sfiit sa paraseasca fara regrete aceasta pozitie, abia cucerita, ca sa-si mute locul de munca la Palatul Victoria. Privind fara discriminare, in dreapta sau stanga, istoria se repeta. Un presedinte francez a fost primarul Parisului. Titularul Kremlinului si-a lansat cariera "civila" facand treaba in anturajul unui primar reformist al vechii capitale imperiale ruse.
De la umbra copacilor Cismigiului, problema nu se vede chiar asa grandios. Bucuresteanul, indiferent de conditie vrea primar dupa chipul si asemanarea lui. Numai ca locuitorul din capitala e asa de heteroclit, incat este greu de impacat.
Mai mult, nesigur pe optiunile sale poate sa voteze in asa fel incat sa rezulte o situatie paradoxala.
In 1998 si in 2000, partidul la Putere a trimis sa candideze pentru bulevardul Elisabeta 41 pe unul dintre liderii sai care, cumva, reusea sa fie atat pe placul Caii Victoriei, cat si pe cel al Ferentarilor. Rezultatul a lasat mut si partidul, si candidatul. Capriciosul Bucuresti l-a respins pe candidat, pe care vizibil il placuse, la un procent si un pic, in favoarea unui marinar controversat, navigator in ape agitate.
Daca este sa ma uit la actualul candidat al PSD, se pare ca partidului i-a placut experimentul, dar pe care, acum, il vrea enorm sa fie cu final fericit. Macar la limita.
S-a tot vorbit, speculat, interpretat, cautat sensuri ascunse, facute teorii ale conspiratiei, pronosticuri, glume, cainari, pe seama faptului ca un diplomat - nu oricare - a fost trimis sa-si incerce norocul la primarie. Sa fim seriosi: s-a ajuns la aceasta decizie dupa niste calcule mai reci decat ti-ai putea inchipui.
PSD vrea sa demonstreze prin Mircea Geoana ca poate gasi cheia pentru Bucuresti. si daca nu va fi asa, acelasi Mircea Geoana ar fi felul in care - dupa un vechi obicei asiatic- imparatul isi va salva onoarea obrazului.
Nimic nu este prea putin in sprijinul unui asemenea scop. O lansare de efect. Declaratii care il dezvaluie pe candidat drept un om obisnuit in spate unor aparente cam rigide. Povestile simpatice despre un fost politehnist, care in tinerete a luat in cizmele de cauciuc relaitatile santierului. Despre un pusti care in copilarie isi cumpara cornuri cu miez ca hartia pe 50 de bani - ce vremuri - de la magazinul "Spicul".
Ironie, pana si contracandidatii sau imprejurarile par sa-l ajute. Nimeni nu pare mai intusabil ca Basescu, dar nava sa a ruginit un pic dupa patru ani involburati. Este o oboseala inevitabila, dupa o timp de exercitare a deciziei.
Ceilalti aproape ca nu conteaza. Un om de fotbal care ar vrea sa mute stadionul in strada. Alti candidati tragi-comici. "Alba-neagra" chiar in PSD - in stil Vanghelie- sau balet a la Padure.
Campania electorala abia a inceput. Semnele sunt vizibile. Bannere despre cat de eficient este candidatul X. Sedii minuscule, "de front", cu termopane obligatorii, care au rasarit intre o gogoserie si un "second hand". Strategi cu scobitori care dezbat sansele sub umbrelute, la o bere rece, de 15 000 halba.
Oamenii sunt blazati. Asta arata sondajele, indiferent cine le face. Procentul de absenteism sau de nehotarare te zbarleste, indiferent de ce parte a baricadei esti. In acelasi timp, cred sincer ca oamenii ar merge la vot daca i-ar convinge cineva sau ceva.
"Ceva" sunt ofertele. Fatalmente limitate: drumuri mai bune, apa calda la discretie, siguranta pe strada. "Cineva" sunt promotorii. Aici factorul subiectiv este puternic.
Poti sa inclini decizia numai daca te confrunti cu ceilalti, nu prin conservare. Esti bun prin comparatie cu cineva sau ceva, nu bun la modul ideal.
Si electoratul vrea disputa. in Bucuresti, cei care conteaza dintre candidati au dovedit ca au verbul tare, replica pe masura. Mai este o luna, in care se pot intampla multe. De exemplu, Basescu sa fie cuminte, Geoana sa atace la baioneta si Mitica Dragomir sa ajunga expert in turnatul asfaltului.
Deocamdata, soarele ne incalzeste egal pe toti si poti sa cugeti de felul: "As vreau un primar care sa fie asa....pe unde l-am pierdut?".
* Indira Crasnea este editor la Agentia de presa Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
