Guvernul Tariceanu a pornit in tromba, aproband masuri de ordin fiscal dintre cele mai indraznete la numai cateva ore dupa ce a fost instalat, in birourile... goale de la Palatul Victoria. Reducerea impozitelor directe, pana la niveluri mai scazute decat in celelalte tari din regiune care au adoptat modele similare, ar trebui, in mod normal, sa aduca in timp rezultate spectaculoase. Sunt sanse bune ca in cativa ani tara noastra sa ajunga la performante economice cu totul remarcabile, daca guvernul va reusi sa completeze masurile adoptate cu un set intreg de politici care sa dea frau liber investitiilor. In primul rand ma gandesc la reducerea puternica a birocratiei si la reconceperea Codului Muncii.
Dar pana atunci? Riscurile pe termen scurt sunt extrem de mari, iar marja de manevra a guvernului - cu mult mai redusa decat ar putea sa para, la prima vedere.
Riscul cel mai mare vine din euforie. Nu numai din aceea a victoriei in alegeri - destul de putin scontata, la urma urmei - ci si din impresia ca situatia economica este suficient de buna, pentru a avea ceva loc de "petrecere". Este adevarat ca Romania anului 2005 nu seamana aproape deloc cu cea a anului 1997, la precedenta victorie a centrului-dreapta. Acum, economia are o crestere viguroasa si relativ sanatoasa, bugetul este aproape echilibrat, piata valutara functioneaza ireprosabil, iar cursul nu mai este masluit de nimeni, datoria externa este rezonabila, iar rezervele valutare, mari; nu in ultimul rand, suntem in NATO si vom fi si in Uniunea Europeana - cu totul altceva decat in 1997.
Acest altceva muta nu numai asteptarile, dar si riscurile, pe un palier mult mai inalt. Pana in prezent, masurile concret aplicate indeplinesc promisiuni electorale. A fost deja adoptata relaxarea fiscala, la care m-am referit, care va costa bugetul peste 30 000 miliarde lei doar in 2005. Inca vreo 7 500 miliarde lei va costa doar intr-un singur an recorelarea pensiilor, o masura de ordin social pe care nu indraznesc sa o dezavuez din punct de vedere moral, dar care se suprapune relaxarii fiscale de proportii, marind decalajul intre veniturile si cheltuielile statului. In plus, daca relaxarea fiscala este de asteptat sa aiba ulterior efecte economice favorabile, marirea pensiilor se va duce direct si imediat in consum.
Pe langa acestea, am auzit si alte propuneri, dorinte sau sperante in aceeasi directie: ministrul agriculturii vorbea despre reducerea accizelor la motorina pentru lucrari agricole (el macar si-a luat vorba inapoi); ministrul culturii - despre reducerea TVA pentru carti; sunt ferm convins ca si alti ministri au proiecte legitime si justificate moral pentru care o reducere de TVA sau o subventie, fie ea denumita altfel, ar aduce rezultate excelente. Asa cum sunt pe deplin de acord ca profesorii sunt o categorie sociala profund nedreptatita, care merita o soarta mai buna, iar maririle de salarii din 2004 si reducerea de impozit din 2005 nu sunt suficiente si ar trebui continuate (o cerere explicita existand deja in acest sens din partea sindicatelor din invatamant).
Coborand insa cu picioarele pe pamant, putem constata lesne ca nu prea sunt resurse pentru a indeplini, chiar si partial, doleantele celor care au in vedere fie reducerea veniturilor, fie cresterea cheltuielilor publice. Incepand cu indeplinirea unor promisiuni electorale, guvernul a deschis o cutie a Pandorei pe care ar fi bine sa o inchida repejor, daca doreste ca visele legate de o crestere sanatoasa si durabila sa se implineasca. Or, in conditiile macroeconomice din prezent, cresterea sanatoasa este legata de continuarea reducerii inflatiei, care la randul ei depinde de temperarea cresterii cererii agregate. Din pacate, masurile la care m-am referit mai sus exact asta fac: maresc imediat si semnificativ cererea agregata, tocmai intr-un moment in care economia creste intr-un ritm inalt, care risca sa amplifice inflatia si deficitul extern.
Daca ar fi sa intoarca in favoarea sa aceasta stare de lucruri, guvernul are o oportunitate unica de a accelera restructurarea economiei. Exista o lunga lista de masuri pe care vechiul guvern se angajase, prin Memorandum-ul cu FMI, sa le adopte inca din 2004, dar nu a facut aproape nimic in acest sens. (In paranteza fie spus, avem o dovada clara de abordare diametral opusa a actului de guvernare, in guvernul Nastase: ministrul finantelor a reusit sa tina deficitul in frau, contribuind astfel la temperarea inflatiei; ministrii industriei si cel al transporturilor s-au dat pe dupa deget, eufemistic vorbind, singura evidentiere ce ar putea fi facuta fiind in legatura cu cheltuielile enorme pe care fie le-au facut, fie doar le-au angajat - cum ar fi celebrele autostrazi.) Pentru toate aceste masuri, Guvernul Tariceanu nu ar avea "decat" sa parcurga Memorandum-ul si sa treaca repede la treaba.
Tot in zona restructurarii economiei as aseza eu si lupta cu criminalitatea economica. Pana aici, in aceasta privinta retorica membrilor guvernului si a presedintelui Traian Basescu a fost ireprosabila. Astept insa sa vad rezultatele, cu temerea ca ele nu vor fi imediate - nici nu ar avea cum! - si nici foarte spectaculoase. Ma astept la obstacole enorme, tinand de complicitati greu dovedit, chiar daca usor de banuit, de subtirimea cadrului nostru legislativ, de slabiciunea aparatului judiciar si de toate acestea la un loc, ce vor putea tine de scuze, la o adica.
Agenda concreta va fi deosebit de solicitanta, mai cu seama in cazurile in care reduceri importante de forta de munca vor fi operate in regiuni monoindustriale. Sau daca, in pofida unor promisiuni electorale, RAFO isi va inchide portile. Guvernul Tariceanu ar putea constata, in cateva luni, ca a deschis prea multe fronturi si nu are destule resurse pentru a le face fata eficient tuturor acestora. In acest context, ideea lansata de ministrul de stat Adriean Videanu de a introduce declaratii de avere pentru toti cetatenii, in principiu acceptabila, imi pare cat se poate de neinspirata in acest moment. Tema este insa prea importanta pentru a o putea expedia in cateva fraze, asa incat o voi aborda intr-un viitor articol.
Deocamdata, constat ca guvernul a luat masurile populare, cu care a cam golit sacul. Deci ce era usor, a trecut. Acum, urmeaza greul!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
