"Aprecierea forintului ar putea afecta in mod serios economia ungara, creand probleme companiilor si punand in pericol mii de locuri de munca, a declarat ministrul ungar al Economiei si Transporturilor, Janos Koka, transmite agentia de presa MTI".
Schimbati forintul cu leul in aceasta stire Mediafax de la sfarsitul saptamanii trecute si obtineti situatia din Romania. Dar numai ca efecte. Lipseste declaratia. Si Janos Koka. Adica ministrul economiei. Care in Ungaria, din considerente probabil de eficienta, detine si portofoliul transporturilor. Noi avem doi ministri pe aceste domenii, dar n-avem o stire asemanatoare.
Cu toate ca situatia este cat se poata de similara: forintul s-a apreciat fata de euro de la inceputul acestui an cu 10%, iar leul cu 7-8%. Dar nu numai ca economia ungara este mult mai puternica decat cea din Romania - acolo au intrat de opt ori mai multe investitii straine pe cap de locuitor, inflatia a fost stapanita de mult, iar exporturile sunt de patru ori mai mari tot raportat la numarul de locuitori-, dar acolo exista si oficiali care sunt preocupati de mersul acesteia. (sau poate ca tocmai de asta).
In Romania, nici ministrul economiei si comertului si nici cel al transporturilor nu au luat pozitie fata de cresterea neasteptata a leului.
Campanie electorala? Poate. Dar ministrul economiei nu a fost la aceasta campanie in linia intai, iar deprecierea agresiva a euro a inceput de aproape doua luni.
In agora economica autohtona, vocea Bancii Nationale a Romaniei se aude cel mai tare si are cea mai mare influenta. Nici din zona oficiala, nici din cea a patronatelor nu exista voci cu o la fel de mare credibilitate si forta. Din mai multe motive - banca centrala a atras in timp cei mai buni specialisti, reprezentantii sai vorbesc de multe ori intr-un jargon care impune o aura de respect - este vorba de o credibilitate pe care putine institutii din Romania o au.
Este foarte bine. Dar mai putin bine - sau chiar prost, inclusiv pentru BNR - este altceva. Ca nu are in contrapartida voci ale economiei "reale" de aceeasi forta si credibilitate. Pentru ca pana la urma economia - si cu atat mai mult cea romaneasca - sta in companiile care vand/cumpara bunuri si servicii iar sistemul bancar nu este decat o retea de sprijin.
Din pacate, patronatele romanesti inca nu si-au gasit o voce comuna puternica. Nu au ajuns sa aiba aceeasi audienta pe piata cum este cazul spre exemplu MEDEF (cel mai mare patronat francez). Iar de la oficiali nu s-a auzit absolut nimic in aceasta toamna pe subiectul curs de schimb.
Ministerului Economiei si Comertului a ramas intepenit parca in privatizarile Electrica, Petrom si ale distributiei de gaze, asa incat nu se simte deloc ca ar actiona ca un minister al economiei, ci tot al industriei si resurselor (vechea titulatura de acum un an si jumatate). Macar ca fenomenul il arde efectiv la buzunare: scaderea masiva a euro chiar in perioada platii de catre OMV a celor 669 milioane de euro pentru 33% din actiunile Petrom a adus venituri la bugetul de stat (calculate in lei, pentru ca valuta trebuie schimbata la BNR) cu 7-8% mai mici decat daca plata s-ar fi facut la inceputul anului, spre exemplu. Iar 50-60 milioane de euro, cat pierde statul roman pentru ca a vandut in euro la un moment "nepotrivit", sunt bani.
Dar tot atat de adevarat este ca, mai devreme sau mai tarziu, Romania trebuie sa parcurga o perioada de 2-3 ani de apreciere nominala a leului
Asa cum s-a intamplat in Ungaria (in 2001 si 2002) si in Polonia (in 2000 si 2001) este posibil ca si la noi in 2004 si 2005 sa vedem aprecieri nominale ale leului fata de euro. Care sa ajute la scaderea inflatiei, asa cum se vede clar ca s-a intamplat intre 2000 si 2001 in ambele tari. Insa trebuie sa ne uitam ca aceste perioade au fost urmate de deprecieri majore - in cazul zlotului, 34% in doar doi ani.
Schimbarea politicii valutare a BNR in sensul liberalizarii aproape totale si efectul imediat al acesteia - de apreciere brusca a cursului - poate genera discutii. Ca a fost neasteptata si prea legata de campania electorala. Ca a intervenit chiar cand inflatia o cam luase razna. Ca a provocat un soc pe piata la fel de neplacut ca si o depreciere brusca - atat pentru persoanele fizice cat si pentru companii (pentru cine a avut de incasat facturi in euro sau dolari in saptamanile trecute scaderea veniturilor a fost vizibila). Ca oamenii n-au nevoie de confuzie, ci de stabilitate. Ca poate ar fi necesara o banda de fluctuatie si mai mare previzibilitate.
Ceea ce este important este insa ca aceasta decizie sa nu fie perceputa ca "ceva de sus". Sa existe o discutie asupra oportunitatii sale. Sa nu fie aceasta senzatie de punere in fata faptului implinit, de "asa trebuie". Exact cum a mai spus ministrul ungar al economiei citat la inceputul acestui articol: "scopul mesajului nu este de a impune bancii centrale sa actioneze intr-un anume fel, ci de a atrage atentia acestei institutii asupra legaturii stranse dintre cursul de schimb valutar si comertul exterior". Si sa aiba si cine spune asta. sorin.pislaru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
