Revin la analiza radacinilor crizei. Plecand de la radacinilecelei din 1923-1934 pentru a ajunge, apoi, la radacinile crizeiglobale actuale. Pentru ca fara o analiza temeinica a cauzelorcrizei nu vom avea o sansa reala de a-i pune punct.
Sa ne intoarcem, asadar, in anii nebuni ai Americii, cudeosebire in '25 sau in '26, cand americanii au durat la bazastilului lor de viata o valoare la care tineau foarte mult.Confortul. Gandind ca pentru o astfel de valoare merita sa tezbati. Asa ca munca a fost impinsa dincolo de orice limite.
Modelul american de confort nu avea insa nicio legatura cu luxulelitelor aristocratice din Europa sau de pe alte continente. Era unmodel dur, ce avea in prim-plan un muncitor prin excelenta special,intreprinzatorul, gata sa sacrifice totul pentru a invinge. Dovadaca in numeroase cimitire din orasele industriale americane, Chicagofiind un exemplu semnificativ, pe multe cruci se poate citi:intreprinzator, mort in jurul varstei de 50 de ani, in 1925 sau in1926. Oameni care au muncit in disperare, pentru a se ridica pe ei- ridicand totodata si America - au cazut doborati de efort. Si destres, in iuresul unei concurente feroce.
Marea Criza avea sa vina ceva mai tarziu, in 1929. Dar nici panala criza si nici dupa ce criza a trecut, incepand din 1934,transformarea omului sarac intr-un american din clasa de mijloc sauintr-un american bogat n-a fost un simplu vis, n-a fost doar oinchipuire ce avea sa devina o iluzie pierduta. A fost un proiectviu care a prins viata. Pentru ca, fara incetare, imaginatiaamericanului era alimentata de deviza "Daca vrei, poti!"...
Imaginatia, in America, incepuse sa lucreze de zor. Scornindcontinuu unelte noi, tehnologii noi, institutii noi. Sauperfectionandu-le pe cele existente. Unelte, tehnologii,institutii, piete. In acest context a reusit America sa-si dezvoltecea mai puternica piata financiara din lume. Nu intamplator, aici,de-a lungul timpului, si turbulentele au fost mai puternice.
Piata financiara americana grupa inca de atunci, din anii '20,institutii ce multiplicau bani. Institutii specifice, banci, burse,fonduri de investitii, societati de asigurari, care au atras maiintai zeci de mii, sute de mii, apoi milioane ori zeci de milioanede persoane, ce consimteau sa-si asume un risc ceva mai mare sicare astfel adaugau un plus de castig la veniturile lor obisnuite.Dar asta era numai "capcana". Un atu al pietei financiareamericane, ce o facea atractiva in ochii unei parti a populatiei siai companiilor, care simteau astfel indemnul de a veni cueconomiile lor pe aceasta piata, pentru a castiga mai mult. Marelescop era insa cat se poate de precis: multiplicarea
investitiilor. Sigur, lipsea indicatorul "Atentie la masura!"...Caci atunci cand se depaseste masura vine criza si-i taxeaza penesabuiti. O lectie de viata. Dar cine sa fi luat aminte la unastfel de pericol intr-un moment in care roata afacerilor seinvartea fara incetare, foarte multi oameni se imbogateau, iar taraprospera?!
Fatalismul nu avea atunci nicio sansa ca sa castige teren inmintea si in sufletul americanului. Mai ales ca imprejurarile iierau favorabile. In fiinta lui, in acei ani cu adevarat nebuni,nimic nu era mai viu decat gustul pentru competitie, pentru triumf.Pe acest fond, dintr-odata, a venit un moment cand totul parea case naruie. Nu avea cum sa nu vina. Nici nu e posibil, in viata, samergi din succes in succes. In economie, mai ales, dupa ani de boomvin aproape fara exceptie ani in care esti nevoit sa-ti tragisufletul, sa-ti refaci fortele istovite si sa aduni noi resursepentru viitoare perioade de crestere. Au patit-o si americanii.Chiar rau de tot. In toamna lui '29, dupa un avant fara precedent,motoarele economiei au inceput sa dea semne de oboseala. Multieconomisti au pronuntat cuvantul "bubble". Au spus atunci ca "s-aspart balonul de sapun". Unde? La bursa. Acolo a fost veriga ceamai slaba. Dar in momentele ce au urmat s-a intamplat ceva si maigrav: s-a spart balonul plin cu lichid fierbinte, care s-a revarsatpeste intreaga economie americana. Tara intra intr-o criza ce aveasa dureze cinci ani. Si desi in acesti cinci ani aveau sa intervinasi momente mai putin dramatice, impasul a fost prapastios. Un ciclulung de recesiune. Dar multe voci au folosit cuvantul depresie.Vorbind nu despre o simpla depresiune economica, fenomen explicatin cartile de economie, ci despre o depresie care a paralizatintreaga societate americana.
Continuarea miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
