In curtile unor case de pe langa Gara de Nord sau in unele intersectii din Bucuresti s-au instalat de multa vreme incoace "autogari ad-hoc" in miniatura.
Microbuze cu 12 locuri, autocare cu 40, pleaca nu numai la Botosani, Campina sau Constanta, ci si la Viena, Roma sau Paris.
In acest timp, spatiile amenajate in acest scop, cum este Autogara Obor, sunt in paraginire.
Cererea mare si-a gasit oferta, iar oamenii si-au croit locurile de care au nevoie fara sa astepte organizarea statului, care n-a privatizat autogarile sau n-a oferit suficiente spatii pentru amenajarea lor, si chiar in pofida lui.
Este si cazul pensiilor private. In Romania se discuta de 12 ani despre reforma pensiilor si despre fondurile private de pensii, dar fara rezultat. Abia anul trecut au aparut primele legi, inca neaplicate, dupa ce o alta lege privind fondurile private de pensii obligatorii data in 2000 a fost suspendata in 2001.
Intre timp insa, peste o suta de mii de oameni au cumparat asa-numitele "planuri de pensii private" de la societatile de asigurari. N-au mai asteptat balbaiala legislativa a statului.
Ei sunt pionierii sistemului privat de pensii din Romania, cei care se gandesc inca de pe acum sa nu stea la mana sistemului public de pensii peste 20 sau 30 de ani.
Societatile de asigurari au simtit cererea in crestere pentru acest gen de produs si au transformat produse de asigurari de viata cu capitalizare in produse de "pensii private".
Exact ca "autogarile ad-hoc" amintite, care sunt locuri unde vii, cumperi bilet si pleci cu autobuzul, si aici: pui bani deoparte pentru pensie la societate de asigurari privata prin intermediul unui produs care nu e pensie privata, dar functioneaza ca atare.
Insa asa cum in autogarile ad-hoc conditiile sunt precare, si aceste produse trebuie evaluate cu atentie. Spre exemplu, curbele de randament estimate de catre multe din societatile de asigurari sunt uneori exagerat de optimiste. Iar avertismentul ca este vorba doar de previziuni care nu atrag nici o responsibilitate a companiei este scris marunt in josul paginilor de prezentare, asa ca oamenii nu prea apuca sa-l citeasca.
La fel, exista costuri subevaluate: comisioane de administrare si/sau de achizitie de 8-10%, care "mananca" serios din profitul investitiei - neluate suficient in considerare de catre cumparatori.
Sunt deja nemultumiri pe la colturi ale unor clienti care, vrand sa se retraga mai repede din aceste tipuri de asigurari de viata cu investitii, au descoperit ca se aleg cu mai putini bani decat au depus in conturile asiguratorilor si nu pricep de ce.
Ca urmare, avem aceste "pensii private" oferite de asiguratori, dar n-avem legile sau cadrul legal necesar prin care sa poata fi posibila supravegherea stricta a ofertelor departe de realitate, sa fie prevenite eventualele abuzuri si dezamagirile de mai tarziu. Pentru ca legislatia asigurarilor se ocupa prea putin de aceasta zona, a produselor de asigurari transformate in investitii pe termen lung.
Si in acelasi timp, avem legi, dar n-avem pensii private. Anul trecut au fost adoptate in Parlament legea fondurilor de pensii ocupationale(cu participare voluntara) si a fondurilor de pensii universale (cu participare obligatorie).
Prima lege este deja in vigoare, dar nici o societate de asigurari nu a anuntat organizarea unui astfel de fond, iar cealalta va fi operationala abia in 2008. Ambele legi sunt considerate prea restrictive (si chiar fara sens -in cazul legii pensiilor ocupationale) de catre investitori. Noua putere a afirmat ca are in plan schimbarea lor pana in vara.
Si iata cum deficitul de reglementare si reglementarea neconforma cu piata, cu ceea ce se intampla cu adevarat in economia reala, duce ori aparitia unor substitute -cazul "pensiilor private" oferite de societatile de asigurari ori la "importuri".
Caci asta se va intampla in cazul fondurilor de pensii private obligatorii. In legea de infiintare a acestora scrie limpede: de la data aderarii, fondurile de pensii din Uniunea Europeana vor putea oferi produsele lor pe piata romaneasca.
Acum se discuta modificarea prevederii pentru amanarea intrarii acestor fonduri straine, ca sa ne putem pregati si noi o piata. Dar esenta Uniunii Europene este tocmai inlaturarea barierelor, iar ca va fi 2007, 2008 sau 2010 data liberalizarii, este clar ca piata romaneasca tot "subtire" va fi.
Amanarea liberalizarii acestei piete devine si mai greu de negociat. Liberalizarea serviciilor a devenit prioritara in agenda Comisiei Europene, a spus recent presedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, afirmand ca piata libera a serviciilor trebuie sa o urmeze pe cea a marfurilor.
Consumatorul nu asteapta. Daca iti poate cumpara o masina germana, de ce sa nu ia un credit de la o banca germana? Ori sa contribuie la un fond de pensii privat din Polonia sau Ungaria? Sau chiar Bulgaria, unde acestea deja au aparut?
Pentru ca daca legea va mai continua sa ignore piata, si piata isi va vedea de treaba ei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
