Anul trecut am examinat de mai multe ori in ZF criza financiara internationala actuala. Si am reliefat cauze structurale, cat si implicatii ale ei. Persistenta si adancirea crizei financiare internationale trebuie sa induca o revedere si imbunatatire a supravegherii si reglementarii pietelor financiare.
Unii sunt inclinati sa considere actuala criza ca un accident inevitabil, dar nu neobisnuit, de-a lungul ciclului economic, o urmare a dobanzilor foarte scazute practicate in anii din urma in SUA si Europa. Dar o citire profunda a crizei nu are cum sa nu ajunga la cauze structurale. Globalizarea pietelor financiare si inovatiile financiare, in conditiile unor reglementari precare (sau lipsa), ci si pletora de conflicte de interese au creat premise pentru actuala criza.
O dezbatere aprinsa are loc printre decidenti de varf in UE privind masuri de combatere a crizei. Un tip de argumente este legat de cadrul de reglementare. Astfel, ministrul economiei italian Tomasso Padoa Schioppa vine cu un argument de bun-simt, potrivit logicii pietelor unice, al fluxurilor de capital ce nu tin seama de frontiere nationale. El sustine ca este nevoie de un set comun de reglementari in UE (a single European rulebook) si de o supraveghere unitara a grupurilor financiare din Uniune.
In opinia mea, colegii sai din Ecofin ar trebui sa priveasca cu mai multa simpatie aceste propuneri. Dar eu cred, totodata, ca o accentuare a cooperarii intre autoritatile de supraveghere din UE nu este suficienta. Afirm aceasta, intrucat, dincolo de o relaxare iresponsabila a conditiilor de creditare pe diverse piete imobiliare si pe alte piete (in SUA si in Europa), in ultimul deceniu, originea crizei financiare trebuie cautata in efecte ale masivelor fluxuri de capital transfrontaliere si ale utilizarii tot mai ample de instrumente financiare/derivative (precum securitizarea de obligatiuni), care nu sunt transparente si nici tranzactionate efectiv pe piete. In consecinta, pietele financiare au devenit, in multe zone, tot mai opace, iar identificarea celor care si-au asumat riscuri si evaluarea acestor riscuri au devenit deziderate aproape de neatins.
Cresterea unui "sector bancar umbra" (shadow banking sector), care este foarte slab reglementat, a devenit proeminenta in ultima decada. Aceasta evolutie aduce aminte, intr-un fel, de ceea ce spunea raportul Gurley-Shaw cu decenii in urma privind imprecizia distinctiei intre bani si credit, care ar ingreuna considerabil practicarea unei politici monetare.
Bancile au intrat in mod imprudent in jocul crearii si distributiei de produse financiare, aplicand tehnici de gestiune a riscului discutabile. Alessandro Profumo, CEO-ul de la Unicredit, a facut o declaratie plina de intelesuri in aceasta privinta cu cateva luni in urma. Nu putine banci de varf s-au angajat in "impachetarea" si vanzarea de obligatiuni, avand drept colateral ipoteci cu risc inalt. Si vedem acum cum nume ilustre de pe Wall Street au intrat in atentia procurorilor. Este de admis ca masuri de revenire la "Ziduri chinezesti" (aidoma legislatiei Glass-Steagall) pentru a restabili increderea si a mari transparenta pietelor financiare, sa fie impracticabile in conditiile de acum. Dar cred ca este absolut necesar sa se reglementeze pietele financiare mai bine, riguros, si acoperind zone unde exista deficit evident de reglementare.
Antecedente, ca si desfasurarea crizei, arata ca cei care spun ca industria financiara poate miza pe auto-reglementare pentru a evita necazuri mari traiesc pe alta planeta. Cat de aiurea suna acum vocile care afirmau, nu cu mult timp in urma, ca nu este necesar ca activitatile fondurilor de risc sa fie reglementate.
Faptul ca la Londra, 14 dintre cele mai mari hedge-funds au decis sa adopte un cod de conduita este de salutat, dar nu cred ca este suficient. Este regretabil ca autoritati de supraveghere/ reglementare din diverse tari nu au invatat mai mult din episoadele Long Term Capital Management, criza dotcom-urilor, Enron, Parmalat etc.
Este nevoie, in opinia mea, de o revedere (ameliorare) a cadrului de reglementare a operatiunilor vehiculelor de investitii. Este necesar totodata sa fie reglementata utilizarea de instrumente financiare (derivative, precum CDOs), astfel incat transparenta pietelor sa fie refacuta si investitorii sa fie informati in mod adecvat asupra riscurilor pe care si le asuma.
Asa cum bancilor li se cer rezerve mimime obligatorii, o regula analoga este de aplicat si institutiilor financiare nonbancare. Si dimensiunea maxima admisa a leveraging-ului ar trebui sa fie reglementata.
Ca o nota finala: reglementari mai extinse si riguroase nu inseamna inversarea liberalizarii financiare. Dimpotriva: pentru a mentine piete financiare libere, pentru ca ele sa nu cauzeze daune mari, directe sau colaterale este necesar ca aceste piete sa beneficieze de reglementari riguroase, eficace.
Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante si actual parlamentar european din partea PNL
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
