O recenta analiza data publicitatii de o reputata institutie financiara internationala, Goldman Sachs, claseaza Romania pe un deloc de invidiat loc II intre tarile emergente in privinta vulnerabilitatii la criza financiara internationala. Cum s-a intamplat si in alte ocazii, analiza la care ma refer are serioase si regretabile lacune, concluzia insa - nu, dar din motive pe care analistii americani nu le iau in considerare.
Pentru tara noastra, tranzitia are si o dimensiune arareori discutata. Este vorba despre trecerea de la o economie periferica, la una de dimensiuni medii, cu o importanta in continua crestere. Din pacate, de prea multe ori institutiile care analizeaza evolutiile mondiale sau regionale nu mai ignora cu totul Romania, dar nici nu aloca resurse adecvate acestui demers. Documentele sunt realizate de economisti cu putina experienta care, la randul lor, se bazeaza pe modele, mai simple sau mai complicate, si atat. Concluziile pe care le trag nu mai ajung sa sufere si un proces de ajustare, bazat pe cunoasterea situatiei din tarile analizate, pentru simplul motiv ca aceasta cunoastere este sublima, dar ...
Nu vreau sa intru in analiza modelului folosit de Goldman Sachs, pentru ca acesta este superficial. Am sa fac o singura remarca pentru a arata acest lucru: modelul nu cuprinde vreo referire la nivelul rezervelor valutare, nici la alti indicatori macroeconomici, cum ar fi datoria publica in PIB sau serviciul datoriei publice externe in veniturile din exporturi. Este caraghios sa analizezi vulnerabilitatea externa fara a te uita macar la nivelul rezervelor. Concluziile care reies astfel nu pot fi corecte decat din intamplare.
Nu e vorba, erorile analistilor straini nu ne fac intotdeauna rau. Imi amintesc bunaoara cum, in 1999, agentia de rating Standard & Poor's depunctase Romania pana la nivelul B-, adica la un singur pas de nivelul care ar fi desemnat incetarea platilor. Ca urmare, emisiunile de obligatiuni romanesti erau negociate pe piata secundara la preturi scazute, iar bancile romanesti, inclusiv Banca Nationala, au folosit oportunitatea pentru a le cumpara, realizand profituri frumusele.
Nici "entuziasmul" de acum al Goldman Sachs - ca si al altora - in prezicerea vulnerabilitatii pietei romanesti nu ne-a picat chiar rau; mai degraba s-au ars cei care, luand de bune predictiile diferitilor analisti, au pariat impotriva leului - si au pierdut. Nici nu e de mirare: nivelul rezervelor valutare ale Romaniei reprezinta un multiplu al bazei monetare (cantitatea totala de bani emisi de Banca Nationala sub forma de hartie sau bani de cont). De aceea, apararea unui nivel de curs valutar aliniat datelor fundamentale ale economiei nu poate reprezenta o problema serioasa. Cel mult, sifoneaza blazonul unor jucatori cu staif, care raman si cu banii luati, si cu onoarea "nereperata"...
Cele de mai sus arata cat de aspru poate fi jocul pietei, atunci cand aceasta iti adulmeca vulnerabilitati. De data aceasta, piata nu a facut o evaluare corecta in ceea ce ne priveste. Ne-au ajutat sa rezistam atacului nivelul ridicat al rezervelor, soliditatea sistemului bancar, dar si, foarte important, nivelul inca scazut al deficitului public.
Nu la fel de bine a rezistat unui atac similar forintul maghiar. Ungaria se situeaza, de altfel, pe primul loc ca vulnerabilitate si in evaluarea Goldman Sachs. Ce ne diferentiaza atat de pregnant de o tara care, cu ani in urma, era premianta clasei intre economiile foste comuniste? Principala diferenta se refera la nivelul datoriei publice si la deficitul bugetar. Ungaria a ajuns la o datorie publica de peste 67% din PIB, dupa ani de deficite ridicate, iar cu doi ani in urma a inregistrat un deficit anual care s-a apropiat de 10% din PIB.
Cum au ajuns insa finantele publice ale Ungariei intr-o situatie atat de lamentabila? Dupa ani in sir de generozitate greu sustenabila in programele de protectie sociala, lovitura de gratie a venit in anul 2002, cand guvernul si-a indeplinit promisiunea de a majora salariile in sectorul public cu 50%. Din acel moment, bugetul Ungariei nu s-a mai putut redresa, iar problemele au fost accentuate de conditiile tot mai dezavantajoase in care a putut fi refinantata datoria publica. Daca nu ar fi fost criza internationala, anul 2008 ar fi putut fi primul in care deficitul anual s-ar fi oprit in apropierea valorii de 3%, iar economia ar fi putut sa se relanseze, eventual, din 2009 - adica in al saptelea an de dupa majorarea cu 50% a salariilor in sectorul public. Asa, insa, Ungaria a primit pana acum un ajutor de urgenta din partea Bancii Centrale Europene, in suma de 5 miliarde de euro, forintul a pierdut 11% din valoare de la inceputul lunii octombrie, din care peste jumatate doar in ultima saptamana, si probabil urmeaza un acord cu Fondul Monetar International.
Similitudinea intre greseala Ungariei din 2002 si ceea ce s-ar putea intampla la noi in 2009 este tulburatoare. Singura diferenta ar fi aceea ca decizia guvernului maghiar a fost luata intr-un moment de avant economic intern si international, in timp ce, in cazul nostru, am lua decizia exact in mijlocul celei mai mari crize mondiale din ultimele opt decenii.
Deocamdata, putem spune ca evaluarile de risc ale Goldman Sachs si ale altora sunt exagerate, in privinta Romaniei. Deocamdata...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
