Traim vremuri complicate. Timp de vreo doua decenii, lumea s-a bucurat de combinatia ideala dintre cresterea economica sustinuta si ratele scazute ale inflatiei. Cauzele acestei stari de lucruri coboara mai mult in timp. Prima contributie revine unui factor structural major - deplasarea productiei catre zone ale globului in care salariile sunt mai mici, ceea ce a redus costurile de fabricatie, chiar in conditiile mentinerii unor profituri ridicate pentru investitori. Pe langa acest factor, un rol deloc neglijabil l-a jucat ameliorarea politicilor urmate de autoritati in economiile dezvoltate. Pericolul reprezentat de inflatie a fost recunoscut nu numai in medii academice, ci si la nivelul decidentilor politici. Ca urmare, bancile centrale au primit unica misiune de a apara stabilitatea preturilor, odata cu autonomia care sa le permita sa o indeplineasca, iar guvernele au inteles ca deficitul public amaneteaza viitorul fara a ameliora suficient prezentul.
Anii de liniste par totusi sa se fi incheiat. Factorul structural este dat de aceeasi arie geografica de unde a venit bunastarea ultimelor decenii. Economiile emergente (in primul rand China si India, dar si alte tari precum Turcia sau Brazilia) nu mai sunt doar resurse nesfarsite de forta de munca ieftina: au devenit si consumatoare de resurse. Ca urmare, preturile materiilor prime au inceput sa creasca; vertiginos, chiar, in cazul energiei, urmata de produsele agricole, afectate, la randul lor, de suprafetele tot mai mari dedicate de tarile bogate producerii de biocombustibili, dar si de cererea din tari emergente.
Pe acest fundal s-a produs criza creditelor "sub-prime" din Statele Unite, care a afectat serios piata financiara din intreaga lume si, implicit, potentialul de crestere economica, deja fragilizat de cresterea preturilor la petrol si nu numai. Iar bancile centrale au fost puse in fata unei dileme: daca inaspresc politica monetara pentru a calma inflatia, risca sa subrezeasca mai mult piata financiara, marind riscul de recesiune; daca relaxeaza politica monetara, risca sa amplifice presiunile inflationiste, care afecteaza economia pe termen mai lung.
Raspunsul bancilor centrale nu a fost uniform. In Statele Unite si Marea Britanie, ele au redus ratele dobanzilor, considerand ca riscul principal este cel de recesiune ca urmare in special a tulburarilor de pe piata imobiliara (tulburari care, colateral, atenueaza riscul de inflatie). In zona euro, Banca Centrala Europeana a lasat dobanzile nemodificate de 7 luni, desi isi arata ingrijorarea pentru ca inflatia ramane la peste 3% anual, ceea ce depaseste copios obiectivul declarat de "sub 2%". Intrucat piata imobiliara este mai putin fragila in tarile Europei continentale, este posibil ca BCE sa inaspreasca politica sa monetara.
Acesta este, succint, cadrul international in care BNR a decis majorarea dobanzii de politica monetara, de la 7,5% la 8% - a doua majorare din ultimele doua luni. Dobanda de referinta (calculata pe seama tranzactiilor efective ale bancii centrale) s-a mentinut in ultimele luni la nivelul dobanzii de politica monetara, dupa ce in vara anului trecut era cu aproape un punct procentual mai mica decat aceasta - ceea ce arata inasprirea efectiva a politicii monetare. Nici tonul comunicatului Bancii Nationale nu mai este chiar linistitor, ceea ce pare sa confirme sentimentul pietei ca BNR va continua sa mareasca dobanzile si in lunile urmatoare. Nici nu ar avea alternativa la aceasta conduita. Pericolul cel mai mare in acest moment este inflatia, iar banca centrala a fost lasata iar singura in aceasta lupta.
Problemele nu au aparut din senin. Inca din 2006 unii analisti erau alarmati de semnele supraincalzirii economiei, iar in prima jumatate a anului 2007 cresterea puternica a deficitului extern a aratat ca dezechilibrele se adancesc. Intr-un asemenea context, un guvern responsabil ar fi pus binisor piciorul pe frana: ar fi tinut in frau cheltuielile administrative, ar fi evitat cresterea salariilor in sectorul public si in general ar fi avut o conduita mai prudenta.
Dar echilibrele macroeconomice nu figureaza intre obiectivele Guvernului roman. Mentinerea pe scaunele Palatului Victoria pare a fi fost singurul obiectiv urmarit cu perseverenta - iar el a fost atins. Cu ce pret insa? Majorarea foarte puternica a salariilor in administratia publica, cresterea cheltuielilor bugetare pentru a astupa gura "opozitiei" si - finit coronat opus - majorarea excentrica a pensiilor (la ordinul aceleiasi "opozitii") au fost, fiecare in parte, forme de crestere a cererii agregate intr-o economie ce oricum gafaia sub povara decalajului intre cerere si oferta. Cum deficitul extern atinsese pragul de finantabilitate, iar criza de pe piata financiara internationala a redus semnificativ interesul investitorilor straini pentru plasamente in Romania, dezechilibrul intern s-a "spart" in cresterea ratei inflatiei.
Ma tem ca si in lunile urmatoare cererea agregata va creste pe seama banului public. Intai, se va manifesta din plin cresterea pensiilor - atat prin venitul suplimentar al pensionarilor, cat si prin cheltuiala bugetara aferenta. (S-ar putea ca si ministrul finantelor sa afle in sfarsit cam cum stau lucrurile cand dintr-un condei maresti cheltuielile bugetare cu 2,5% din PIB.) Apoi, va intra in functiune pompa de bani reprezentata de bugetul de stat, care prevede cheltuieli de 42% din PIB, fata de o medie de 33,4% in perioada 1994-2006. Si cum este an electoral, nu am niciun dubiu ca entuziasmul pentru tocarea banului public va fi maxim.
Cat va rezista ancora dobanzilor? Daca investitorii straini nu se sperie de conjunctura nefavorabila, ar fi posibil ca aceasta ancora sa reziste mai multe luni. Pana la urma insa, tot politicile structurale adecvate vor oferi solutia de durata la problemele de acum. Dar pentru asta avem nevoie de un guvern care sa stie, sa vrea si sa poata sa faca ceea ce trebuie.
Eugen Radulescu este analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara in cadrul BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
