Sistemele bazate pe libera initiativa si pe proprietate privata functioneaza in mod sistematic mai bine decat cele in care interventia statului este mai pronuntata.
Capitalurile migreaza catre tarile mai putin birocratice, iar castigul se rasfrange, in cele din urma, asupra cetatenilor din tarile respective. De aceea, regimurile interventioniste ajung sa dispuna de mai putine resurse si au rezultate de ansamblu mai slabe decat cele care mizeaza pe reducerea rolului statului si incurajeaza efectiv initiativa privata.
Aceasta este concluzia pe care am argumentat-o in articolul cu care am incheiat seria de opinii exprimate anul trecut in ZF. Incep noul an cu o scurta discutie a modului cum se regasesc tendintele mondiale majore in politicile de la noi: ei bine, nu se regasesc! Noi mergem impotriva curentului. Guvernantii nostri duc politici gresite, care vor conduce la rezultate economice slabe, iar tara noastra va rata oportunitatea istorica de a recupera in termen scurt decalajul generat de patru decenii de economie planificata centralizat.
Prima si cea mai serioasa problema o reprezinta legislatia muncii: rigida, anti-performanta, de la un an la altul cu noi trasaturi negative. Am mai scris despre asta si o voi mai face. Poate se vor gasi si in clasa politica romaneasca lideri autentici, responsabili, care sa isi asume rolul de a descatusa fortele economice interne! De preferat, inainte ca majoritatea romanilor sa isi ia lumea in cap si sa plece in tari unde sunt mai putin "protejati", dar mai bine platiti. Pentru ca aici este esenta problemei: cu cat protectia sociala la locul de munca este mai cuprinzatoare, cu atat performanta economica este mai slaba. Ca urmare, veniturile salariatilor cresc mai incet, iar economia in ansamblu ramane prizoniera unor lideri sindicali galagiosi, care isi apara cu dintii privilegiile, in dauna celor pe care pretind fara jena ca ii reprezinta.
A doua problema este birocratia publica. Aceasta a fost minutios slefuita in deceniile de economie planificata centralizat, fara ca ulterior sa fie macar incercata demantelarea sistemului. Dintre corvoadele si sacaielile pe care sistemul le produce, ma voi opri in acest articol la un singur subiect - impozitele si taxele platite de intreprinderi. Un studiu realizat de Banca Mondiala impreuna cu firma de audit PricewaterhouseCoopers si publicat recent arata: prin cele 96 de plati realizate anual de o intreprindere, Romania ocupa locul 175 din 178 de tari analizate! In lumea intreaga, mai multe plati au doar intreprinderile din Ucraina, Uzbekistan si Belarus. In Uniunea Europeana, pe locul urmator (din coada) se situeaza Polonia, tara in care intreprinderile au 41 de plati anual - mai putin de jumatate din numarul celor facute de intreprinzatorii din Romania. Voi reveni asupra acestui subiect intr-un viitor articol.
Cele doua probleme majore identificate mai sus nu sunt de data recenta. Regretabil este doar faptul ca un guvern care se pretinde liberal nu a miscat un deget pentru a schimba lucrurile in bine. De fapt, cel putin in privinta pietei muncii, aceasta a devenit inca si mai rigida decat o lasase guvernul PSD.
Exista insa un alt domeniu in care creste interventionismul statal exact sub guvernarea PNL: in bugetul de stat pentru 2008, recent aprobat de Parlament, ponderea veniturilor si cheltuielilor bugetului public in totalul PIB creste dramatic. In anii anteriori, aceasta a fost surprinzator de stabila. Astfel, din 1994 pana in 2006, veniturile bugetului consolidat au oscilat, cu mici variatii, in jurul unei valori medii de 30,8% din PIB, in timp ce cheltuielile au avut o medie de 33,4% din PIB. Iata ca pentru anul acesta bugetul sare brusc la venituri de 39,3% din PIB si la cheltuieli de 42% din PIB! Chiar daca tinem seama de influenta contributiei la bugetul UE, respectiv a sumelor pe care anticipam ca le vom primi din acelasi buget (cu un optimism cu totul nejustificat, dar aceasta este o alta chestiune), si tot avem o crestere extrem de mare a partii din PIB care este circulata prin canalele statului. O crestere fara precedent, ce va da peste cap echilibre macroeconomice care se stabilesc greu si se strica usor. Acest buget are doua consecinte nefaste: cresterea veniturilor inseamna inevitabil majorarea impozitelor; cresterea cheltuielilor lasa mai mult loc pentru coruptie.
Odiseea bugetului nu se va opri aici. Reglementari deja in vigoare transforma construirea bugetului pe 2009 intr-o misiune imposibila: majorarea pensiilor aprobata anul trecut va exploda in cheltuieli pentru buget abia anul viitor; tot atunci va intra in vigoare si dreptul pensionarilor, recent legiferat, de a primi in bani contravaloarea biletelor de tren gratuite neutilizate (una din cele mai mari nazdravanii care pot fi imaginate!). Or, acestea se sparg inevitabil in cresterea incertitudinilor privind viitorul fiscalitatii in Romania. Daca adaugam celelalte probleme structurale cu care se confrunta tara noastra - dintre care am amintit doar doua in deschiderea acestui articol - imaginea ce rezulta nu e deloc incurajatoare. Si ne vom tot intreba de ce oare investitiile merg spre Bulgaria, sau poate spre Brazilia ori India, si ocolesc tara noastra?
Eugen Radulescu este analist economic, fost presedinte al CEC, Raiffeisen Bank si fost director de politica monetara in cadrul BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
