La patru ani, atletii politici se lanseaza intr-o cursa a promisiunilor, la capatul careia castigatorii se vor odihni alti patru ani in fotoliile comode ale Parlamentului sau Guvernului. Cel putin teoretic, daca ai o oferta frumoasa, atragatoare, credibila vei primi, pe post de coronita si medalie, voturi care te lanseaza sau te consolideaza in circuitul carierei publice.
La acest moment, cu putin timp inainte de deschiderea oficiala a sezonului competitional al alegerilor stim in mare ce ofera, sub forma de programe de guvernare, atat campionii, cat si outsiderii. De oferta PSD am luat la cunostiinta sub forma unei brosuri lucioase, cretate si colorata in albastrul traditional. Alaturarea PUR in stafeta partidului de guvernamant nu pare nici sa-i aduca vreo originalitate sau sa-i schimbe culoarea.
Asemenea unui antrenor secretos care isi tine sub zece lacate tactica, Alianta isi dezvaluie programul cu ?taraita". Alte partide sau intelegeri vremelnice au programe care se straduiesc sa tina pasul in pluton.
De oriunde ar fi emise, asemenea programe - oferte au - e firesc sa fie asa - un mare grad de generalitate. Predomina principiile - liniile directoare - asortate cu termene de indeplinire indepartate, asa cum sade bine unor obiective pe termen mediu. Unele indica clar resursele care vor fi utilizate pentru punerea in practica a propunerilor. Altele sunt vagi in aceasta privinta. De altfel, de cand lumea si pamantul, visele celor care ajung la guvernare se alimenteaza din buget, adica din buzunarul public.
Si pentru ca veni vorba de buzunarele subtirele, fara exceptie, ofertele-programe sunt amarnic preocupate de bunastarea celor multi. Arata calea catre Mecca protectiei sociale. Ce altceva s-ar putea propune unei natiuni unde predomina dureros pensionarii -cei mai multi trasi pe tusa cu pensie intreaga, dar inainte de vreme - si somerii -cei mai multi rezultati nu in urma unei selectii sociale normale. Asisderea, tinerii sunt luati dragastos in colimator. E normal sa se intample asa. Cel mai bun si ordonat public platitor de bilete al olimpiadei promisiunilor sunt aceiasi pensionari, someri, tineri.
Niciodata nu am incetat sa ma mir, citind asemenea oferte-programe, cat de mult vor sa se prezinte, prin ele, unii si altii drept ?chevaliers sans peur et sans reproche". Mai ales, cei care sunt cunoscuti drept campioni la faceri si intamplari cu iz de infractiune.
Intr-o tara unde coruptia a ajuns loc comun si, mai rau, termen demonetizat intr-o viteza astronomica, pe hartie se spun atatea vorbe categorice despre lupta impotriva sa, incat te miri cum a doua zi, dupa ce ai citit cate in luna si stele despre ?toleranta zero" si despre incoruptibilii care au nevoie de votul tau pentru a ajunge la putere, nu te trezesti intr-un Xanadu unde asemenea fapte au fost sterse pe veci din Codul Penal.
La patru ani, putem alege dintr-o seama de programe-oferta.Nu stiu cati stau sa le citeasca. Bine ar fi sa fie cat mai multi care sa stie sa le citeasca dincolo de betia de cuvinte. Pentru ca asemenea brosuri lucioase, ne place -nu ne place - ne influenteaza viata. Ne multumim insa sa le vedem cum sunt folosite ca sageti pentru trasul la tinta in clubul inchis al candidatilor.Un program nu are ce-ti oferi daca ramane intr-un sertar. Eventual iti vinde speranta. Pentru ca speranta este moneda forte pe care o primesti in schimbul voturilor. Problema este ca oamenii cred din ce in ce mai putin in cuvinte. Nici nu-i de mirare, intr-o lume unde barfa a devenit norma sociala.
Cred ca oamenii au inceput sa se uite mai cu atentie la cei care le fac promisiuni. Se pare ca atletii politici cu palmares nu mai impresioneaza ca la precedenta olimpiada. Publicul de pe stadion a ajuns sa cunoasca pedigree-ul alergatorilor. I-a vazut, cam pe aceeasi, pe podium, sau pe langa. Ascultand marsul victoriei sau parasind arena cu capul in jos. I-a aplaudat, s-a entuziasmat, s-a suparat. Ar vrea insa altceva, decat niste fete si promisinui cu aroma de repetitie inutila.
Si asta pentru ca la stadion au inceput sa vina si sa vrea sa mizeze altfel de oameni decat bunicuta ingrijorata de pretul kilogramului de rosii, somerul care-si ineaca amarul la prima ora cu un ?tap" de bere rece sau tanarul care isi scutura buzunarul dupa o tigara ieftina.
Visez la vremea cand olimpiada promisiunilor se va tine si pentru omul cu adevarat obisnuit. Care are salariu decent, sta intr-o locuinta luminoasa, si-a cumparat Logan-ul national, isi plateste cu precizie de metronom impozitele. Deocamdata, fata de jocurile sportive ale cuvintelor el nu este decat un sceptic.
* Indira Crasnea este senior editor la Agentia de presa MEDIAFAX
indira@mediafax.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
