ExistA din cate imi dau seama o voluptate a vestilor proaste: cu cat suna mai rau, cu atat ne transmit un fior, pe care il intretinem cu verva. Iar daca vestea nu e, de fapt, chiar asa de proasta, nu-i nimic, o intoarcem astfel incat sa para. Iar pentru ca tema mea de azi este cursul valutar, voi incepe chiar cu ceea ce se comenta public pe vremea cand leul se deprecia fata de dolar si de euro: fiecare suta de lei devenea un nou prag psihologic; se vorbea despre scumpirea "automata" a tuturor produselor, inclusiv a rosiilor din piata (cele din gradina, nu cele turcesti); nici macar exportatorii nu erau favorizati, pentru ca, aflam atunci, 60-70% din exporturi se bazeaza pe importuri, deci tot castigul este doar aparent, iar exporturile, desigur, se "prabusesc", sub povara... deprecierii leului. Din toate acestea, era adevarat doar faptul ca deprecierea ne facea mai saraci. Veniturile si economiile noastre in lei valorau mai putin pe piata, munca noastra era mai putin recunoscuta.
Iata insa ca, de mai bine de un an, se petrece fenomenul invers: leul se apreciaza! Mai intai, a fost doar o apreciere in termeni reali, cursul nominal fiind relativ stabil, in timp ce inflatia interna isi vedea de treaba. Dar din noiembrie incoace leul se apreciaza si nominal, dand ameteli oamenilor de afaceri, analistilor, dar si omului de rand, care vede cum un reper ce parea imuabil - cursul euro - se clatina si el. Reactia in fata acestei evolutii a fost... in nota obisnuita, as spune: nimic din ce se scumpea automat, nu se ieftineste la fel; dintr-o data exportatorii nu mai au de castigat din ieftinirea importurilor de completare; singurul lucru care conteaza este ca unii dintre salariati au venitul indexat la euro, iar ei au de pierdut din aprecierea leului (ceea ce e adevarat). In schimb, pierderea exportatorilor - de asemenea, reala - este tratata ca o fatalitate, la fel de imuabila ca uciderea ciobanului din Miorita. Chiar asa or fi stand lucrurile?
Fiecare din noi are de castigat ceva din aprecierea monedei nationale: cu aceeasi suma de bani vom putea cumpara mai multe bunuri si servicii de pe piata mondiala, deci vom trai mai bine; tot in avantajul consumatorului, producatorii isi pierd peste noapte capacitatea de a impune preturi de monopol aberante, pentru a-si acoperi risipa si, uneori, hotia si astfel inflatia este sufocata (de altfel, cele mai multe programe antiinflationiste pe mapamond se bazeaza pe ancora curs valutar); inflatia scazuta ne avantajeaza pe toti, dar mai ales pe cei mai saraci si, pe termen mai lung, permite alocarea mai eficienta a resurselor in economie, prin mecanisme de piata, cu autoreglare.
Desigur, pentru a fi credibila, viabila si eficace, aprecierea cursului trebuie sa se bazeze nu pe vanzari de valuta ale bancii centrale, ci pe jocul liber al pietei, sprijinit de intrari autonome de resurse. Adica exact ce se intampla acum la noi. Practic, investitorii straini dau, cu banii lor, un vot de incredere romanilor. Nu o fac degeaba, ci urmarind un profit. Dar acest profit se obtine doar daca lucrurile merg bine la noi, daca integrarea in UE are loc, iar economia devine capabila sa genereze resursele necesare repatrierii investitiilor si profiturilor. Premisele fundamentale favorabile sunt insa aici!
Primii care au de pierdut din aprecierea leului sunt, evident, exportatorii. Ei isi vad amputate profiturile, iar unii sunt chiar amenintati cu iesirea de pe piata. Totusi, masura in care sunt afectati exportatorii variaza intre limite foarte largi. Cei care isi bazeaza exportul pe componente din import sau ale caror costuri sunt indexate in valuta resimt foarte putin efectul negativ al aprecierii leului; cei mai flexibili folosesc oportunitatea pentru a achizitiona noi echipamente, a-si ameliora fluxurile de fabricatie si a-si spori competitivitatea. Mult mai afectati sunt exportatorii care lucreaza (exclusiv) cu componente interne sau cei care consuma din tara doar forta de munca ori cei care au trait pe seama unor resurse subevaluate pe plan intern fata de piata externa (precum energia sau lemnul). Dar in toate aceste cazuri problema principala nu este cursul valutar, ci insasi activitatea pe care o desfasoara.
Exemplul cel mai la indemana este productia de textile in lohn. Aceasta industrie a fost, indiscutabil, o supapa de siguranta in ultimii 15 ani, intrucat a dat de lucru unui numar insemnat de oameni, nu neaparat cu o calificare prealabila exceptionala, ponderea fiind femeile. Dar cat timp ne mai putem baza pe o productie al carei principal merit a fost ca fructifica o forta de munca disciplinata, dar extrem de prost platita? Studii de specialitate arata ca, din valoarea adaugata totala a produselor de imbracaminte, de pilda, 80% este data de activitati precum design-ul, brandingul, marketingul si desfacerea, in timp ce productiei propriu-zise ii revin doar 20 de procente. Or, noi ne batem exact pentru aceasta infima parte. Mai mult, pentru segmentul produselor textile de complexitate redusa batalia este, practic, pierduta, dupa patrunderea in forta pe piata europeana a produselor similare din tari din Extremul Orient, indeosebi din China si India, o data cu disparitia, din 2005, a limitarilor "voluntare" ale exporturilor acestor tari.
Asadar, avem de a face cu probleme structurale majore in aceasta industrie. Ele nu pot fi rezolvate printr-o politica de curs valutar acomodativa, ci prin cucerirea "redutelor" ce cuprind creatie, studii de piata si altele din aceeasi categorie care "fac diferenta" - daca imi este permis acest barbarism. De altfel, am aflat cu bucurie ca sunt producatori romani care au invatat aceasta lectie si au succese, impunand marci romanesti pe o piata extrem de pretentioasa.
Ajungem astfel la principala provocare si, in esenta, la principalul merit al aprecierii leului: ne invata lectia competitiei, cu un ceas mai inainte de intrarea in Uniunea Europeana. Ne forteaza sa crestem productivitatea pentru a ramane pe piata. Asta doare. Dar pe aici trece drumul spre bunastare.
* Eugen Radulescu este consilier al guvernatorului BNR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
