Insuccesul filozofiei fiscale a Guvernului devine tot mai evident. Relaxarea fiscala s-a transformat in cresterea fiscalitatii. Introducerea cotei unice a fost urmata de cresterea impozitului pe dividende, pe dobanzi, pe operatiuni de capital, pe proprietate. Cresterea pensiilor si reducerea CAS sunt finantate din extinderea bazei de impozitare pentru contributiile sociale, la toate formele de venit.
Pentru anul viitor, bugetul se bazeaza pe o prognoza optimista a cresterii economice; putem spune deja ca, in contextul in care se previzioneaza o incetinire a cresterii economice in zona euro (principalul nostru partener comercial) si avand in vedere evolutia sub asteptari de anul acesta a economiei romanesti, un ritm de crestere al PIB de peste 6% este aproape imposibil de realizat. Mai mult, fondurile structurale nu au fost atrase absolut deloc, ceea ce din start duce la o crestere economica sub potential; Romania a reusit contraperformanta de a fi contributor net la bugetul UE, adica de a finanta noi economiile tarilor mai bogate din UE.
Politica salariala imprudenta inflameaza inflatia; deprecierea leului si conjunctura externa cresc costurile finantarii externe, in conditiile in care deficitul de cont curent excesiv are nevoie tot mai mare de finantare externa; iar apropierea unui intreg sir de evenimente electorale risca sa arunce in aer cheltuielile bugetare. Deficitul bugetar este inflamat, de asemenea, de schema pensiilor private obligatorii.
Aceasta este imaginea de ansamblu a economiei romanesti. Eu am avertizat de multe ori ca se va ajunge aici, ca vulnerabilitatile vor iesi la iveala si ca sursele cresterii sunt instabile. Solutia nu este una de carpire a veniturilor si de neefectuare a cheltuielilor de investitii, asa cum se intampla in prezent. Si legat de aceasta carpire a veniturilor: ce parere putem avea despre modificarea Codului Fiscal prin ordonante de urgenta, cu doar trei luni inainte de intrarea in vigoare si pe ultima suta de metri a pregatirii bugetului? Eu am o singura intepretare: dupa ce s-au facut calculele, s-a constatat ca nu ajung banii si mai trebuie crescute niste taxe. Daca acesta a fost modul de gandire, atunci nu ne putem astepta, in mod serios, la un buget pentru 2008 bazat pe programare bugetara multianuala.
Solutia corecta, in opinia mea, este radicala: un sistem fiscal progresiv, deductibilitati mai mari pentru servicii publice sub-finantate, reducerea drastica a cheltuielilor bugetare administrative si prioritizarea atragerii de fonduri europene. Aceasta este insa o solutie tehnocrata, greu de digerat intr-o perioada electorala. Cu cat o vom amana insa, costurile vor fi mai mari.
Sa avem curajul de a privi in fata evidenta: cota unica nu a performat asa cum se asteptau sustinatorii ei. De la momentul introducerii sale, au crescut atat de multe alte taxe, incat nu mai putem vorbi de relaxare fiscala, ci dimpotriva, de fiscalizare excesiva. In plus, pe spinarea bugetului de stat, si a fiecaruia dintre noi, se fac mari afaceri, asa cum sunt pensiile private obligatorii (o contradictie in termeni, o schema de economisire fortata din care singurii castigatori certi sunt administratorii fondurilor de pensii). Iar sectorul cel mai dinamic din economie, cel de constructii, este probabil si cel mai dominat de economia subterana.
Nu cautam acum vinovati. Dar nici nu putem sa ne furam singuri caciula: bugetul pe 2008 trebuie sa se bazeze pe previziuni realiste (macar un scenariu alternativ), pe programare bugetara multianuala, trebuie sa limiteze cresterile salariale bugetare, sa amane implementarea sistemului de pensii private obligatorii, sa reduca cheltuielile bugetare administrative; ar fi, de asemenea, intelept sa renunte deocamdata la scaderea CAS si, de asemenea, sa renunte la cresterea bazei de impunere pentru CAS. Si un amanunt: deficitul bugetar trebuie sa fie sub 3% din PIB, fara a include aici fondurile structurale atrase (atat din motive de prudenta, cat si pentru respectarea standardelor de raportare la Bruxelles). Iar in perspectiva anului 2009, dupa o discutie larga cu toti partenerii sociali, va trebui agreat un nou sistem fiscal.
Liviu Voinea este conf. univ. dr. SNSPA, director al organizatiei neguvernamentale Grupul de Economie Aplicata
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
