Nu, nu e (doar) campanie electorala. stirile privind evolutii economice favorabile abunda: cererea creste cu procente bune fata de anul trecut, fie ca este vorba de servicii turistice, produse electrocasnice, medicamente sau mai banala bere. Or, cererea mai mare arata venituri mai mari si atrage dupa sine productie si investitii. De unde si cresterea intrarilor de capitaluri straine, ca si anunturile privind noi si noi investitori de marca ce se grabesc sa ocupe o pozitie in economia romaneasca.
In mod aproape neverosimil, boom-ul economic nu este insotit de o crestere a inflatiei, preturile urmand docile traiectoria prezisa de autoritati la inceputul anului. (E drept, aici au aparut unele semne de intrebare legate in special de relevanta cosului de consum luat in calcul de INS. Raspunsul statisticienilor este valabil, dupa parerea mea. Oricum, diferentele nu au cum sa fie foarte mari.)
Tabloul rozaliu este completat de performanta peste asteptari a bugetului public - al carui deficit este mai mic decat cel aprobat prin lege, iar rectificarea urmareste mentinerea deficitului la doar 2,1% din PIB, asa cum s-a convenit cu FMI. Mai mult, performanta bugetara vine nu din comprimarea sau amanarea cheltuielilor, ca in alti ani, ci din venituri mult mai mari, care probeaza, la randul lor, boom-ul economic. Conduita Ministerului Finantelor - preocupat de echilibrele economiei mai mult decat de viitoarele alegeri - merita cel putin a fi consemnata.
O singura umbra se asterne - incet, dar sigur - peste aceasta imagine aproape idilica: cresterea deficitului extern. Daca nu sunt adoptate masuri de calmare a acestuia, riscul ca decolarea economiei sa esueze intr-un picaj dramatic nu este catusi de putin ipotetic. Sa vedem ce spun cifrele: importurile din prima jumatate a anului au atins 11,1 miliarde euro, cu 22% mai mult decat in aceeasi perioada din 2003. E drept, si exporturile au crescut substantial in acelasi intrerval, cu 20,2%, dar deficitul comercial, chiar in preturi FOB (care nu includ transportul si asigurarea marfurilor) a depasit doua miliarde euro. Cu mai putin de o luna in urma, intr-un articol din aceeasi rubrica, aratam ca daca se continua ritmul din primele cinci luni, deficitul comercial va ajunge la 9,5% din PIB. Ei bine, ritmul nu a continuat, ci s-a accelerat semnificativ: acum, daca va continua tot asa - fara a se accelera in continuare! - vom ajunge la un deficit comercial de 11% din PIB pana in decembrie. Este prea mult.
Ce anume alimenteaza acest deficit? Exista o componenta - deloc neglijabila - reprezentata de investitii. Aceasta este fara indoiala partea benigna a deficitului, intrucat investitiile atrag, in principiu, cresteri ale productiei si ale exporturilor (spun "in principiu", pentru ca tot la categoria investitii se contabilizeaza si minunatii precum salile de sport livrate "la cheie" gata igrasioase si de nefolosit. Sa admitem insa ca ele sunt exceptia, nu regula. La urma urmei, sectorul privat contribuie cu majoritatea covarsitoare a investitiilor). Si cum intrarile de capital strain au crescut si ele substantial, aceasta parte a deficitului este intr-adevar si benefica, si deplin explicabila.
Mai greu se poate afirma acelasi lucru despre componenta reprezentata de cererea de consum, cu atat mai mult cu cat ea se bazeaza de multe ori pe venituri viitoare. In ultimii doi ani, romanul a redescoperit gustul creditului, iar bancile s-au aratat grabite sa i-l satisfaca. Desi dobanzile sunt ametitoare, creditul acordat persoanelor fizice a crescut in termeni reali cu 214% in decembrie 2003 fata de decembrie 2002 si cu inca 18,9% in primele sase luni din acest an. Iar aceste cifre nu acopera intreaga magnitudine a situatiei: leasing-ul creste de asemenea exploziv, ca si creditele acordate de alti imprumutatori. Totusi bancile isi adjudeca partea leului din aceasta afacere - ceea ce arata ca aici ar trebui luate oarece masuri corective.
Pentru un raspuns la intrebarea ce anume trebuie facut, sa analizam putin indicatorii monetari. Politica prudenta a Bancii Nationale a atras moderarea semnificativa a cresterii creditului in lei. In prima jumatate a anului, acesta s-a majorat in termeni reali cu numai 4,4%. Si aici, evolutia este mai rapida la creditul pentru populatie (cu 6,6%) fata de doar 2,9% in cazul creditului pentru persoane juridice. Evolutia este echilibrata si sub aspectul sursei de creditare: depozitele in moneda nationala din sistemul bancar au crescut cu 23,4 mii miliarde lei, iar creditul neguvernamental - cu doar 11,1 mii miliarde lei.
Cu totul altfel stau lucrurile la componenta in valuta. Creditul a crescut cu aproape un miliard euro in 6 luni (mai exact, cu 973 milioane euro, adica cu 23,8%). O parte din aceasta suma se regaseste, fara indoiala, in deficitul comercial record inregistrat in primul semestru al anului. O alta parte este arbitraj de dobanzi, realizat deopotriva de persoane fizice si de intreprinderi. Alaturi de banci, clientii au socotit ca este mai avantajos creditul in valuta, riscul de curs valutar fiind perceput ca neimportant. Merita semnalat ca principalii beneficiari ai expansiunii sunt tot persoanele fizice - unde cresterea, calculata in euro, a fost de 54,6%, fata de 17,8% in cazul creditului acordat intreprinderilor. Expansiunea vijelioasa a creditului in valuta pentru persoane fizice arata probabil in mai mare masura arbitrajul de dobanzi decat, sa spunem, cresterea importului de automobile, desi nici aceasta din urma nu este neglijabila.
Bancile sunt principalul promotor - si beneficiar - al arbitrajului de dobanzi. Depozitele in valuta ale rezidentilor au crescut cu numai 210 milioane euro in prima jumatate a anului, contribuind doar cu o mica parte la cresterea creditului. Diferenta a fost acoperita de banci prin apel la resurse externe. Jocul acestora a fost limpede: decat sa intre in competitie pentru mai multe depozite si credite in lei (ceea ce ar fi insemnat sa pastreze sau sa creasca ratele dobanzilor la depozite si sa le scada pe cele la credite), au ales varianta, mai profitabila si mai putin solicitanta, a apelului la resurse externe, suficient de ieftine pentru a le conserva marjele de dobanzi cu care s-au obisnuit, transferand riscul de curs asupra clientilor.
Desigur, aceasta conduita nu are nimic nenatural sau condamnabil. Bancile isi urmaresc propriile interese si asa este si normal. Efectele acestei stari de lucruri sunt insa ingrijoratoare. M-am referit deja la stimularea deficitului comercial, ca urmare a expansiunii creditului. Dar sunt si altele. Astfel, resursele externe utilizate de banci alimenteaza piata valutara interna, antrenand o posibila supraapreciere nesustenabila a leului si obligand banca centrala la interventii de tot mai mare amploare pentru a modera aceasta tendinta. Nu poate fi pierdut din vedere nici riscul valutar; o evolutie neasteptata a cursului, chiar daca improbabila, nu poate fi exclusa din calcule. Iar daca riscul valutar este asumat de fiecare client al bancilor, efectul combinat se rasfrange in cele din urma asupra sanatatii sistemului bancar in ansamblul sau.
Aceste considerente, prezentate sintetic mai sus, au stat la baza deciziilor de politica monetara adoptate de Banca Nationala: pe de o parte, dobanda la depozitele in lei pe care le atrage scade cu inca 0,75 puncte procentuale, reducerea cumulata ajungand la doua puncte procentuale in ultimele doua luni. Pe de alta parte, rata rezervelor obligatorii la resursele valutare atrase de banci creste de la 25 la 30%. Sunt astfel descurajate creditele in valuta si se sterilizeaza automat o parte a excedentului masiv de lichiditate de pe piata valutara. Merita consemnat faptul ca se mentine exonerarea resurselor bancilor cu maturitate de peste doi ani, pentru a nu afecta si creditele pentru investitii prin aceasta masura.
Asadar, ca de obicei, bancii centrale ii revine rolul ingrat de a da vestile proaste. Totusi, sa admitem ca masurile adoptate pentru a evita supraincalzirea economiei au cu totul alt parfum decat cele pentru a evita sau a iesi dintr-o criza...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
