Doar şi faptul că cifrele evoluţiei economiei la nivel macro sunt cu plus în faţă ar trebui să fie un bun prilej pentru mediul de business să comande o şampanie. Avem creştere economică, dar unde se vede? Fiecare om de afaceri îşi întreabă de câteva ori pe zi contabila ce bani au intrat în cont ca să vadă dacă vreun client i-a mai plătit o factură pentru ca el, la rândul lui, să plătească mai departe. Dacă cineva îţi plăteşte la 120 de zile şi eşti sigur că îţi plăteşte „îi dai tu de băut“. Termenele de plată a facturilor depăşesc cu mult 120 de zile, iar încasarea unor bani chiar după 365 de zile, adică după un an, nu mai este ceva ieşit din comun. Blocajul financiar şi întârzierile la plată, care arată mult mai bine cum merge economia în realitate, nu scad, ci dimpotrivă, asta în condiţiile în care creşterea economică din trimestrul doi a fost de 0,3% faţă de trimestrul întâi şi de 1,3% faţă de trimestrul doi din 2012. La semestru avem o creştere economică de 1,7% faţă de perioada similară a anului trecut. Faţă de primul trimestru creşterea economică anuală a mai încetinit.
Dar în piaţă sentimentul oamenilor de afaceri, care se transmite imediat şi către salariaţi, este destul de prost, iar în ciuda faptului că previziunile pe tot anul indică la nivel macro un plus de 2%, nu face pe nimeni să fie mai încrezător. Creşterea exporturilor nu lasă în urmă prea mulţi bani de cheltuit în economia românească, cei mai mulţi bani plecând afară. Industria este pe plus, dar nu oferă prea multe creşteri salariale şi nimeni nu riscă să plece în altă parte în aceste vremuri. Agricultura va avea un plus remarcabil în trimestrul trei şi patru, care ar putea duce creşterea economică pe ansamblu spre 2,5-3%, spun analiştii. Dar nici acest plus din agricultură nu lasă prea mulţi bani în urmă, nici bugetului de stat, având în vedere fiscalizarea redusă, şi nici consumului. Investiţiile statului în economie sunt pe minus pentru că nu are de unde să pună bani, iar investiţiile străine sunt mai proaste chiar decât anul trecut, când lumea fugea de România. În aceste condiţii, fără oxigen, atât la nivelul companiilor, cât şi la nivelul salariaţilor, având în vedere că în termeni reali veniturile acestora sunt iar pe minus, consumul scade, ceea ce afectează cel mai mult mediul de afaceri intern. După cinci ani de criză, în septembrie aniversându-se cincinalul de la căderea Lehman Brothers, afacerile sunt întinse la maxim şi nu primesc nicio gură de oxigen.
Se va bate multă monedă pe anul agricol bun, care se va vedea în datele macro, dar dacă celelalte componente nu îşi revin- consumul, construcţiile, investiţiile străine şi ale statului, finanţările - sau dacă celelalte îşi pierd suflul - cum ar fi exporturile sau industria -, firele mediului de afaceri intern se vor rupe. Nici chiar o mită de 10% dintr-un contract ( cazul Aurel Pană, directorul adjunct de la APIA - Agenţia de Plăţi din Agricultură, care se spune că ceruse 10% dintr-un contract de 16 milioane de euro de livrare de ulei comestibil pentru oamenii nevoiaşi în cadrul unui proiect european) nu va mai ajuta pe nimeni.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
