De o bucată de vreme am un sentiment neplăcut, mai pregnant decât oricând - este vorba de involuţia societăţii româneşti, unde lucrurile au început să se petreacă „pe faţă“, lipsite de ambalajul mai mult sau mai puţin sofisticat care acoperă, în general, ticăloşia, în lume.
Drept urmare, instituţii ale statului, presă, site-uri, oameni cu funcţii sau fără, bloggeri, justiţie, ţigani, foşti sau actuali securişti, foşti sau actuali torţionari, cititori şi comentatori, mai toată lumea, cumva, ne transformăm într-o masă de manevră, informă, lipsită de gândire şi simţire, pentru a sluji, voluntar sau involuntar, scopurilor unora sau altora. OK, asta e în general regula jocului, dar cei mai mulţi spoiesc măcar toată comedia, pentru a o face mai suportabilă; ai noştri nu! Iar rezultatul este că românii au început să devină proşti când ar trebui să fie deştepţi, deştepţi când ar trebui să fie cuminţi, cuminţi când ar trebui să fie revoltaţi şi revoltaţi când ar trebui să stea acasă. Orice va fi însemnând aceasta.
