Statistica a comunicat, săptămâna trecută, rata creşteriipreţurilor în ianuarie: 0,77 la sută. Dezinflaţia merge mai departe- am în vedere rata anualizată, care a scăzut la 7,96 la sută - aşacă este posibil ca prognoza pentru 2011, de 3,6 la sută, să devinărealitate. Pentru că nu vor fi probleme imposibil de rezolvat.
Fără îndoială, şi de aici înainte o parte din inflaţie vacontinua să fie produsă de corecţiile de preţuri. Îndeosebi lacăldură şi lumină. Sigur, unele corecţii de preţuri sunt absolutnecesare. Ca să nu ne năpădească iar inflaţia ascunsă. Ceea ce nuînseamnă însă că preţurile trebuie să fie corectate… de dragulcorecţiilor. Şi nici pentru a acoperi munca prost organizată. Şiîncă un detaliu: corectarea preţului la energie electrică şienergie termică, bunăoară, are influenţe atât obiective, cât şisubiective. Un puseu inflaţionist poate fi şi rezultatul unor stăriemoţionale produse de scumpirea benzinei. După ce trece însă valul,preţurile influenţate de scumpirea carburanţilor se calmează.
O altă parte a inflaţiei va veni în continuare din companii. Dinacele companii care nu s-au dezobişnuit încă să acopere prinpreţuri în creştere risipa, munca neperformantă, incompetenţamanagerială. Un lucru e sigur însă: că aceste cauze vor avea, înacest an, o dinamică mult mai puţin impetuoasă.
Dar preţurile vor continua să crească. Vor creşte însă încet.Fără îndoială că inflaţia sălbatică e deja trecut. E istorie. În2011 ne vom război cu o inflaţie în bună parte domesticită. Iatăînsă că inflaţia, deşi domesticită, continuă să-şi arate colţii. Setoarnă încă gaz peste foc cu deosebire în zona utilităţilor publiceşi a combustibililor. Preţul luminii, bunăoară, care a produsurcuşuri inflaţioniste modeste în 2010, iar în ianuarie 2011 arămas neutru - zero la sută, nici n-a urcat, nici n-a coborât - vaurca totuşi în 2011. Benzina, care a avut o influenţă semnificativăîn 2010, se scumpeşte în continuare. Scumpiri s-ar putea să avem şila mărfuri alimentare, dar nu la nivelul anticipat deproducători.
Până să dăm piept cu criza, gaz peste inflaţie turna cererea deconsum. O mărime, deci, exprimând nevoi vitale Ă nevoi stringenteĂ nevoi obişnuite Ă plăceri Ă capricii. Ei bine, această cereresuferise o creştere rapidă înainte de criză. Iar graţieteleviziunii, consumul răspundea impulsurilor primite de laimportatori. O mare parte a populaţiei României, tot plimbându-secu telecomanda de pe un post TV pe altul, era bombardată cureclame ademenitoare. Era deci stârnită să ia credite şi săconsume. Şi iată cum creditele stimulate de bănci, salariile pestenivelul productivităţii muncii şi banii trimişi de compatrioţiinoştri plecaţi în lume au împins înainte cererea internă. Creştereas-a dovedit a fi semnificativă. Cererea de consum, grăbită, a lăsatînsă tot mai mult în urmă oferta internă de bunuri şi deservicii.
Acum cererea de consum s-a potolit. Cine face însă inflaţie?Oferta, desigur. Dar dacă la noi, în ianuarie 2011, s-au scumpitsemnificativ numai câteva produse, mai putem numi acest fenomeninflaţie? Potrivit cărţilor: da. Potrivit realităţii pieţei, avemde-a face cu un nou tip de inflaţie, în care mii de preţuri, deşicuminţite, dau impresia de nervozitate din cauza unor salturirăzleţe la nivelul ofertei. Pentru că majorarea TVA la 24%, care în2010 a produs un puternic şoc inflaţionist, va avea în 2011 efectepractic nesemnificative.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
