Oamenii socoteau, în acele vremuri, că o ştire înseamnă cevaneobişnuit, cu adevărat remarcabil; şi nu este vorba de faptul căîn anii '30 nu existau destule ştiri, suficiente evenimente,existau doamne care traversau oceanul cu avionul, explodadirijabilul Hindenburg, apărea hrana congelată şi era desenatăbroscuţa Volkswagen, cineaştii realizau "Pe aripile vântului" şi"Vrăjitorul din Oz", Italia se bătea prin Abisinia şi Ghandiproclama independenţa Indiei. Dar lumea aceea care i-a creatlaolaltă pe Hitler şi pe Churchill, marea criză economică şi"Poştaşul sună întotdeauna de două ori" avea ceva complex, unamestec de decenţă, educaţie, bună-creştere şi eleganţă care s-adiluat în fumul anilor celui de-al Doilea Război Mondial şi s-atopit cu totul în ritm de rock&roll.
Şi tot anii '30 au acumulat ideile care l-au făcut pe GeorgeOrwell să scrie, două decenii mai târziu, "1984". Nu pomenescaiurea romanul, pe care l-am citit, printr-un concurs deîmprejurări, în tinereţe fragedă, într-o perioadă în care Româniatraversa propria distopie. Mărturisesc că singurul lucru pe care nul-am receptat ca atare au fost "cele două minute de ură" - celedouă minute în care oamenii trebuia să se adune în faţa ecranelorprezente în fiecare locuinţă, să privească imaginile celor care leerau, sau cel puţin aşa li se spunea, duşmani şi să îi urască.Regăseam, în societatea de atunci, nouvorba şi ministereleadevărului sau bunăstării, ba identificam chiar elemente dedublugândit, dar nu regăseam ura. Mă rog, nu-l iubeam pe Ceauşescu,dar nici nu-l uram; să zicem că mai nesuferite îmi erau regimul şimodul în care lumea se adaptase la regim.
În timp m-am dumirit: Orwell a fost un ins deştept şi a scris nupentru o epocă sau un regim anume, ci pentru toate perioadele şitoate regimurile. Ura este acum şi ea este puternică pentru că avemmulte spaime. Iar spaimele şi ura înseamnă putere. Şi ignoranţaînseamnă putere, completează domnul Orwell.
Motivul lungii introduceri cu BBC, deceniul trei şi Orwell esteo întrebare simplă: "Dar o pauză nu putem lua oare?".
O pauză la bătut câmpii aiurea, la analizat performanţeleregelui, de exemplu, un răgaz în a arăta aiurea cu degetul spreunii sau alţii din cauza cărora n-avem noi astăzi o pauză înprograme economice fără rezultat, un moment în care să stăm şi săgândim, fiecare, cu mintea proprie, la ce-i de făcut. Să zicem că,uite, nu-i nicio ştire de discutat şi nimeni pe care să-l urâm, înafară de incompetenţă, prostie şi rea-voinţă.
În loc de bălmăjit aiureli despre trecutul Prutului - un actistoric pe care trebuie să ni-l asumăm ca atare - poate ar trebuisă discutăm despre ce se întâmplă în Grecia, economic, social şipolitic. Despre o strategie care să aşeze România de parteacâştigătoare a lumii.
Pentru călumea astăzi este aşa:
1. Pepiersicile din magazinele Wal Mart scrie "produse în Grecia,împachetate în Thailanda" şi, completez, vândute în SUA - o imaginesimplă a complexităţii lumii economice pentru care distanţelefizice nu mai au nicio relevanţă.
2. Economiaturcă este singura din lume care a avut în primul trimestru alanului o creştere de două cifre, de 11%. Fondul îl constituieexplozia cererii interne şi creditul ieftin, o situaţie nu tocmaifavorabilă, dar, pe de altă parte, turcii sunt o altfel de naţie,care va avea puterea să depăşească potenţiala bulă.
3. Bloombergscrie despre cumpărătorii de case ieftine din Miami - ei vin dinCanada, Venezuela şi Brazilia, ultimii fiind campionii achiziţiilorde locuinţe scumpe, de peste un milion de dolari. Cum a crescutBrazilia? A redus taxele, a dezvoltat infrastructura, a menţinutcheltuielile publice la un nivel rezonabil, de 20% dinPIB.
4. Singurazonă a cărei pondere a scăzut în PIB mondial în ultimii 40 de anieste Europa, care în 1969 reprezenta circa 36%, iar astăzi numai25%; SUA s-au menţinut la circa 27%, iar Asia şi Oceania au crescutde la 15% la peste 25%.
În noua lume globalizată viitorul este al celor înţelepţi şiprevăzători, al celor care privesc spre înainte. O mai maredeschidere a României spre zona statelor emergente, o diplomaţieactivă, deschisă, un joc abil al compromisurilor şi tratateloreconomice sunt singurele moduri de acţiune.
Altfel, o să continuăm să urâm şi să ne temem.
Dorin Oancea este redactorul-şef al Business Magazin
Această opinie apare astăzi în revista BUSINESS Magazin şi oputeţi comenta pe www.businessmagazin.ro/opinii/
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
