Declaraţiile făcute la încheierea întâlnirii întrereprezentanţii AOAR şi FMI au ţinut prima pagină a ziarelorsăptămâna trecută.
Punerea lor în contextul discuţiilor purtate este de natură sădea teme serioase de reflecţie, depăşind uşurinţa cu care ele aufost trimise în senzaţional fără o abordare reală asemnificaţiilor.
În esenţă, oamenii de afaceri prezenţi la întâlnire, au semnalatcă banii de la FMI nu au făcut decât să asigure, pentru încă un an,supravieţuirea incompetenţei în administraţia publică, fărăperspectiva vreunei îmbunătăţiri a mediului de afaceri. Mai multdecât atât, datoriile statului către sectorul privat au crescutsubstanţial, contrar angajamentelor de reducere a lor, iar înreformarea legislaţiei muncii nu s-a întreprins nimic. Exemplele aufost mult mai numeroase.
De cealaltă parte s-a dat impresia că reformele structurale sevor face în contextul unui viitor acord de împrumut, prezentulacord având rolul numai de "colac de salvare".
Reacţiile oamenilor de afaceri, în timpul întâlnirii, au fostedificatoare:
- dl. Arin Stănescu a ilustrat situaţia fără precedent dinmediul de afaceri prin creşterea exponenţială a cifrelor privindinsolvenţa, îndeosebi în domeniul IMM-urilor. "Colacul de salvare"a funcţionat, se pare, numai pentru administraţie, dar nu şi pentrufirmele care produc pentru piaţa internă;
- dl. Constantin Savu a sesizat desprinderea cursului de schimbde economia reală;
- dl. Ion Ţiriac jr. a menţionat că nu este dispus să asiste laamanetarea viitorului copiilor, după ce, ca tânăr om de afaceri înRomânia, vede cum s-a amanetat viitorul propriei generaţii.
Acesta a fost preţul asigurării menţinerii unei administraţiipublice incompetente şi clientelare angajată în valuri successive,prin preluarea puterii de către diverse alianţe politice. De fapt,ceea ce s-a discutat a fost "terapia de şoc" (reloaded 2010) - însusţinerea reprezentanţilor oamenilor de afaceri - versus"transformări graduale în administraţia publică".
A surprins spre exemplu faptul că administraţiile publice auputut încă veni cu depăşiri de cheltuieli substanţiale, lasfârşitul exerciţiilor bugetare, "uitându-se" că acest lucru intrăsub incidenţa legilor penale şi nu are de-a face cu adaptări întrepte care să nu bulverseze sistemul.
În acelaşi timp, diferenţele de abordare au devenit evidenteprin refuzul discutării oricăror măsuri pro-business menite săasigure atragerea investiţiilor în economia românească în contextulcompetiţiei cu ţările vecine.
Concluziile reprezentantului FMI că "punctele de vedere coincidîn proporţie de 90%", ca şi enumerarea "realizărilor" pentru cares-au cheltuit banii împrumutaţi au fost surprinzătoare.
Ne-au lipsit, pentru o înţelegere deplină, cei 10% conformcărora aducerea la normalitate a ţării va începe ceva mai târziu,în contextul unui eventual nou acord de împrumut!
Ar mai fi de menţionat că în timpul întâlnirii am avut senzaţiacă pluteşte în aer întrebarea: dacă tot ştim atât de bine ce netrebuie pentru a reveni la normalitate, de ce nu suntem în stare săo facem singuri?
Şi o precizare de ordin personal: Am fost un adept alintervenţiei FMI din noiembrie 2008 pentru a se evita un colaps alleului. Ceea ce realizez însă acum este, citându-l pe LucianDavidescu: "Singurul moment în care un finanţator de profilul FMIpoate fi util este momentul trezirii economiei la realitate, iarcondiţia fără-de-care-n-are-rost este schimbarea unui guvernincompetent cu unul competent. Tamponul de capital îi poate da timpsă rezolve ce-i de rezolvat. Iar timpul se numără în zile şisăptămâni, în niciun caz în ani. Însă când un guvern incompetent seschimbă cu un alt guvern incompetent, banii FMI nu sunt altcevadecât o fundătură. Un împrumut cere alt împrumut până când seîntâmplă ceva care să rupă spirala îndatorării: trezire saufaliment".
Florin Pogonaru este preşedintele AsociaţieiOamenilor de Afaceri din România
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
