O asociaţie a românilor din Italia a ridicat în aceastăsăptămână o problemă de care se vorbeşte prea puţin, dar va contafoarte mult în următoarele decenii în România.
"Italienii" au cerut guvernului o soluţie pentru a putea contribuiretroactiv la pensiile publice. Oamenii se tem că atunci când vorajunge la 60-65 de ani nu vor avea de unde primi o pensie. Şi audreptate.
Nu toţi lucrează cu contribuţii sociale plătite în Italia sauSpania, nu toţi au un parcurs profesional stabil. Vin, pleacă, aziîntr-un oraş, peste doi ani într-altul, câteva luni pe an se maiîntorc în ţară.
Statul român, deşi deficitul bugetului de pensii este estimat la2,4 miliarde de euro pentru 2010, nu le-a răspuns clar. Că ar finecesare plăţi cu penalităţi, că abia de acum încolo sunt valabilecontribuţiile. La 3 milioane de români plecaţi în străinătate, areCasa de Pensii vreo acţiune prin care să încerce să-i convingă săcontribuie voluntar la sistemul de pensii? Nu are.
Cererea "italienilor" este însă mult mai importantă decât pare.Ridică vălul de pe un fenomen care, în timp, va avea un impactteribil asupra României: milioanele de salariaţi care vor ajunge labătrâneţe să apeleze la ajutoare de stat pentru că nu aucontribuţii suficiente la pensie.
Acum este în actualitate deficitul sistemului public de pensii. Şieste adevărat că în ultimii ani, după o majorare accentuată apunctului de pensie, cheltuielile cu pensiile sunt mai mari decâtveniturile din contribuţii sociale. Mai ales în 2009, când numărulsalariaţilor, deci al contributorilor, s-a redus cu 400.000.
Dar cei aflaţi în prezent în plata pensiilor, pensionarii actuali,au ce să ceară statului. Majoritatea au lucrat la stat sau lacompanii de stat cea mai mare parte a vieţii lor active. În schimb,după 2020, majoritatea celor care vor ieşi la pensie vor avea ceamai mare parte a activităţii desfăşurate după 1990. Când fie nu aulucrat, fie au lucrat puţin, fie dacă au lucrat contribuţiilesociale aferente au fost la nivelul salariului minim peeconomie.
Aceştia sunt "italienii" autohtoni.
Din 10 milioane oameni populaţie aptă de lucru, activă, România areîn medie doar 4,5 milioane de salariaţi, conform datelor din 1997încoace.
Restul sunt fie plecaţi în străinătate, fie muncesc în agricultură,fie sunt mici meseriaşi sau lucrează la negru. Pentru comparaţie,Cehia are la 10 milioane de locuitori acelaşi număr desalariaţi.
Majoritatea celor 5,5 milioane de persoane active care nu suntangajate nu contribuie la bugetul de asigurări sociale sau desănătate. Deci nu vor avea pensie. Bugetul public de pensii nu vaavea nicio obligaţie legală faţă de aceşti oameni.
Iar situaţia este şi mai complicată. Din cele 4,5 milioane desalariaţi legali, 900.000 au un salariu brut sub 750 de lei,800.000 între 751 de lei şi 1.000 de lei, iar alţi 1.000.000 între1.001 şi 1.500 de lei, conform Institutului de Statistică. Întotal, 2,7 milioane de persoane, adică 60% din numărul total alsalariaţilor, au salariu scriptic sub salariul mediu pe economie,de 1.500 de lei.
Trei sferturi din acestea lucrează în sectorul privat. Companiilesusţin că nivelul mare al cheltuielilor salariale (1.800 de leicheltuieli totale care includ taxe şi contribuţii sociale pentru aplăti un salariu de 1.000 de lei) le determină să plăteascăangajaţii în alte formule decât cele cu toate contribuţiile socialeincluse.
Şi atunci plătesc salariul minim pe economie cu toate contribuţiilesociale incluse şi restul în alte formule, mai gri sau chiar "lanegru". De aceea există 1,4 milioane de salarii de până la 1.000 delei la privat, faţă de 300.000 la stat.
Dar salarii mici "albe" înseamnă contribuţii reduse lapensie.
Peste 10 sau 20 de ani, aceşti oameni, care acum practic nu au deales, vor avea un mesaj sumbru de la Casa de Pensii: contribuţiiledv. au fost aferente unui salariu minim pe economie timp de 30 deani, aveţi dreptul la pensia minimă. Cu alte cuvinte, o fi pensiade acum mică (circa 700 de lei e pensia medie), dar în viitor mulţinu o vor mai avea nici pe asta. De ce? Pentru că nu aucontribuţii.
Problema este că mulţi dintre cei 2,7 milioane nu conştientizeazăsituaţia. Veniturilor multora sunt duble sau mai mari faţă de celede pe hârtie, cu taxele incluse, dar puţini îşi pun problema ce vafi în viitor.
În China sau în alte state asiatice, unde angajaţii ştiu căprotecţia socială este minimă, economisesc şi 40%-50% dinveniturile curente. Aşa se şi explică faptul că chinezii, cu un PIBper capita modest, investesc în titluri de stat americane,finanţând deficitele celei mai bogate economii din lume.
În România însă, aceasta fiind prima generaţie confruntată cu oastfel de situaţie, oamenii nu conştientizează pericolul. Mulţispun: la ce deficite are statul acum, de ce să îi plătesc? Sigur nuva avea de unde să-mi plătească pensia. Sau iau pensia ca pe undat. Ştiu că părinţii, bunicii au beneficiat. Ei de ce nu arprimi?
Şi nici nu decid ca 30% din venituri să le aloce pentru viitor,printr-o formă de economisire privată sau printr-o contribuţiesuplimentară la fondul public de pensii.
La o contribuţie medie la bugetul public de pensii timp de 35 deani, adică aferentă unui salariu mediu, viitorul pensionar aregarantată o pensie medie. Pensia medie a acelui an, 2040 sau 2050.Asta oferă statul în acest moment.
Paradoxal, deşi mulţi îl deplâng că va intra în faliment, peste undeceniu statul nu va avea obligaţii de la bugetul public de pensiidecât pentru foarte puţini dintre cetăţenii săi.
Structura actuală a contribuţiilor se va transpune în structuraviitoare a pensiilor.
2,7 milioane de salarii sub salariul mediu în prezent,
2,7 milioane de pensii publice sub pensia medie în viitor. Din caremulte vor fi pentru oameni care au câştigat mai mult decât salariulmediu în timpul activităţii lor.
Obligaţiile bugetului de pensii se vor reduce.
Şi nu este exclus ca, dacă o tot mai mare parte a economieisubterane va ieşi la iveală, având în vedere că sectorul agrar vatrebui scos la impozitare mai devreme sau mai târziu, bugetulpublic de pensii să ajungă chiar pe excedent. Însă câteva milioanede români, cei care acum nu contribuie deloc sau fragmentar labugetul public, vor fi excluşi din joc.
Aceasta este o viitoare bombă socială a României.
Din când în când, se mai sparge o ţeavă veche de 50 de ani sau seprăbuşeşte un pod vechi de 100 de ani. Acestea, ca şi neplatacontribuţiilor sociale la bugetul de pensii, sunt costuri ascunse.Nu se văd, dar sapă.
Deasupra este frumos. Oamenii merg la restaurant, pleacă învacanţă. Dar dedesubt, se mai surpă câte o ţeavă expirată, mai cadeun pod, mai ies nişte oameni la pensie care se uită în carnetele cuzero contribuţii de asigurări sociale.
Atenţie mare la aceste costuri ascunse. Când vor veni la scadenţă,va fi dramatic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
