In urma cu vreo zece ani am venit in contact, prima oara, cu petrolul romanesc si cu oamenii din sistem. Intalnirea nu se petrecea intr-o rafinarie duduind din instalatii si nici langa vreo sonda, a avut loc pe coridoarele unei cladiri de pe cheiul Dambovitei, care adapostea sediul unui companii acum defuncte, Rafirom se chema...Era o inventie a diriguitorilor economiei romanesti de imediat dupa Revolutie, perioada cand toate entitatile din petrol devenisera societati comerciale, dar se mai simtea nevoia unei "caciuli" in sistem. Intalnirea a fost un esec, pe vremea aceea ziaristii erau niste animale ciudate iar responasbilii petrolului romanesc era inca niste misteriosi patrunsi de importanta misiunii lor pe lumea acesta; astfel incat demersul meu clar (eram jurnalist de agentie de presa iar indicatiile au fost ceva de genul: "ia du-te tu pe la aia si stabileste o relatie cu ei, ci n-avem..") nu s-a bucurat de succes. N-a fost bai, pentru ca Rafirom nu a mai trait mult...A aparut in schimb, pe langa Petromul primordial, adica acea entitate care cauta si extragea titeiul, Compania Romana de Petrol, una din tintele predilecte ale presei la jumatatea deceniului 90: acuzatii de monopol, un proces celebru pe acesta tema, intentat de o entitate privata care se ocupa tot de petrol (in paranteza fie spus, nici respective entitate nu a ramas prea prezenta in lume petroliera, dovedindu-se mai mult un foc de paie - numele nici nu mai conteaza), companii straine nemultumite de prestatia CRP si, mai ales, datoriile de sute de milioane de dolari acumulate la Bancorex, cu un rol major in prabusirea bancii si plimbate ulterior prin tot felul de acte normative si discutii in Parlament. Nu mai vorbesc de crizele de energie, poate chiar mai dese decat cele ale graului si oricum cu impact mult mai mare, cand nu mai stiai, jurnalist fiind, unde sa mergi: la petrolisti, la comercianti, la Renel sau sa-ti iei campii pur si simplu.
Infiintarea Societatii Nationale a Petrolului Petrom, prin fuziunea defunctei CRP cu Petromul pomenit mai inainte a mai linistit apele, cu toate ca nasterea nu a fost usoara: publicul si jurnalistii au facut cunostinta, in perioada conceperii SNP Petrom, poate pentru prima oara, cu firma de consultanta Bechtel, care avea o viziune despre viitorul petrolului romanesc; viziunea oficialilor de prin ministere si din sector diferea oarecum, asa ca iata o noua tema pentru presa. Pana la urma au invins americanii, poate pentru ci aveau dreptate, poate pentru ca aveau in spate si greutatea unor institutii financiare internationale. Fapt e ca petrolul din Romania, grupat in SNP, a capatat o noua anvergura si mi-a prilejuit scrierea, pe langa stirile curente privind majorari de preturi, descoperiri de noi zacaminte sau rezultate financiare, a unui material de care sunt si acum mandru, cu toate ca l-am predat prin '98, cred...Ca sa intelegeti, ar trebui sa mergeti in largul Marii Negre, la vreo 70 de km de tarm, la platforma centrala de productie marina. Sentimentele pe care l-am trait acolo, pe acea insula de metal, au fost unele din cele mai faine din viata mea de jurnalist si chiar nu au nimic in comun cu mandriile desarte pe care le impuneau unii inainte de 1989.
De ce aceasta succinta si neindemanateca recapitulare? Pentru ca semnarea documentelor de privatizare a Petrom schimba din nou starea de fapt. O piata privata a petrolului nu s-a mai pomenit in Romania de multe decenii; va trebui sa invatam sa coexistam unii cu altii iar companiile vor trebui sa gaseasca singure echilibrul intre pret (pentru a vorbi numai de cel mai sensibil subiect, din punct de vedere social) si puterea de cumparare a romanului, fara sa mai fie nevoite sa priveasca in ograda principalului competitor. In plus, se schimba si anvergura si rolul companiei, pentru ci traim intr-o lume in care marginile mesei de joc nu mai sunt reprezentate de granitele unui stat iar castigul vine din priceperea de a te impune pe plan regional si mondial.
Si in aceste conditii, ce importanta mai are pretul tranzactiei, si daca a fost mare sau a fost mic? Prima regula a capitalismului spune ca pretul il face piata, statul a oferit, companiile interesate au venit, au calculat si au ramas sau nu in competitie, in functie de interese. A castigat grupul care chiar si-a dorit asta, pentu ca trebuie sa-si pastreze locul pe o piata regionala unde jocurile nu sunt facute inci; Cred ca Petrom, singur, indiferent la cat l-ar fi evaluat unii si altii, n-ar fi avut nici o sansa, aceasta atat din ratiuni strict financiare cat si din punct de vedere al mentalitatilor.
* Dorin Oancea este seful Departamentului Business International la ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
