Sper ca România să fi depăşit zilele trecute apogeul scandalului şi al luptei Politice din ultimii 22 de ani, care a culminat cu al doilea Referendum pentru demiterea Preşedintelui României din istorie, şi, coincidenţă sau nu, este vorba de acelaşi Preşedinte.
În lipsa oricărei urme de consens Politic din partea celor implicaţi, România s-a divizat practic pe de-a întregul în doua tabere: una favorabilă schimbării, şi alianţei care a căştigat detaşat alegerile locale din iunie, USL, şi una favorabilă Preşedintelui Suspendat a doua oară, Traian Băsescu.
Din păcate rezultatele votului popular pentru Demiterea Preşedintelui Suspendat nu arată nici un câştigător, prin neprezentarea la vot a unui număr suficient de alegători, adică a 50% plus unu din cei înscrişi pe listele de vot, ci a doar aproximativ 46% din cei peste 18 milioane de persoane cu drept de vot care figurează pe listele oficiale.
Rezultatul votului propriu zis însă, adică faptul că aproximativ 8 milioane de români sunt de acord cu demiterea Preşedintelui, nu este în măsură să asigure sub nici o formă premisele unui echilibru democratic în România, sau să ajute cumva cele două tabere ale Clasei Politice să se reconcilieze.
Sigur, analiştii şi sociologii celor două tabere pot interpreta în moduri antagonice acest rezultat, dar părerea mea este că România nu are acum sub nici o formă nevoie de astfel de interpretări partizane. "Casa" arde oricum din temelii, nu mai e nevoie de "paie" proaspete.
Mergând puţin în trecut pe firul acestui colosal scandal autohton, trebuie să ne amintim şi intervenţiile în sprijinul democraţiei a câtorva lidei emblematici ai UE, îngrijoraţi vizibil de ceea ce se întamplă în România cu Statul de Drept, cu Justiţia.
Aceste intervenţii şi mesaje diplomatice au rezultat în stabilirea pragului de cvorum la Referendum ca sistem de protecţie al Democraţiei şi al Statului de Drept. Aici lucrurile sunt destul de nuanţate, în opinia mea, în sensul că poate dacă nu am fi avut "cvorum obligatoriu" la acest Referendum, atunci "am fi avut cvorum"…. în ciuda contradicţiei de termeni evidentă, eu cred că această expresie are sens…
Personal sunt clar de părere că avem nevoie, acum mai mult ca oricând, de sfaturile unor oameni din categoria Liderilor UE de care vorbeam mai sus.
Avem nevoie ca Liderii Occidentali să trimită către Liderii ambelor tabere autohtone mesaje de echilibru, de "trezire" dacă vreţi, din această luptă oarbă care nu a adus şi nu poate aduce nimic bun României.
Un astfel de discurs pare că îl începe chiar Preşedintele Suspendat, prin faptul că îşi asumă acum (în sfârşit!) rolul de mediator, având şansa să devină pentru prima dată un Preşedinte al tuturor românilor, chiar şi al celor aproape 8 milioane care nu îl mai vor.
La fel, Alianţa USL are datoria de a dovedi alegătorilor săi că are maturitatea politică să nu facă exact ceea ce critică cel mai aprig la Preşedinte, adică învrăjbirea românilor unii împotriva altora, denigrarea celor care nu au aceleaşi simpatii politice sau dorinţa obţinerii Puterii Absolute în Stat.
În acest tablou, în opinia mea, o soluţie de viitor este poate ca Liderii emblematici ai UE, care s-au implicat vădit în această luptă politică extrem de violentă din România anului 2012, să vină cu o soluţie pentru echilibru, care să catalizeze în primul rând acea transparenţă, stabilitate şi viziune pentru România Viitorului, lucruri care care ne lipsesc acut.
Până la urmă, este şi responsabilitatea lor, pentru că România este membră UE, Nato, are acorduri peste acorduri cu FMI, Banca Mondială, are un sistem bancar 80% apartinând Marilor Puteri UE, are o industrie (ce a mai rămas) care depinde 99% de pixul Liderilor Politici si Economici ai UE, şi lista ar mai putea continua.
Ar fi bine şi ca UE să ne trimită supraveghetori nu numai pentru Referendum sau pentru MCV-ul de pe Justiţie, ci profesionişti oneşti care să supravegheze modul cum companii din UE care construiesc autostrăzi în Germania, Portugalia, Grecia sau Ungaria cu 3-5 milioane de euro pe km, nu reuşesc să termine la timp în România o autostradă în câmpie, cu 10-15, chiar peste 20 mil euro pe km.
Am avea nevoie de consultanţi cu experienţă din state dezvoltate ale UE şi pentru a ne ajuta să deprindem arta de a atrage fonduri structurale UE, marele premiu al Aderării, şi aş propune ca să fie plătiţi cu procente din sumele atrase, nu cu sume fixe, indiferent de succesul sau eşecul lor, cum sunt plătiţi mulţi din consultanţii vestici la ora actuală.
Să vină şi specialiştii pe Justiţie care ne monitorizează atent de ani de zile, să facă Justiţia să funcţioneze, să condamne şi politicieni, şi oameni de afaceri corupţi, dacă sunt probe reale, dar mai ales să înceapă să judece echitabil, să rezolve cazurile banale de zi cu zi într-un timp decent, nu în zeci de ani, să dea sentinţe comparabile, nu cu diferenţe uriaşe între instanţe, sau pentru fapte similare, cum se întamplă azi, că ajungem să batem record după record ca număr de sancţiuni de la CEDO…
În loc să ne luptăm orbeşte, trebuie să ştim până la urmă, Cine suntem Noi în UE? Care e rolul nostru? Pentru ce ne-am integrat? De ce? Care e viziunea transparentă a Liderilor UE cu privire la România?
Iată tot atâtea întrebări la care discursurile despre Statul de Drept, valorile Democraţiei, Bunăstare, Productivitate şi Recuperarea Decalajelor nu le mai spun nimic celor peste 8 milioane de cetăţeni români care au venit la Referendum. Pentru că nu aduc locuri de muncă plătite decent, nu ajută cursul Leu-Euro, nu atrag investitori, nu plătesc ratele la bănci, nu asigură supravieţuirea şi progresul….
E nevoie de un alt tip de mesaj, de o Soluţie care să evite colapsul general al României...şi poate, pe termen mai lung, de un alt tip de Lideri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
