Aratam intr-un precedent articol ca atat factori fundamentali, cat si conjuncturali, preseaza pentru aprecierea in termeni reali a leului. Cu cat, cum anume si la ce sa ne asteptam in continuare? Iata ce voi incerca sa deslusesc mai jos.
Factorul esential dupa parerea mea (tema fiind foarte sensibila, insist asupra faptului ca parerea este strict personala si nu implica pe altcineva sau vreo institutie) este acela ca atat intrarile de capital, cat si cresterea de productivitate, imping spre aprecierea reala a leului. Tendinta este de lunga durata (probabil, de peste un deceniu), ea nu se va produce instantaneu si pot exista episoade de sens contrar. Dar aprecierea in termeni reali se va produce, in timp. Exista insa doua cai, asemanatoare ca efect final, dar cu mari diferente pe parcurs. Prima este calea urmata pana de curand: banca centrala apara cursul nominal prin cumparari de valuta si sterilizarea leilor pusi in circulatie; in acest caz, aprecierea in termeni reali se produce prin intermediul inflatiei interne. A doua cale este cea testata in ultimele zile de banca centrala: leul este lasat sa se aprecieze nominal pe piata, ceea ce atrage, prin ieftinirea relativa a importurilor, o temperare a presiunilor inflationiste.
Asadar, aprecierea reala tot are loc, in ambele situatii - cea de-a doua avand mai multe avantaje: echilibrul se realizeaza pe un palier mai scazut al indicelui general al preturilor; aprecierea se realizeaza intr-un timp mai scurt, ceea ce restabileste mai rapid echilibrul, limitand astfel oportunitatile speculative; scad sensibil costurile Bancii Nationale pentru sterilizarea excesului de lichiditate, ceea ce micsoreaza de asemenea presiunile inflationiste; se accentueaza presiunea pentru restructurarea economica de adancime, cu efecte benefice pe termen lung.
Desigur, in oricare din variante mecanismul nu este ?automat", exista riscuri si dezavantaje, ce tin in ultima analiza de functionarea mecanismelor de piata, iar efectele nu sunt egale in toate ramurile. In cazul aprecierii nominale a leului, efectul advers este mai puternic in industriile ce produc bunuri tradable (produse ce se schimba pe plan international), unde efectul este o ascutire imediata a competitiei produselor realizate in alte tari cu cele autohtone - ceea ce atrage presiuni pentru marirea importurilor si scaderea exporturilor. Producatorii din aceasta zona trebuie sa actioneze rapid pentru cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor, pentru a ramane competitivi. De aici vin deja cele mai acerbe critici la adresa noii tendinte a pietei valutare, autorii lor parand sa nu dea suficienta atentie unui calendar precis: intrarea in Uniunea Europeana, care va impinge la extrem problema ajustarii industriilor din zona tradable - nu mai tarziu decat in 2007. Daca in locul unui soc brutal atunci echilibrarea se realizeaza in mai multi pasi, incepand de acum, efectul de ansamblu va fi mai suportabil, iar restructurarea se poate realiza fara dureroase caderi de PIB.
Si in zona non-tradable (servicii si produse care nu fac obiectul schimburilor internationale) are loc un proces de aliniere treptata a preturilor, descris in teoria economica de asa-numitul efect Balassa-Samuelson. Aprecierea nominala leului contribuie la acest proces in modul cel mai putin dureros in plan social, pentru ca valoarea serviciilor, exprimat in devize, creste fara a creste pretul in lei.
Actioneaza factorii pentru aprecierea leului doar de curand? Fara indoiala ca nu. De multe luni, de altfel, Banca Nationala tot a transmis mesaje care prevesteau decizia luata acum. De ce tocmai acum? Pentru ca acum s-au "copt" conditiile care sa permita cu mai putine riscuri o asemenea miscare. In primul rand, nivelul rezervelor Bancii Nasionale este asigurator - ceea ce inseamna ca a continua acumularea ar fi un lux prea mare pentru economia sarii noastre, iar o eventuala (si putin probabila) interventie in sensul vanzarii de valuta se poate face fara nici un fel de probleme; de aceea, riscul unui eventual atac speculativ, care sa incerce sa profite de non-interventia anuntata a bancii centrale, este foarte mic. In al doilea rand, aceasta masura - care este, de fapt, o alta forma, mult mai eficienta, de politica monetara restrictiva - vine intr-un moment de crestere economica sustinuta, ce incorporeaza si o expansiune a exporturilor. Or, a induce restructurare prin parghii indirecte in perioade de avant economic este cat se poate de indicat. In al treilea rand, toamna este perioada in care, pana acum, se producea o depreciere mai pronuntata a leului, dand oarecum "liber" la inflatie; a venit momentul unei rupturi cu o traditie paguboasa. In sfarsit, sa nu uitam ca noul statut al Bancii Nationale pune fara echivoc pe primul plan rolul bancii de gardian al monedei nationale.
Pana unde va merge insa tendinta de apreciere a leului? Adevarul este ca nimeni nu poate spune cu precizie acest lucru - mai cu seama cand evolutiile depind si de alte politici adoptate de autoritati, intre care politica fiscala si cea salariala au de spus un cuvant greu. La inceputul saptamanii s-a produs o corectie de curs - o parte din aprecierea inregistrata in zilele precedente fata de euro fiind pierduta, inclusiv ca urmare a slabiciunii dolarului american. Dar acesta este jocul normal al pietei si nu trebuie sa surprinda pe nimeni. Leul poate reveni in scurt timp pe o panta ascendenta, asa cum factori conjuncturali il pot impinge in continuare in jos. Putem insa anticipa ca intr-o saptamana sau doua vom avea o marja ceva mai ingusta in care se vor misca principalele valute, iar piata isi va fi gasit un nou punct de echilibru, mai corect decat cel determinat, pana de curand, dupa interventiile foarte frecvente si pe deplin previzibile ale Bancii Nationale. Cum se pot apara intreprinderile de fluctuatiile de curs? Formula ideala, nu intotdeauna realizabila, este aceea a echilibrarii importurilor cu exporturile. Dincolo de aceasta, exportatorii si importatorii folosesc deja relativ frecvent si operatiuni "swap" si "forward" - cele mai simple derivative financiare, care protejeaza impotriva riscului de curs valutar. Operatorii care dispun de suficienta lichiditate pot de asemenea sa faca "spot" operatiunile valutare (de cumparare sau vanzare de devize) cu mai multe saptamani in avans, la un curs acoperitor pentru ei - caz in care dispare si comisionul antrenat de celelalte variante.
Toate acestea, desigur, reprezinta un scut pentru oscilatii frecvente de la o zi la alta, nu o aparare impotriva tendintei fundamentale a cursului. Iar aceasta va fi inspre aprecierea leului, pentru motivele pe care le-am discutat. Cat de rapida va fi aprecierea? As risca sa raspund ca, dupa parerea mea, nu exista nici factori conjuncturali, nici fundamentali, care sa justifice o miscare abrupta, de natura sa treaca semnificativ dincolo de nivelul deja atins in ultimele zile. In fond, pe langa factorii care preseaza in sensul aprecierii cursului - si care s-au manifestat mai pronuntat saptamana trecuta - exista si alti factori, nemodificati, care merg in sensul celalalt, al deprecierii leului: deficitul comercial pronuntat, importurile energetice sezoniere, pretul inca foarte inalt al petrolului. Ceea ce s-a intamplat a fost doar ca un jucator de pe piata a decis sa-si diminueze sensibil frecventa interventiilor, iar piata a reactionat prompt si corect la acest parametru nou. Un alt pas spre normalitate in economie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
