A apărut din neant. Pe la mijlocul lunii iunie, un oarecare domn Remus Vulpescu anunţa, în calitate de şef al OPSPI (Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizărilor în Industrie) şi de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Hidroelectrica, intrarea în insolvenţă a celui mai mare producător de energie electrică din România.
Peste noapte, Remus Vulpescu devenea vedetă, iar toată lumea se întreba de unde a venit şi mai ales cine l-a propulsat în funcţia de şef la OPSPI, un birou din Ministerul Economiei care gestionează companii de stat în valoare de circa 15-20 de miliarde de euro (Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica, Transgaz, Complexul Energetic Oltenia, Electrica, Oltchim, Conpet, Oil Terminal, Romaero, etc.) şi participaţii minoritare de alte câteva miliarde de euro pe care statul le mai deţine în Petrom şi în distribuţiile de gaze şi de energie electrică.
Imadiat, CV-ul lui a fost disecat şi întors pe toate părţile. Licenţiat în drept şi ştiinţe politice, după ce a renunţat la Politehnică, pasionat de scufundări, tir cu arcul şi curse de maşini (pasiune comună cu a primului ministru Victor Ponta), Vulpescu a venit la OPSPI după trei ani de practică în insolvenţe, hotărât să-şi pună în practică experienţa în domeniu.
Prima ţintă a fost Hidroelectrica, producătorul celei mai ieftine energii electrice din România, care abia mai respira sub povara contractelor cu "băieţii deştepţi". Anunţul insolvenţei Hidroelectrica a surprins pe toată lumea, inclusiv pe creditorii companiei care credeau că aceasta este printre cele mai solide afaceri ale statului şi nici nu se gândeau la o asemenea măsură. Şefii celor mai mari bănci din România au îngheţat în birourile lor când au văzut ştirea, pentru că nimeni nu le ceruse opinia. Acţionarii lor din străinătate au înroşit telefoanele tremurând pentru banii lor. În fond, dacă cea mai mare companie de stat intră în faliment, ce mai e sigur în România?
Americanii de la Franklin Templeton şi polonezul Greg Konieczny, care administrează 3,5 miliarde de euro la Fondul Proprietatea, au fost prinşi în offside. Peste noapte, 20% din portofoliul FP s-a evaporat, acţionarii le-au sărit în cap: ce se întâmplă la voi în România?
Aceste lucruri nu i-au provocat însă insomnii domnului Vulpescu, a cărui ţintă era clară: eliminarea cu orice preţ a contractelor cu băieţii deştepţi.
Atunci am vorbit cu el prima dată. Mai întâi l-am sunat pe telefon, chiar în lunea când ştirea insolvenţei Hidroelectrica a apărut pe toate fluxurile şi televiziunile de ştiri. Răspunsul a fost halucinant: "Sunt la Viena în delegaţie cu primul-ministru. Sincer, am mai fost sunat în legătură cu acest subiect, dar nu ştiu nimic, dacă această cerere de intrare în insolvenţă este reală şi există sau nu. Dacă eu ca preşedinte al Consiliului de Administraţie nu ştiu nimic, atunci nu văd cine poate să ştie."
A doua zi, conferinţă la sediul Hidroelectrica. Invocând o confuzie în declaraţia iniţială, domnul Vulpescu explică senin cum el singur a decis intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica, fără să se consulte cu nimeni. De ce? Pentru că
"seceta prelungită" şi "managementul dezastruos" au lăsat compania fără bani. Voalat lasă să se înţeleagă că ţinta sunt contractele cu "băieţii deştepţi", oficial, înţelege fiecare ce vrea.
O decizie riscantă, ca la poker, dar cu noroc domnul Vulpescu a luat potul. Contractele au fost reziliate, "băieţii deştepţi" - puşi cu botul pe labe. A mai rămas o singură problemă, ca Hidroelectrica să şi iasă din insolvenţă. Şeful domnului Vulpescu, premierul Victor Ponta, spera ca acest lucru să se întâmple până la finalul anului, administratorul judiciar adus de OPSPI, Remus Borza nu este de aceeaşi părere. Rămâne de văzut cum se va închide acest dosar.
După un asemenea meci, domnul Vulpescu avea toate motivele să se creadă invulnerabil. Nici nu-şi închipuia că va pierde pe o cacealma, ce-i drept cu măiestrie jucată, de părintele spiritual al Elodiei, "salvatorul poporului", Dan Diaconescu.
Privatizarea Oltchim a fost un fiasco de la un cap la altul. Cu o strategie de privatizare schimbată din mers, cu statul răzgândundu-se în ultimul moment asupra majorării de capital, cu doar şapte zile la dispoziţia investitorilor interesaţi să studieze caietul de sarcini, era previzibil ca numărul celor interesaţi să fie foarte mic. Poate că asta şi-au şi dorit domnul Vulpescu şi şefii săi, ministrul Daniel Chiţoiu şi premierul Victor Ponta. Poate că era mai bine să fie mai puţini ca să câştige cine trebuie. Sau să nu câştige nimeni.
Nimeni nu a luat în calcul elementul surpriză. Dan Diaconescu, omul orchestră (moderator de televiziune, om de afaceri, lider politic), omul spectacol (singur a reuşit să facă la OTV ani de zile audienţă mai mare decât multe posturi de televiziune "serioase") s-a înscris în cursa pentru Oltchim ca să facă spectacol şi să câştige voturi. Cu o ofertă-cacealma a reuşit să încurce socotelile celei mai mari privatizări din ultimii ani.
Şi culmea, nimeni nu l-a luat în serios. Începând cu domnul Vulpescu, cel care a început tot circul pe 17 septembrie, când a chemat presa în sala de şedinţe de la OPSPI ca să transmită în direct negocierile cu cei trei ofertanţi, oferindu-i tot avantajul lui Dan Diaconescu. Mai întâi, Vulpescu a amânat cu trei zile deschiderea ofertelor, dându-i răgaz lui Dan Diaconescu să-şi construiască imaginea de investitor - salvator al Oltchimului. Apoi i-a acceptat acestuia oferta depusă cu întârziere, deşi ar fi avut temei să-l descalifice. A plătit de fiecare dată când Diaconescu a plusat, fiind obligat în final să-l declare câştigător, fără să-i vadă cărţile, fără să-i vadă banii. A fost nevoie de o săptămână de negocieri purtate în birouri închise şi de dezbateri în prime time la toate televiziunile de ştiri, ca să vină şeful domnului Vulpescu, domnul Ponta şi să spună că jocul a fost trucat, că Diaconescu a trişat şi că "nu se pune".
Din nou, domnul Vulpescu a jucat riscant, iar de data asta a pierdut. Însă nu a pierdut doar el, ci a pierdut şi Guvernul care a apărut în faţa naţiunii ca incapabil să gestioneze o privatizare. A pierdut şi premierul Ponta şi USL-ul, care au scăzut în ochii electoratului o dată cu ascensiunea lui Diaconescu şi a partidului său. Şi, în primul rând, a piedut Oltchimul şi angajaţii combinatului, care tremură în continuare pentru soarta lor până ce statul va reuşi să-şi ţină promisiunile şi să redreseze compania, pentru ca apoi s-o privatizeze din nou.
"Şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în lndustrie, Remus Vulpescu,
înaintează demisia sa către Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cerand totodată scuze publicului şi conducerii statului roman pentru insuccesul licitaţiei", au fost ultimele cuvinte ale domnului Vulpescu în calitate de şef al Privatizărilor, la finalul unui comunicat de presă.
Sfârşit trist pentru un mandat scurt, dar mai agitat decât ale predecesorilor. Un mandat în care şeful OPSPI a devenit vedetă naţională. Înaintea lui, nu ştia nimeni ce e OPSPI şi nici cine-l conduce. Cui foloseşte însă această faimă?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
