"This isn't America, you know!". (Aici nu e America!) Acesta era primul motiv invocat intr-un studiu realizat in urma cu doi ani in Europa, care urmarea sa descopere de ce strangerea de fonduri de catre scolile de business nu functioneaza in afara continentului american. Alte argumente care explicau absenta actelor filantropice in Europa erau lipsa banilor, lipsa unei culturi a donatiilor, faptul ca marile corporatii incheie parteneriate, dar nu dau bani, lipsa unei relatii apropiate cu studentii, care sa ii indrepte pe acestia spre acte filantropice sau faptul ca este cumva responsabilitatea decanilor scolilor de business sa se ocupe de gasirea unor surse de finantare.
Sistemul de invatamant american primeste donatii in valoare de 32 de miliarde de dolari anual, mai bine de 80% dintre acestea din partea persoanelor fizice si nu a companiilor.
"In SUA, donatiile cu o destinatie specifica reprezinta o practica frecventa prin care institutii sau persoane fizice aleg sa sprijine o catedra sau un anumit profesor pe parcursul unei perioade stabilite: suma este transferata universitatii care o poate folosi numai in scopul in care a fost alocata", explica Bianca Ioan, director de marketing al Asebuss, care ofera un program de EMBA pe piata locala.
O alta practica des intalnita in tarile occidentale, dar mai ales in SUA este fund-raising-ul, prin care se strang sume importante de la absolventii scolii ajunsi in pozitii de top la diferite companii, de la intreprinzatori particulari care doresc sa returneze o suma de bani comunitatii sub forma unei donatii.
Universitati ca Harvard, Cambridge, Columbia sau Princeton practica cu succes fund-raising-ul de ani de zile. Astfel de practici sunt, prin excelenta, americane si se aplica doar in putine cazuri in Europa.
"Este o diferenta uriasa intre scolile de business europene si cele americane in ceea ce priveste colectarea de fonduri. Scolile din SUA au o istorie lunga in strangerea de fonduri.
Sponsorizarea universitatilor de catre absolventi face, practic, parte din cultura americana 'alumni'", spune Sabine Zellenberg, program manager al programului de Executive MBA oferit de WU Executive Academy la Bucuresti, care precizeaza ca, in Europa, doar cativa absolventi si/sau companii isi spon-sorizeaza scolile de business in prezent.
Mai concret, scoala de afaceri din cadrul WU Executive Academy, parte a Universitatii de Economie si Administrarea Afacerilor din Viena, care ofera un program de Executive MBA si pe piata locala, a avut anul trecut venituri de 6,7 mil. euro, cea mai mare parte parte colectate prin intermediul taxelor de scolarizare.
Spre comparatie, Stanford, a doua cea mai bogata scoala din lume, are un buget anual de 133 mil. dolari. Astfel, 81% dintre veniturile WU Executive Academy provin din taxe incasate pentru programe de MBA, programe de master (LLM) sau programe de certificare, in timp de alte programe realizate in-house contribuie cu 13%, iar seminariile cu 4%.
Programul oferit de WU Executive Academy care costa 35.000 de euro este, de altfel, si cel mai scump de pe piata locala. In prezent, WU Executive Academy are 373 de studenti in Austria si Romania.
In cazul WU Executive Academy, cea mai mare parte a banilor se duc pe plata profesorilor asociati si care vin de la scoli ca Harvard, INSEAD, MIT sau Thunderbird.
Cu toate acestea, si la Viena modelul european de finantare prin intermediul taxelor ramane in continuare dominant. "Absolventii nostri sunt ambasadorii programelor noastre, dar nu primim finantari sau sponsorizari de la acestia", spune Sabine Zellenberg.
De ce nu si in Romania?
Asebuss a luat in calcul in urma cu 2-3 ani posibilitatea de a se adresa comunitatii de absolventi pentru o actiune de fund-raising gestionata in colaborare cu reprezentanti ai absolventilor, insa totul a ramas la stadiul de proiect. "Am concluzionat din discutiile de tatonare ca inca nu exista aceasta deschidere. O posibila explicatie este chiar mitul potrivit caruia scolile de afaceri ar fi bogate si nu au nevoie de acest sprijin", spune Bianca Ioan.
Absenta altor surse de finantare in afara celor care provin din taxe nu este un fenomen romanesc, ci, mai degraba, european sau "non-american". "Scolile de afaceri, in special cele europene, nu sunt bogate, in general, si trebuie sa stranga bani", incheie Zellenberg.
Pe de alta parte, nu este de neglijat nici contextul local, dat fiind ca primele programe de MBA au aparut pe piata in urma cu 15 ani. Este nevoie de timp si de multe generatii pentru ca mediul de business, fie ca este vorba despre companii sau despre absolventi de MBA, sa ajunga sa dea bani scolilor de afaceri.
"Modalitatile de finantare ale scolilor de business romanesti sunt influentate de particularitatile culturale din tara noastra", crede Adriana Dutescu, director al Bucharest School of Manangement (BSM) care ofera pe piata MBA-ul Romano-Canadian. Ea da exemplul partenerului traditional al BSM, Tefler School of Management din cadrul Universitatii din Ottawa - Canada, care a primit in urma cu doi ani o donatie de 24 mil. dolari canadieni din partea lui Ian Tefler, un absolvent de acum 20 de ani al scolii de business. Mai mult decat atat, anul trecut, institutia si-a schimbat numele in Tefler - pana anul trecut se numea School of Management - ca recunoastere adusa celui care a facut donatia.
Dincolo de o piata relativ tanara si insuficient dezvoltata, Romania are si avantajele sale. "Supraincalzirea pietei muncii este o veste buna pentru noi, in conditiile in care programele de MBA reprezinta un instrument de retentie si dezvoltare", spune Oliver Olson, director of international initiatives si country director pentru Romania al CEU Business School, institutie fondata in 1988 de George Soros.
"In Romania crestem in fiecare an cu cel putin 50%", precizeaza Olson, fara a preciza la cat se ridica incasarile scolii de business.
CEU Business School este unul dintre exemplele fericite in ceea ce priveste sursele alternative de finantare. In 2004, fondatorul CEU, George Soros, a facut o donatie de 230 de milioane de dolari scolii.
Cat sunt de bogate scolile romanesti
Valoarea pietei programelor de MBA si EMBA a ajuns anul trecut la aproximativ 5 mil. euro, cea mai mare parte a acestor bani reprezentand taxele achitate de catre studenti.
Potrivit informatiilor furnizate de catre reprezentantii Codecs, veniturile din taxe incasate in cadrul programului de MBA al Open University Business School (OUBS) au ajuns la aproximativ 1,8 mil. euro anul trecut. Programul de MBA al OUBS costa din acest an 17.000 de euro, in crestere cu 7% comparativ cu anul trecut.
"Din 1993, anul in care au fost puse bazele parteneriatului dintre the Open University Business School si Codecs si a inceput prezentarea primelor cursuri ale scolii de afaceri britanice in Romania, numarul studentilor a crescut continuu, ceea ce a generat si o majorare corespunzatoare a veniturilor, in medie cu 10% - 15% pe an. Trendul a fost permanent ascendent", afirma Rodica Radulescu, director Business School in cadrul Codecs.
O alta scoala de business bine plasata din punctul de vedere ale incasarilor din taxe pentru programul de EMBA este Asebuss. "Veniturile noastre anuale provin 100% din taxele de inscriere", spune Bianca Ioana, directorul de marketing al Asebuss.
Asebuss a majorat cu 1.000 de euro taxa aferenta celor doi ani de studiu, de la 18.000 la 19.000 de euro. In conditiile in care Asebuss a avut anul trecut 75 de studenti inscrisi in primul an de studiu, care au achitat o taxa anuala de 9.000 de euro, si 75 de studenti in anul doi, care au achitat o taxa de 8.500 de euro, scoala a incasat, in medie, aproximativ 1,3 milioane de euro din taxe de scolarizare in 2007.
In structura de venituri a Bucharest School of Management, sponsorizarile au o pondere de 5%, in timp ce 70% din bani vin din taxele de studii aferente programului de MBA Romano-Canadian, iar restul de 25% din venituri sunt obtinute din taxele de participare la cursurile scurte. "Anul trecut, am avut 60 de inscrisi, cu o taxa de 10.000 de euro", spune Adriana Dutescu. In consecinta, incasarile BSM din taxe de scolarizare au ajuns la 600.000 de euro in 2007. Intre timp, pretul programului de MBA Romano-Canadian a fost majorat cu 20% pana la 12.000 de euro, ca urmare a cresterii costurilor operationale.
Si in cadrul Intercollege IBS, institutia partenera a City University of Seattle pe piata locala, cei mai multi bani sunt folositi pentru plata instructorilor si a lectorilor.
"Marea majoritate a programelor de MBA sunt livrate prin intermediari locali, respectiv firme sau persoane care joaca rolul de interfata si care nu au acces nelimitat la situatiile financiare ale 'universitatii-mama'. Consider insa ca poate fi un business profitabil atata timp cat tintesti continuitate si dezvoltare si pui accent pe seriozitate si corectitudine", spune Gabriela Hartescu, deputy director pentru Romania al Intercollege IBS, institutia partenera a City University of Seattle pe piata locala, fara a preciza la cat ajung veniturile institutiei pe care o conduce.
Costul programului oferit de City University of Seattle pe piata locala a fost pana anul acesta de 6.500 de euro, iar de anul acesta a fost majorat la 7.500 de euro. In conditiile in care programul dureaza aproximativ un an si jumatate, iar anul trecut au fost lansate doua serii, incasarile au ajuns la aproximativ 270.000 de euro.
Anul trecut, programul de EMBA al Tiffin University costa 14.290 de euro, pentru a fi majorat din acest an la 15.490 de euro. "Programul Tiffin se autofinanteaza. Singurele venituri provin de la studentii nostri", spune Roxana Ionita, recruitment coordinator al programului de EMBA al Tiffin University.
Programul de EMBA are 25 de locuri in cadrul grupei din Bucuresti, iar din toamna va oferi programul si in Timisoara, ca urmare a cresterii cererii din provincie. In concluzie, anul trecut, Tiffin a obtinut aproximativ 360.000 de euro din taxe de scolarizare. Cu toate acestea, scoala ofera reduceri care pot micsora costul final al programului.
"Veniturile noastre au crescut prin marirea taxei de scolarizare si a numarului de studenti, deoarece incepand cu aceasta toamna vom avea programul si in Timisoara", precizeaza Ionita.
Programul de EMBA al Tiffin are numai profesori americani si cea mai mare parte a cheltuielilor se duce in aceasta directie: pe salariile, cazarea sau transportul profesorilor.
Cu toate acestea, cele mai multe dintre cifre nu reflecta intru totul realitatea si pot fi privite cu titlu estimativ, dat fiind ca multe scoli accepta plata in rate, iar multi dintre cursanti renunta pe parcurs.
Exista un mit, potrivit caruia scolile de business sunt "bogate". "Sigur ca London Business School are o marja de profit confortabila, care ii permite sa se dezvolte si sa inoveze permanent. Daca ne referim la tara noastra, avem o industrie de educatie postuniversitara care este profitabila, dar este un business cu costuri operationale mari si investitii in infrastructura si logistica care trebuie realizate consecvent", afirma Dutescu.
"Toata lumea vede veniturile, dar nu se gandeste ca o scoala de business are de acoperit o gama destul de larga de cheltuieli", spune si Bianca Ioan. De la cele vizibile, cum sunt costurile operationale, inchirierea salilor, asigurarea echipamentelor de curs, plata profesorilor si a utilitatilor, pana la cele mai putin vizibile.
Astfel, pe langa plata profesorilor care predau in cadrul unui program de MBA sau EMBA, atragerea si pastrarea unor profesionisti pe anumite discipline care sunt foarte bine cotate in piata se poate dovedi destul de costisitoare.
Mai exact un bun profesor de finante poate castiga intr-o companie mare un salariu de cateva mii de euro. Iar scolile de afaceri care vor sa aiba cei mai buni oameni la catedra trebuie sa ofere acestor profesionisti motivatii financiare relevante.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
