Luni, în Ziarul Financiar, directorul editorial Cristian Hostiuc a analizat legăturile BNR-bănci şi bănci-clienţi din perspectiva procesului de creditare. Plecând, aşa cum au făcut-o mulţi analişti în aceste zile, de la două sublinieri dintr-un răspuns dat de guvernatorul BNR într-o recentă conferinţă de presă. Cea dintâi delimitează cadrul de acţiune al băncii centrale în această dezbatere: „Noi nu apărăm băncile în cazul contractelor abuzive, ci apărăm interesele deponenţilor şi stabilitatea sistemului financiar“. A doua reprezintă motivaţia: „Băncile împrumută (banii depunătorilor – n.a.) cu mai multă sau mai puţină abilitate“.
► Citiţi opinia la care face referire Adrian Vasilescu
Concluzia pe care o desprinde de aici Cristian Hostiuc, în comentariul său, e logică. Dacă BNR apără interesele deponenţilor, iar băncile folosesc banii deponenţilor dându-i cu împrumut…“ cu mai multă sau mai puţină abilitate“, înseamnă că Băncii Naţionale îi revine răspunderea de a supraveghea cum sunt date creditele. Afirmaţie corectă. Nu la fel de corecte sunt însă detaliile: „Banca Naţională ar fi trebuit să urmărească începând de acum şase-şapte ani cum dau băncile credite şi cui, cum sunt calculate dobânzile, cum arată contractele din punct de vede juridic şi care sunt riscurile asociate“…
Numeroase bănci, astăzi, sunt împovărate cu un noian de credite depreciate. Şi cu provizioane. E vina BNR? Răspunsul nu poate ignora adevărul că, într-un stat de drept, nu funcţionează numai separaţiunea puterilor, ci şi cea a atribuţiilor. Iar când vorbim despre cum dau băncile credite şi cui, cum sunt calculate dobânzile, cum arată contractele din punct de vedere juridic, atribuţiile sunt împărţite prin lege.
Sigur, BNR are atribuţii specifice. Bunăoară, Direcţia de Supraveghere a BNR verifică şi validează normele interne de creditare ale băncilor. Aici intervin calcule economice, analize de risc, teste de stres etc., etc., scopul fiind acela de a găsi banilor depuşi în bănci întrebuinţarea cea mai bună, cea mai profitabilă. Dar nu sunt analizate şi modelul de contract, aspectele lui juridice, fiindcă legea nu conferă BNR astfel de atribuţii. Mai mult, contractul fiind legea părţilor, BNR nici nu are vreun drept de a analiza clauzele acceptate prin semnătură de clienţi, de a se amesteca în nivelul dobânzilor sau al comisioanelor.
Când guvernatorul BNR a afirmat că, într-un stat de drept, cine semnează îşi asumă, acest aspect l-a avut în vedere în primul rând. Şi anume că peste semnătura clientului, într-un contract cu banca, BNR n-are nicio putere. Dacă, bineînţeles, banca respectă ce a semnat. Dacă nu – legea dă Băncii Naţionale dreptul să intervină ori de câte ori i se pretind clientului dobânzi, comisioane ori alte costuri şi speze bancare nestipulate în contract. Şi BNR a intervenit, a scos la suprafaţă astfel de cazuri, iar sancţiunile au fost dintre cele mai grele: doi preşedinţi de bancă şi-au pierdut posturile, iar alţii au primit amenzi usturătoare.
Dar Banca Naţională n-are nicio putere de a interveni în contracte: nu le reglementează, nu le verifică, nu le aprobă. Şi nu are nicio atribuţie privind protejarea consumatorilor de bani în măsura în care există un contract semnat. Altele sunt atribuţiile BNR în materie de creditare şi ele s-au reflectat în şirul de acte normative prin care, în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, a fost introdus un nou stil de creditare, întemeiat pe diminuarea riscurilor şi pe evitarea supraîndatorării. Deşi, înainte de criză, aceste norme au stârnit dezbateri furtunoase. S-a făcut multă vâlvă că băncile vor fi descurajate de impactul normelor BNR. S-a spus şi s-a scris chiar că Banca Naţională ar vrea să rărească clientela băncilor; şi că băncile ar fi în situaţia de a-şi pierde o mare parte a clientelei. Deşi, în esenţă, BNR a respectat legea şi a introdus măsuri prudenţiale: limitarea riscului de creditare. Aşa cum a făcut-o şi în 2008, când, i s-a reproşat Băncii Naţionale că vine cu restricţiile din Regulamentul 11 într-un moment în care ar fi trebuit să relaxeze creditarea. Deşi, atunci, BNR a făcut cu un ceas mai devreme pasul pe care, mai târziu, în plină criză financiară, l-au făcut multe alte bănci din Uniunea Europeană.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.08.2013.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
