Bugetul de stat a pierdut în februarie 2014 faţă de februarie 2013 în jur de 300 de milioane de lei din neîncasările din TVA şi acciză, adică de o data şi jumătate mai mult decât estimările de încasări medii lunare din noua acciză de 7 eurocenţi - 179 milioane lei lunar.
Datele Institutului Naţional de Statistică privind consumul, publicate astăzi, arată cât de bizare sunt căile fiscului în România. În vreme ce consumul care este impozitat creşte, iar guvernul se laudă că dă de pereţi cu evaziunea fiscală, încasările statului din impozitele pe consum scad!
Consumul a crescut în februarie cu 7,5%, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut (creşterea pe consumul de carburant este de 5%), ceea ce, din punctual de vedere al Fiscului, ar fi trebuit să se traducă printr-o creştere cu acelaşi procent a încasărilor din TVA şi accize pe carburant, dacă ele se petreceau în condiţii egale cu cele din 2012. În schimb, veniturile totale au scăzut în februarie cu 3,4%, în vreme ce încasările din TVA au fost mai mici cu 12% iar cele din acciză cu 8%.
Încasările bugetului în februarie curent au fost cu 500 mil. lei mai mici decât cele din februarie 2013, deşi, cum spuneam, consumul a crescut cu 7,5% în această perioadă. Dacă încasările la buget ar fi urmat linia creşterii consumului, atunci încasările trebuia să fie cu aproximativ 300 mil. lei mai mai mari (venituri suplimentare dintr-un plus de 7,5% la TVA şi 5% la acciza pe carburant), nu cu 500 de milioane de lei mai mici, ţinând seama de faptul că încasările dinTVA au însemnat în februarie 2013 27% din veniturile totale (12,7 miliarde de lei), iar cele din accize 12%. Aşadar bugetul a pierdut în jur de 300 mil. lei, în vreme ce din acciza de 7 eurocenţi statul ar urma să încaseze în medie 179 mil. lei (2,15 mld. lei anual).
Cum este posibil ca încasările din acciză să scadă cu 8%, dacă consumul de carburant a crescut cu 5%, după cum arată datele INS? Şi cum este posibil să juri cu ochii închişi că nu se va face evaziune la returnarea părţii din acciză către transportatori pentru că tu verifici la sânge facturile, când evaziunea este sub ochii tăi?
Cum poate garanta premierul Ponta că noua taxa va merge la drumuri când abia cu noua accizăveniturile statului s-ar mai apropia de cele stabilite înainte de introducerea ei şi, dacă lucrurile continuăaşa, s-ar putea dovedi că încă nu este de ajuns nu pentru autostrăzi, ci pentru chiar obligaţiile lunare ale bugetului – pensii, salarii, hârtie, pixuri?
Anul trecut, când au fost decise noile taxe şi impozite între care şi această nouă acciză, povestea era aceeaşi şi mirarea aceeaşi: cum face guvernul rectificare negativă (pe fondul prăbuşirii veniturilor) de vreme ce creşterea economică era peste aşteptări?
Acum FMI vine din nou şi zice, cum a zis şi anul trecut şi dintotdeauna: orice excepţie de la taxa de 7 eurocenţi (returnările decise către transportatori) trebuie compensate din altă parte. Este o dovadăindirectă că noua acciză nu este pentru autostrăzi. Pentru că, dacă ar fi fost pentru autostrăzi, atunci s-ar fi făcut cu atât mai puţini kilometri cu cât era volumul de taxa returnat. Cu 2,5 miliarde de lei 10 kilometri, cu 2,1 miliarde opt kilometri, să zicem. Punct. Nu venea FMI să spună ”completaţi din altăparte”, pentru că FMI nu construieşte drumuri în România, se uită doar ca deficitul bugetar să fie respectat, ceea ce înseamnă că, fără noua acciză, în pericol în România nu sunt drumurile, ci deficitul.
Şi chiar de-ar fi croită pentru drumuri, cu greu va putea ajunge acolo pe fondul descris mai sus.
Pe blogul său, premierul face o socoteală cât ar urma să coste bugetul măsurile pe care le are în vedere. Îl cităm: ”Acciza la carburant înseamnă un minus de 2,5 mld RON/an (dacă s-ar renunţa la ea probabil – n.n.) , reducerea CAS – 5,7 mld/an, reducerea TVA la 19% 10 mld/an, cofinantarea cu minimum 25% a programelor din fonduri europene 4,5 mld RON/an! Putem să facem aceste lucruri gradat si cu eforturi comune. Asta este diferenţa dintre noi şi modelul din epoca Boc – putem finanţa, în acelaşi timp, şi construcţie de autostrăzi, şi pachete de relaxare fiscală, dar şi măsurile de dreptate socială faţăde bugetari şi faţă de pensionarii loviţi de criză.”
Ce pachete de relaxare fiscal ”finanţează” premierul? El însuşi a spus că nu va adopta măsura reducerii CAS fără să aibă acordul FMI. Urmărind isprava Fiscului – care, cumlea, s-a restucturat, zice-se – nici nu mai trebuie să întrebi FMI, vezi singur că nu se poate. Păi de unde să compenseze bugetul 5,7 mld. lei anual cât costă măsura reducerii CAS după socoteala premierului, când el pierde într-o lună 300 de milioane de lei numai din neîncasări de TVA şi accize?
