Energia eoliană a fost unul dintre puţinele domenii care au înregistrat un adevărat boom în anii de criză declanşaţi după prăbuşirea Lehman Brothers din 2008. De exemplu, la nivelul anului trecut, România a fost a zecea cea mai dinamică ţară din lume în ceea ce priveşte capacitatea parcurilor eoliene noi puse în funcţiune.
Datele publicate de Transelectrica, transportatorul naţional de energie, arată că dacă în 2008 erau montaţi în proiecte eoliene numai 6,9 MW, la finalul primelor şapte luni din 2013 capacitatea acestora ajunsese la circa 2.199 MW, de peste 300 de ori mai mult. Dacă se ia în calcul o putere instalată pentru fiecare turbină de 2,5 MW, înseamnă că România a ajuns de la cele trei turbine câte avea în 2008 la circa 880 în iulie anul acesta, după investiţii de 3,3 miliarde de euro.
Toată această creştere a avut la bază schema de sprijin pe care statul român a pus-o la dispoziţia celor care au investit în proiecte regenerabile. Dacă pe de o parte schema a generat acest boom de investiţii, pe de altă parte „subvenţiile“ au încărcat semnificativ factura marilor consumatori de electricitate care au ameninţat cu reducerea sau chiar cu mutarea producţiei. Guvernul român a cedat anul acesta la presiunile din industrie şi a decis reducerea schemei de sprijin pentru energia verde. Odată cu acest lucru şi apetitul investitorilor pentru regenerabile s-a redus.
