Cu trupe masive gata de acţiune concentrate de Rusia la graniţele cu Ucraina, NATO a avertizat că armata rusească ar putea mărşălui spre Republica Moldova şi pune în pericol securitatea regiunii separatiste şi proruse Trans-nistria. Ce ar pierde Moldova, economic, dacă Transnistria urmează exem-plul Crimeei şi devine teritoriu rusesc?
Economia Transnistriei - o regiune care şi-a declarat independenţa în 1990, însă suveranitatea sa este recunoscută doar de trei regiuni, Abhazia, Karabahul de Munte şi Osetia de Sud, nici măcar de Rusia - este ţinută în viaţă de exporturi, de subvenţiile Moscovei, mai ales pentru gazele naturale importate din Rusia, şi de banii trimişi de transnistrenii care muncesc în străinătate. Ei reprezintă peste o treime din populaţia regiunii.
De asemenea, cele mai mari companii transnistrene şi totodată cei mai mari exportatori se află sub control rusesc.
Supusă unei intense industrializări după Al Doilea Război Mondial, Transnistria contribuia cu până la 40% la PIB-ul Republicii Sovietice Socialiste Moldova. Producţia de electricitate a Moldovei era asigurată în 1990 în proporţie de 90% de Transnistria. Acum Moldova absoarbe 44% din produsele transnistrene, potrivit Timpul.md. De asemenea, importurile de electricitate din Transnistria asigură Moldovei jumătate din necesar.
Companiile care ţin în viaţă economia Transnistriei sunt dominate de ruşi
Industria transnistreană este strâns legată de Uzina Metalurgică Moldovenească (UMM), care aducea Transnistriei în vremurile bune 60% din veni-turile bugetare. În anii trecuţi procentul s-a redus la 40%.
Anul trecut activitatea complexului metalurgic a fost sistată de mai multe ori. Producătorul de oţel a fost vândut în 1998 companiei energetice ruseşti Itera, iar acum aparţine ruşilor de la Metalloinvest, prezenţi în industria minieră şi metalurgică.
Metalloinvest a cumpărat în 2004 şi fabrica de ciment din Rîbniţa, iar o mare parte din producţie este exportată în Rusia.
În oraşul Dnestrovsc se află Centrala Termoelectrică Cuciurgan, una dintre cele mai mari din Europa de Est, cu o capacitate instalată de 2.520 MW. Spre comparaţie, termocentrala de la Turceni, una dintre cele mai mari din România, are o capacitate de
1.650 MW. Centrala, dată în exploatare în 1964, este deţinută de Inter RAO, un conglomerat energetic cu sediul la Moscova. Aproximativ 80% din electricitatea produsă la centrala Cuciurgan alimentază Moldova, asigurând 50% din necesarul de energie al republicii.
TiraspolTransGas, principalul transportator de gaze din regiunea transnistreană, are legături strânse cu Gazprom, compania de stat care deţine monopolul exporturilor de gaze ruseşti. TiraspolTransGas transportă gaz rusesc către Moldova şi de aici mai departe spre vest.
Tentaculele Sheriff
Sheriff, a doua companie ca mărime cu sediul în Transnistria, este un adevărat imperiu comercial. Conglomeratul a fost înfiinţat în 1993 de doi foşti membri ai serviciilor „speciale“, Ilia Kazmali şi Victor Guşan, potrivit unui studiu al directoratului general pentru politici externe al Parlamentului European. Sheriff este adesea asociată cu mişcarea de opoziţie Obnovlenie (Reînnoire) şi face presiuni pentru mai multă deschidere politică şi liberalizare economică în Transnistria, compania pare să fi ajuns la un acord tacit de „coexistenţă paşnică“ cu fostul preşedinte transnistrean Igor Smirnov. Interesele economice au determinat Sheriff să se apropie de Chişinău, în special în contextul în care UE a oferit Moldovei anumite privilegii comerciale în ianuarie 2008.
De ascensiunea Sheriff se leagă şi trasformarea economiei transnistrene, unde ponderea industriei şi agriculturii a scăzut dramatic după căderea URSS, iar sectorul serviciilor a ajuns să aibă o pondere de 70% în PIB după 2008.
Grupul are afaceri în toate sectoarele economiei şi deţine benzinării, un lanţ de supermarketuri, o staţie de televiziune, o editură, o firmă de construcţii, un dealer Mercedes-Benz, o companie de publicitate, o reţea de telefonie mobilă, brutării, precum şi clubul de fotbal FC Sheriff Tiraspol.
Sheriff controlează Tirotex, cea mai mare fabrică din industria textilă transnistreană, şi, după spusele companiei, una dintre cele mai mari din Europa. Tirotex îşi exportă produsele în principal în Austria, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Suedia, Elveţia, Portugalia, România, Polonia şi Statele Unite. Grupul deţine şi producătorul de vin şi votcă Kvint, unul dintre cei mai mari exportatori din regiunea transnistreană, pe care l-a preluat de la stat printr-o licitaţie în care a fost singurul ofertant.
Unde intervine Rusia
Economia Transnistriei supravieţuieşte şi prin asistenţa financiară din partea Rusiei acordată sub forma subvenţiilor la gaze şi a ajutoarelor umanitare, scrie Centrul pentru Studii Estice (OSW). Transnistria consumă două treimi din gazul pe care Moldova îl cumpără de la Gazprom, situaţie care îi asigură venituri semnificative având în vedere că Tiraspolul nu a plătit nimic Moldovei începând cu 2009 pentru gazele consumate. Compania transnistreană de transport a gazelor TiraspolTransGaz vinde gaze pe piaţa locală la preţuri de câteva ori mai mici decât preţurile stipulate în contractele de achiziţie. Datoria TiraspolTransGaz către transportatorul moldovenesc de gaze MoldovaGaz, controlată de Gazprom, este folosită de Rusia ca “un instrument de presiune politică asupra Moldovei. Având în vedere că Mos-cova nu recunoaşte oficial Transnistria, poate să împovăreze Chişinăul cu datoria acesteia“, notează OSW. Factura neplătită a Transnistriei pentru gaze este de aproximativ 3,7 mld. dolari.
Contrabanda, a patra roată la maşinăria economică a Transnistriei
„Statutul de teritoriu al nimănui are avantajele sale, iar contrabanda este de multă vreme un pilon central al economiei transnistrene. Aceasta variază de la ţigări şi carne de pui (Transnistria importă anual carne de pui suficient pentru a hrăni fiecare cetăţean din regiune cu de nouă ori mai mult decât mănâncă un cetăţean german) la sinistrul trafic de femei obligate să se prostitueze“, scrie jurnalistul Adam Pasick într-un articol apărut pe site-ul Quartz.
Transnistria găzduieşte fabrici de armament, al căror număr este necunoscut, iar armele produse aici au ajuns în Irak şi Afganistan. Autorităţile din Moldova au arestat şase persoane, inclusiv doi transnistreni, care au încercat să vândă unor poliţişti sub acoperire un kilogram de uraniu îmbogăţit, potrivit lui Pasick.
Un mecanism economic instabil şi vulnerabil
Economia Transnistriei este bazată pe exporturi, ceea ce face ca regiunea să fie vulnerabilă la problemele partenerilor săi comerciali. În acest context, Sheriff este singura entitate economică importantă din Transnistria care raportează profit în mod regulat şi nu este dependentă în aşa mare măsură de situaţia externă, potrivit OSW.
Transnistria are acum un model economic extrem de instabil şi ineficient, influenţabil de turbulenţele externe. În 2012, companiile din regiune au exportat produse de circa 700 milioane dolari, sau 70% din PIB. Ponderea cea mai mare în exporturi o au industria metalurgică, energetică şi textilă, iar producţia în fiecare dintre aceste sectoare este asigurată de un singur producător. Peste 80% din producţia din regiune este exportată, iar principalii parteneri comerciali ai regiunii erau în 2012 Moldova, Rusia, Romania, Ucraina şi Italia. Cheltuielile „statului“ sunt de aproape trei ori mai mari decât veniturile, potrivit OSW.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.03.2014
