Adrian Vasilescu, consilierul lui Mugur Isărescu, a fost prezent vineri, 26 aprilie, la emisiunea de business ZF Live, transmisă în fiecare zi de luni până vineri de la 10:00 la 11:00 dimineaţa pe live.zf.ro, unde a discutat despre cele mai importante momente din demersul soluţionării problemei clienţilor sucursalei Bank of Cyprus din România.
El a precizat, parafrazând titlul filmului premiat la Cannes, „Trei săptămâni, două zile şi douăsprezece ore”, că au fost momente tensionate şi discuţii aprinse în dialogul cu autorităţile cipriote.
Înregistrarea emisiunii o puteţi urmări pe site-ul zf.ro
Ce a spus Adrian Vasilescu la ZF Live:
Moderator ZF: Au fost patru săptămâni intense. De ce s-a găsit atât de greu o soluţie?
Eu aş parafraza filmul care a fost la Cannes, „Trei săptămâni, două zile şi douăsprezece ore”. Le-am numărat bob cu bob pentru că au fost zile, ore, minute de foc.
25 martie 2013 – a explodat bomba în Cipru. S-a anunţat că la toate băncile din Cipru, depozitele de peste 100.000 de euro vor fi taxate până la 60%. Proiectul cu taxa a intrat în Parlament şi a fost respins. Atunci, s-a aplicat „planul B”, participarea depozitelor de peste 100.000 de euro la capitalizarea băncilor.
În Cipru sunt două bănci mari: Bank of Cyprus şi Banca Populară a Ciprului cu capital 80% de stat. În clipa în care s-a produs acest fenomen în Cipru, noi am intrat în alertă pentru că ştiam un lucru: Bank of Cyprus, cea mai mare bancă din Cipru, avea o sucursală în România, iar sucursala are un regim foarte special. Ea este bancă străină care funcţionează în România, BNR având drept de supraveghere numai pe două paliere: rezervele minime obligatorii (avem dreptul să luăm 20 de euro la fiecare 100 de euro care intră în bancă) şi nivelul lichidităţii pe care banca centrală îl supraveghează şi dacă se întâmplă ceva, ia imediat legătură cu instituţia de supraveghere din ţara mamă. Acestea erau singurele legături între BNR şi banca respectivă. În rest, tot ce depinde de această bancă (Bank of Cyprus –n.r.) se regla din Cipru.
Moderator ZF: Percepţia publică în România nu era aşa cum o descrieţi acum. Nici Banca Naţională, nici bancherii, nici Asociaţia Română a Băncilor înainte de petrecerea acestei situaţii nu a explicat foarte clar cum este cu filială şi sucursală.
Am avut deseori discuţii cu presa în care am punctat foarte limpede că avem bănci româneşti – unele cu capital străin, unele cu capital românesc – şi bănci străine. Realitatea de la care am pornit în rezolvarea problemei era următoarea: trăim în România, o ţară în care noi nu fost obişnuiţi cu conturi, cu bani în bănci, cu tranzacţii prin bănci. Erau depozitele la bănci, carnet de economii şi cam la asta se reducea legătura omului cu o bancă. În condiţiile în care totul a funcţionat şnur – în lume, în Europa a fost boom, în România veneau 20 de mld. de euro pe an, băncile aveau bani, dădeau credite cu buletinul – cerul a fost senin şi a fost linişte. Când a venit furtuna, atunci am început să explicăm mai bine ce se întâmplă cu sistemul bancar. Acest fenomen cipriot ne-a dat o lecţie tuturor. Cred că acum ne este mult mai clar - şi bancherilor, şi autorităţilor, şi populaţiei şi jurnaliştilor – a fost o lecţie de istorie în care am învăţat ceva.
Moderator ZF: Care este lecţia pe care a învăţat-o BNR-ul?
Banca Naţională practic, nu avea de învăţat o lecţie. Banca Naţională şi-a dovedit ei şi ţării, aş putea spune, că într-o situaţie limită a reuşit să găsească soluţiile cele mai bune pentru a rezolva această situaţie. Atunci când am parafrazat titlul filmului, „Trei săptămâni, două zile şi douăsprezece ore”, în toată această perioadă au fost discuţii peste ocean şi peste mări şi ţări pentru că de multe ori, apelam la ajutorul Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene.
Moderator ZF: De ce apela Banca Naţioanală la ajutorul acestor instituţii?
În cazul în care Banca Naţională nu reuşea să convingă autorităţile cipriote să nu aplice regimul depozitelor din Cipru, la 1 aprilie, sucursala băncii din Cipru s-ar fi închis la Bucureşti, venea o echipă de la Nicosia, lua toate dosarele şi începea să aplice sistemul de acolo – adică 60% din depozitele de peste 100.000 euro şi erau depozite şi ale unor IMM-uri, şi ştim cât de greu trag IMM-urile în aceste zile, dar şi depozitele unor oameni care şi-au pus banii acolo, poate aveau afaceri cu Cipru. Au fost multe discuţii în aceste zile şi am auzit voci care spuneau „lasă-i că cine ştie cum au făcut banii” – nu este aşa, poate că unii, cine ştie cum au făcut banii, dar eu sunt convins că sunt şi oameni care au făcut afaceri cinstite.
Moderator ZF: Cineva care şi-a pus nişte bani la Bank of Cyprus, până în 100.000 euro, mi-a spus că l-a atras dobânda, care era cea mai mare de pe piaţă
Este o regulă a istoriei. Lecţiile istoriei se învaţă greu şi de multe ori, cei care nu le învaţă, sunt obligaţi să le repete. Nu înseamnă că toată lumea a învăţat lecţia. Noi, de foarte multă vreme la banca naţională şi foarte multe voci de acolo, au spus că atunci când o dobândă este cu mult peste media pieţei, trebuie să te uiţi să vezi ce se întâmplă – poate că uneori sunt lucruri curate în spate: o bancă când are nevoie de lichiditate într-o anumită perioadă care dă o dobândă peste nivelul pieţei şi este o bancă bună, de încredere. Alteori, o bancă cu mai puţină încredere la public ridică dobânda ca să atragă depozite. Aici nu era vorba de încredere. Bank of Cyprus a fost bună mereu – capitalizată bine, cu lichiditate normală, cu afaceri bune. Ea rămâne şi acum în picioare, nu dispare.
Moderator ZF: De ce s-a ajuns atât de greu la o soluţie?
A eşuat vânzarea. În toată această perioadă, partea cipriotă a fost mereu legată de mâini şi de picioare: autorităţile din Cipru sunt cu un ochi foarte critic li foarte dur acum pe băncile din Cipru şi orice tranzacţie în care ar fi putut să fie învinuiţi cei care ar fi făcut tranzacţia că n-au adus toţi banii pe care statul cipriot în aceste condiţii grele pentru ei le-ar fi putut aduce, nu au vrut să cedeze la preţ.
Au fost oferte, plicurile au fost date închise, cu sumele oferite şi când s-au deschis, nu erau sumele care îi puteau acoperi pe cei care semnau de acolo tranzacţia în faţa unei comisii parlamentare de pildă.
Moderator ZF: Cum a venit soluţia Marfin?
Acesta era „planul B”. Banca naţională a fost întotdeauna, minut de minut implicată în rezolvarea acestei probleme. „Planul B” a fost o idee comună a noastră şi a Băncii Centrale din Cipru. Nicolae Cinteză, directorul direcţiei supraveghere din BNR, a spus că li s-a dat o şansă ciprioţilor să explice foarte clar ce ar pierde şi ce ar câştiga. Calculele pe hârtie au arătat foarte limpede că dacă ciprioţii ar fi aplicat regimul de taxare din Cipru pierdeau de zece ori mai mult.
Au fost discuţii în care au scăpat din frâne şi nervii. Ne-am convins ce tensiune este acolo, am văzut cum e programul lor – ei lucrează până la unu şi ceva noaptea, la banca centrală din Cipru şi dimineaţa, la şase şi jumătate sunt acolo. E foc continuu la ei. Sunt nervi şi e oboseală. La un moment dat, l-au lăsat nervii pe Cinteză şi avut un ton mai ridicat cu omologul lui de la banca centrală din Cipru şi el i-a răspuns „Nu mai ţipa domnule la mine că sunt obosit”. Guvernatorul BNR era la FMI unde era sesiunea de primăvară a Fondului, aici la butoane era primul viceguvernator, aici o echipă întreagă monitoriza clipă de clipă situaţia, se intervenea prin telefoane. Când lucrurile se împotmoleau aici, primul viceguvernator vorbea cu guvernatorul la Washington.
Moderator ZF: Care a fost rolul Băncii Centrale Europene în toată această negociere?
Ei fac parte din aşa zisa „troică”: Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, care au finanţat pachetul de salvare a Ciprului.
Şi un singur depozit dacă era, tot trebuia apărat şi acela. Dar aici era vorba de câteva puncte foarte fierbinţi: prestigiul Băncii Naţionale, soliditatea sistemului bancar.
Moderator ZF: Cine va fi acţionarul la Marfin Bank România?
Indiferent cine este acţionarul, această bancă cu capital cipriot, Marfin Bank, este bancă românească.
Moderator ZF: Lumea de ce ar mai avea încredere, pentru că nu face diferenţa dintre filială şi sucursală?
Este normal ca cei care îşi vor avea depozitele şi creditele de la Bank of Cyprus la această bancă să aibă suspiciuni. Şeful supravegherii, Cinteză, spune că şi el, dacă nu ar avea informaţiile pe care le are, şi-ar pune nişte întrebări. Marfin Bank este capitalizată peste media sistemului bancar, lichiditatea din această bancă este bună. În plus, ciprioţii aduc în plus 20 de milioane de euro pentru capitalizarea acestei bănci.
Moderator ZF: Acţionarii lor au fost preluaţi de stat, ei au intrat în faliment şi acum, partea bună se duce la Bank of Cyprus, adică se înlocuieşte o entitate cu alta.
Vom vedea cum vor evolua lucrurile, dar ce pot să spun este că în procesul de rezoluţie – recapitalizare, restructurare şi reglementare – se urmăreşte crearea din cele două bănci mari a unei singure bănci mari, sănătoase în Cipru.
Decretul Băncii Centrale din Cipru arată un angajament că se vor implica în problema filialei româneşti Bank of Cyprus prin transferarea depozitelor la Marfin, „transferul unei părţi a activelor şi pasivelor sale, inclusiv majoritatea depozitelor clienţilor, anumite acorduri de împrumut şi garanţii conexe, numerarul şi alte active lichide, de asemenea, angajaţii”.
Conducerea la Bank of Cyprus este dată la o parte, banca centrală a intrat la conducere.
Moderator ZF: Un deponent care era la Bank of Cyprus şi este transferat la Marfin de ce ar mai rămâne în continuare la Marfin?
În decretul dat de Banca Centrală din Cipru, scrie că depozitele transferate la Marfin şi cele rămase la sucursala românească Bank of Cyprus nu vor intra sub regimul aplicat depozitelor plasate la centralala din Cipru. Înseamnă că ciprioţii sunt interesaţi de legăturile cu România, nu vor să renunţe nici la sucursala pe care au plasat-o aici. Aceste două bănci care vor fi în România, una care este subsidiară, adică bancă românească, şi cealaltă care este bancă cipriotă, nu vor intra sub regimul din Cipru.
Mai mare încredere decât faptul că aceste depozite sunt garantate, nu există. Faptul că sunt garantate acum de Fondul de Garantare din România este o garanţie în plus. Mai mult decât atât, se vede implicarea lor de a continua afacerile cu România. Toate condiţiile stabilite în momentul în care au fost încheiate contractele, rămân în vigoare. Deci dacă se duce la altă bancă, se duce cu condiţiile de la altă bancă. În plus retragerea este o problemă, trebuie să plăteşti comisionul de retragere. Comunicatul dat de BNR joi seara este foarte lămuritor, se spune limpede ce condiţii vor fi, că lucrurile vor funcţiona normal şi că oamenii care au depozite la Bank of Cyprus rămân cu condiţiile pe care le-au semnat ei în contractul de depozit şi cu garanţia în plus, de data aceasta, a fondului de garantare.
Moderator ZF: Dacă o altă bancă ar dori să intre pe piaţa româneacă prin intermediul unei sucursale, BNR s-ar putea împotrivi?
Nu. Iau exemplul invers. Dacă o bancă românească cu capital românesc, de exemplu Banca Feroviară, vrea mâine să deschidă o sucursală la Berlin, ia o autorizaţie să deschidă nu de la Bundesbank pentru că ea are în buzunar paşaportul bancar european. Ea cere acordul Băncii Naţionale a României.
Dacă o bancă franceză vrea să deschidă mâine o sucursală la noi, va cere autorizaţie de la banca centrală din Franţa, nu de la BNR.
Moderator ZF: Ca să fie mai prevăzători, deponenţii la ce trebuie să se uite la un contract de depozit?
Cred că înainte de orice contract, trebuie să te uiţi în spate să vezi cine e mama – că dacă e Germania sau Franţa sau Marea Britanie, sau Suedia, Olanda – îţi pui întrebarea. Nimeni nu îşi închipuia la începutul crizei că mari bănci ale SUA, coloşi financiari internaţionali, că vor intra în faliment.
Am văzut documente foarte importante de la UE cum se pregăteşte uniunea monetară şi economică cu piloni foarte importanţi, cum ar fi uniunea bancară cu un sistem centralizat de supraveghere – ne pregătim pentru o nouă lume. Nu ştim cum va funcţiona. Am spus demult că criza ne va schimba lumea şi ne va obliga să ne schimbăm stilul de viaţă.
Moderator ZF: Care au fost punctele tensionate în aceste patru săptămâni de negocieri. V-aţi gândit la un moment dat că nu există nicio soluţie?
Nu, nicio clipă. Am avut mereu încredere că va fi adoptată soluţia cea bună. Poate că n-aş fi îndrăznit să spun public, să dau mesaje care să dea încredere celor care îşi aveau banii acolo şi care stăteau cu inima strânsă. Am avut curajul să dau mesaje de încredere, am avut şi probleme pentru că uneori nu puteam să dau astfel de mesaje, erau lucruri pe care nu puteam să le spun. Erau lucruri pe care le ştiam foarte bine, ştiam care vor fi paşii următori, ştiam cum au negociat colegii mei de la supraveghere - dar nu puteam să spun nimic.
Moderator ZF: A fost cea mai importantă criză din ultimii zece ani, după restructurarea sistemului bancar de la începutul anului 2000?
A fost o problemă foarte grea care a fost rezolvată bine.
Moderator ZF: Mai sunt alte probleme în sistemul bancar, în spatele uşilor închise?
În spatele uşilor închise se discută multe lucruri, dar cert este că în planul de transparenţă, important este ca să fie spune adevăruri. BNR nu are nimic de ascuns în momentul de faţă.
Moderator ZF: Întrebarea care rămâne de lămurit este ce se va întâmpla cu Marfin Bank România, cine va fi acţionarul ei într-un final şi ce va dori să facă cu entitatea de la Bucureşti
Nu există un răspuns sută la sută corect, dar există un anumit răspuns pe care ni-l dă chiar legislaţia românească. De aici încolo discutăm sub acoperirea legislaţiei româneşti şi este foarte limpede că Banca Naţională are foarte multe pârghii de acţiune.
Moderator ZF: Cine îi va despăgubi pe cei care au avut activitatea afectată în aceste patru săptămâni?
În cazul în care a fost afectată activitatea şi se poate demonstra, sunt două situaţii: o situaţie este legată de relaţia directă cu banca – omul a avut un depozit şi a expirat depozitul în aceată perioadă şi nu a putut să reînnoiască. În acest caz, situaţia o rezolvă Banca Centrală a Ciprului care spune prin decret că toate lucrurile vor rămâne aşa cum au fost iar cei care au credite şi nu şi-au putut plăti ratele în această perioadă, nu vor fi penalizaţi. În cazul în care sunt oameni care au pierdut pentru că au avut rate de plătit în altă parte şi nu au putut pentru că au avut banii blocaţi, nu mai e o problemă a sistemului bancar sau a Băncii Naţionale, este o problemă legată de raporturile directe între client şi bancă. Clientul nemulţumit are calea justiţiei.
Am auzit voci care îi sfătuiau pe deponenţii de la Bank of Cyprus să dea în judecată BNR. Aiureală mai mare decât asta, nu poate să existe pentru că responsabilitatea este stabilită numai de lege. Nimeni nu te poate obliga să faci ceea ce legea nu te obligă să faci. Când dai în judecată pe cineva, nu-l poţi da pentru alt motiv decât că a încălcat o lege. BNR nu a încălcat nicio lege şi nu era nicio lege care să o oblige să facă anumite lucruri şi ea nu le-a făcut.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
