Romania si "fronturile secrete"
Desi cea mai mare parte a scriitorilor si ziaristilor au sprijinit, inca in perioada neutralitatii (1914-1916), cauza intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Antantei, considerand ca aceasta ar corespunde intereselor nationale, au existat reprezentanti ai acestei bresle care, fie din convingere, dar, mai ales, din interes au facut propaganda in favoarea Puterilor Centrale, lasandu-se corupti de agenti germani sau austro-ungari.
Scriitori si jurnalisti romani - agenti de influentare
Actiunea acestora este relevata de autorul uneia dintre cele mai complete istorii ale Primului Razboi Mondial, care citeaza o corespondenta a insusi ministrului de externe austro-ungar, contele Berchtold: "Pentru influentarea opiniei publice din Romania - si anume a personalitatilor politice, cat si a ziarelor - am intreprins deja de catava vreme, impreuna cu guvernul german, o actiune secreta, in acest scop punand la dispozitia ambilor reprezentanti ai nostri la Bucuresti sume de bani in cantitate extraordinara".
Desigur, aparitia unor nume pe o asemenea "lista a rusinii" poate sa surprinda, dat fiind ca este vorba de personalitati de prim rang ale literaturii si jurnalisticii romanesti, cum e cel al lui Victor Braniste, redactor la Gazeta Transilvaniei. Din rapoartele lui Bwenning, unul dintre cei mai activi "agenti de racolare", publicatiile in redactiile carora se aflau asemenea jurnalisti corupti erau Ziua, Seara, Tara, Curierul de razboi, L'Independence Roumanie.
Alte detalii despre persoanele implicate in asemenea operatii de influentare ne sunt oferite de istoricul si criticul Eugen Lovinescu, contemporan cu evenimentele din perioada amintita, in Memoriile sale: "Se cunoaste actiunea filogermana a lui Galaction din aceasta epoca, platita cu marci germane...". Dupa ocuparea Bucurestiului, Galaction a devenit redactor la Chemarea, din ordinul lui C. Arion. Acest ziar a fost aruncat din avioane in liniile romanesti inaintea bataliei de la Marasesti.
Un alt intelectual scriitor si istoric care a colaborat strans cu germanii a fost Constantin Stere, care, dupa razboi, dupa cum consemneaza politicianul S. Diamandi, "putin a lipsit sa nu apara in fata plutonului de executie".
Printre scriitorii care au facut propaganda in favoarea Puterilor Centrale se numara Ion Slavici si Tudor Arghezi, care dupa razboi au fost judecati si condamnati la ani de inchisoare, fiind eliberati inainte de termen la interventia lui Nicolae Iorga si Nichifor Crainic.
Desigur, in unele cazuri, apartenenta la tabara Puterilor Centrale era inspirata de convingeri sincere, dupa care pericolul cel mai important pentru Romania era reprezentat de Rusia.
Mircea Eliade, pe "lista neagra"
Dupa unele marturii, in perioada interbelica au existat o serie de intelectuali si scriitori care au acceptat sa colaboreze cu Serviciul Secret de Informatii condus de Mihai Moruzov, considerand ca in felul acesta isi indeplinesc datoria de a contribui la securitatea tarii. Printre acestia s-au numarat Alexandru Vaida Voievod si Nicolae Iorga (autor si al unei brosuri pentru Serviciul Secret), care au fost folositi pentru analiza si interpretarea unor informatii. Un apropiat al Sigurantei, inca din 1928, a fost si scriitorul Zaharia Stancu. In tot cazul, in 1938, aparea publicatia Lumea romaneasca, finantata de SSI, avandu-l ca director pe Zaharia Stancu. In volumul sau de amintiri Intre Capsa si Corso, scriitorul si jurnalistul Vlaicu Barna evoca o marturie a lui Tudor Arghezi, conform careia Zaharia Stancu i se adresase pentru a fi sfatuit cum poate deveni colaborator al Serviciului Secret de Informatii.
Mai complicat este "cazul Mircea Eliade", despre care o serie de marturii documentare relevate in ultima vreme ridica unele semne de intrebare, legate mai ales de perioada in care a activat in cadrul Legatiei Romaniei la Londra. Intr-o nota adresata la sfarsitul lui octombrie 1940 de catre Foreign Office (ministerul de externe englez) catre serviciul de informatii Military Intelligence se mentioneaza: "Eliade este unul din cei sase romani aflati pe o lista neagra ('a black list') pe care am fost siliti sa o facem de cand a inceput criza romana. El este adept al Garzii de Fier si ne-a fost semnalat cu mai multe prilejuri ca fiind susceptibil sa lucreze pentru germani...". Dupa venirea Garzii de Fier la putere, intr-un alt document al Foreign Office, se propune inscrierea lui Eliade "cunoscut pentru simpatiile sale legionare... pe lista romanilor din Anglia care pot fi arestati ca masura de represalii". Simtind ca asupra sa planeaza asemenea banuieli, Mircea Eliade face tot posibilul pentru a parasi Anglia in vederea preluarii unui post diplomatic la Lisabona.
Si in unele documente ale Securitatii se face afirmatia conform careia Mircea Eliade ar fi fost colaborator al Gestapoului si al Intelligence Service (?!), fiind vorba, bineinteles, de o tentativa de compromitere a sa, intr-o perioada in care isi afirma dezacordul cu politica regimului de la Bucuresti.
C.V. Gheorghiu - scriitor si agent al Razboiului Rece
Dupa o activitate de jurnalist in perioada interbelica, Virgil Constantin Gheorghiu (1916-1992) publica volume de reportaje de razboi. Inca de atunci, colaboreaza cu Serviciul Secret de Informatii. In 1943, la propunerea lui Eugen Cristescu, noul sef al SSI, Gheorghiu este numit consilier cultural la Legatia Romaniei de la Zagreb, unde a indeplinit si misiuni de ordin informativ. Potrivit unor documente ale Securitatii, C.V. Gheorghiu ar fi avut relatii cu serviciile informative americane.
In 1950, C.V. Gheorghiu publica romanul Ora 25, tradus in 30 de limbi. Cele mai multe dintre cartile lui Gheorghiu care s-au bucurat de un real succes ilustreaza formula romanului politist si de spionaj si sunt inspirate de subiecte, teme si personaje romanesti.
Dupa marturiile Monicai Lovinescu, C.V. Gheorghiu a fost "informator al Gestapoului", "cel mai important agent-taupe al Securitatii sub numele de cod Ovidiu". Printre performantele de agent ale lui Gheorghiu se numara "denuntarea lui Paul Goma ca agent comunist". Un scandal de proportii a fost declansat de un interviu din Le Quotidien de Paris (1981) in care C.V. Gheorghiu a sustinut ca disidentii din Est lucreaza pentru KGB.
Un bun cunoscator al emigratiei romanesti, Neagu Djuvara, il considera pe C.V. Gheorghiu "un personaj abject". In Istoria vie a literaturii franceze, Pierre de Boisdeffre il considera pe Gheorghiu un romancier al razboiului rece.
Scriitorii in "catalogul Securitatii"
Incepand din 1960, din ordinul Serviciului de Informatii Externe, este redactata o lista, un adevarat "catalog", continand mii de nume de persoane din emigratie, considerate a desfasura activitati dusmanoase fata de regimul comunist de la Bucuresti. Aceasta lista a fost actualizata periodic. De fapt, scopul intocmirii acestui "catalog" era de a constitui o baza de date in vederea initierii impotriva acestor persoane din cadrul emigratiei - considerata, in totalitate, o agentura de spionaj - a unor actiuni de natura informativa, mergand de la compromitere la "retinere" si anihilare. S-a ajuns ca, in 1971-1972, "catalogul" sa cuprinda peste 7.000 de nume, majoritatea persoanelor vizate fiind formata din intelectuali, dintre care unii se considera ca desfasoara activitati informative, in covarsitoarea majoritate a cazurilor - fara temei. Lista scriitorilor acestor presupusi scriitori-agenti cuprinde, in ultima instanta, cele mai reprezentative nume ale intelectualitatii romanesti din emigratie: Ion Caraion, Ben Corlaciu, Aron Cotrus, Petru Dumitriu (recrutat inca in timpul razboiului de catre spionajul german, care l-ar fi predat celui englez), Paul Goma (despre care fostul sef al spionajului romanesc, generalul Plesita, a pretins ca ar fi colaborat cu Securitatea), Vintila Horia, Eugen Ionescu, Virgil Tanase (de asemenea, potrivit generalului Plesita, colaborator al Securitatii), Dorin Tudoran, George Uscatescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Matei Calinescu, Eugen Coseriu, Paul Miron ("contactat de servicul de informatii vest-german"), Cicerone Poghirc. Acestora li se adauga lista jurnalistilor romani, care cuprinde, de asemenea, nume prestigioase.
Desigur, Securitatea nu s-a multumit cu intocmirea acestui "catalog", ci a trecut la masuri concrerte, mergand de la tentative de atragere (Eugen Ionescu, Mircea Eliade), de compromitere (impotriva lui Vintila Horia, in momentul acordarii premiului Goncourt) sau chiar de eliminare (Virgil Tanase, Paul Goma).
Din volumul Academia secretelor, in curs de aparitie la Editura Meronia
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
