Erau diferite alimentele romanului din secolul al XIX-lea de cele de azi? Ei, bine, diferentele stau alaturi de asemanari. De la mijlocul celui de-al nouasprezecelea veac, graul a devenit principala planta cultivata. Dar nu si principala cereala de consum in spatiul romanesc, aceasta fiind pe atunci porumbul.
Porumbul se substituise meiului pentru ca avea un gust mai bun decat acesta, era de o productivitate mai mare si - important pentru secolele XVII si XVIII, cand cultura lui s-a introdus la noi - nu era supus darilor catre turci, care erau consumatori de grau.
Mamaliga a devenit, in alimentatia taraneasca clasica, nutrimentul principal si, vorba calatorului francez D'Hauterive, "pot sa va asigur ca este buna". Mamaliga pripita sau fiarta mult, mamaliga cu cartofi sau cu lapte, pregatita la fel si totusi diferit de la o zona la alta, era "stalpul casei", painea de grau fiind "cinstea mesei". Meiul se mai cultiva in secolul al XIX-lea doar ca materie prima pentru pasat sau pentru coleasa si mai mult in zonele climatice unde nu se cultiva porumbul.
Graul a fost o cereala vamuita de turci pana in 1829, dupa acest an fiind foarte cautat in comertul cu Occidentul. In veacul XIX, painea era un aliment al oraseanului, taranul consumand cu predilectie porumb.
Alaturi de cereale, legumele erau pentru taranul roman "cel mai uzitat si totodata cel mai placut adaos pe langa painea sau malaiul de toate zilele", ne asigura Gh. Crainiceanu in buna sa lucrare Igiena taranului raman, din 1895. Fasolea era consumata mai ales in vremea marilor posturi, sub forma de pastai sau de boabe uscate. Lintea si mazarea aveau o raspandire locala, ca si bobul. Varza era "belsugul casei", fiind mancata proaspata, murata si acra, castravetii erau de asemenea consumati murati sau proaspeti, prazul era consumat in stare proaspata, dovleacul se consuma mai cu seama in postul Craciunului, iar verdeturile erau un deliciu si un substitut de alte alimente. Primavara, venea randul laptucilor, susaiului, papadiei, urzicilor, steviei. Un loc aparte intre alimente il detinea cartoful, adus in Transilvania in secolul al XVIII-lea, iar in Principate in timpul domniei lui Scarlat Calimachi (1812-1819). Sub denumiri diverse, de cartof in Banat si Ardeal, de barabula sau baraboi in Moldova si de picioaica in nordul Munteniei si in Maramures, cartoful s-a impus greu, dar, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, avea deja o pondere importanta in alimentatie. Uleiul de masline (mai putin), de in, de rapita, de jir, de nuci, de canepa inlocuia grasimile de origine animala, interzise in vremea posturilor. Principalele fructe consumate in stare proaspata sau conservate erau prunele, merele, perele, coarnele si strugurii. Deresurile sau dresurile, menite, dupa cum le spune si numele, sa dreaga bucatele, erau si atunci ceapa, prazul, ardeiul, patrunjelul, hreanul, usturoiul, mararul, leusteanul, otetul, zeama de varza, borsul (acesta din urma consumat mai mult in Moldova decat in Muntenia)...
Laptele si produsele din lapte avusesera o pondere si mai mare in secolele anterioare (dupa 1829, se observa o crestere a comertului de cereale si deci sporirea suprafetelor cultivate, in dauna pasunilor. In 1860, in Principate erau 1,2 oi pe cap de locuitor, in 1906 s-a ajuns la 0,68). Dar laptele si derivatele sale au continuat sa fie esentiale in alimentatie, mai ales in Transilvania: lapte batut, acru, covasit, smantana, unt, branza, cas. Se consuma mult peste, el fiind singura proteina de origine animala admisa in hrana de post, dar numai in anumite zile prescrise de biserica. Existau in secolul al XIX-lea, ca si mai inainte, drumuri ale pestelui in spatiul romanesc, toate cu plecare de la Dunare si de la baltile sale. Cei care transportau pestele prin sate erau numiti malaieri (il schimbau pe malai). La sate, carnea era un aliment de sarbatoare, iar fanteziile culinare erau putine. Locul lor de manifestare era, ca si astazi, orasul, ele fiind, ca si acum, privilegiul oamenilor cu bani.
Vanzatoare ambulanta de lapteLUMEA ROMANEASCA LA '900
Alimentele romanilor
Erau diferite alimentele romanului din secolul al XIX-lea de cele de azi? Ei, bine, diferentele stau alaturi de asemanari. De la mijlocul celui de-al nouasprezecelea veac, graul a devenit principala planta cultivata. Dar nu si principala cereala de consum in spatiul romanesc, aceasta fiind pe atunci porumbul.
Ion Bulei
Porumbul se substituise meiului pentru ca avea un gust mai bun decat acesta, era de o productivitate mai mare si - important pentru secolele XVII si XVIII, cand cultura lui s-a introdus la noi - nu era supus darilor catre turci, care erau consumatori de grau.
Mamaliga a devenit, in alimentatia taraneasca clasica, nutrimentul principal si, vorba calatorului francez D'Hauterive, "pot sa va asigur ca este buna". Mamaliga pripita sau fiarta mult, mamaliga cu cartofi sau cu lapte, pregatita la fel si totusi diferit de la o zona la alta, era "stalpul casei", painea de grau fiind "cinstea mesei". Meiul se mai cultiva in secolul al XIX-lea doar ca materie prima pentru pasat sau pentru coleasa si mai mult in zonele climatice unde nu se cultiva porumbul.
Graul a fost o cereala vamuita de turci pana in 1829, dupa acest an fiind foarte cautat in comertul cu Occidentul. In veacul XIX, painea era un aliment al oraseanului, taranul consumand cu predilectie porumb.
Alaturi de cereale, legumele erau pentru taranul roman "cel mai uzitat si totodata cel mai placut adaos pe langa painea sau malaiul de toate zilele", ne asigura Gh. Crainiceanu in buna sa lucrare Igiena taranului raman, din 1895. Fasolea era consumata mai ales in vremea marilor posturi, sub forma de pastai sau de boabe uscate. Lintea si mazarea aveau o raspandire locala, ca si bobul. Varza era "belsugul casei", fiind mancata proaspata, murata si acra, castravetii erau de asemenea consumati murati sau proaspeti, prazul era consumat in stare proaspata, dovleacul se consuma mai cu seama in postul Craciunului, iar verdeturile erau un deliciu si un substitut de alte alimente. Primavara, venea randul laptucilor, susaiului, papadiei, urzicilor, steviei. Un loc aparte intre alimente il detinea cartoful, adus in Transilvania in secolul al XVIII-lea, iar in Principate in timpul domniei lui Scarlat Calimachi (1812-1819). Sub denumiri diverse, de cartof in Banat si Ardeal, de barabula sau baraboi in Moldova si de picioaica in nordul Munteniei si in Maramures, cartoful s-a impus greu, dar, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, avea deja o pondere importanta in alimentatie. Uleiul de masline (mai putin), de in, de rapita, de jir, de nuci, de canepa inlocuia grasimile de origine animala, interzise in vremea posturilor. Principalele fructe consumate in stare proaspata sau conservate erau prunele, merele, perele, coarnele si strugurii. Deresurile sau dresurile, menite, dupa cum le spune si numele, sa dreaga bucatele, erau si atunci ceapa, prazul, ardeiul, patrunjelul, hreanul, usturoiul, mararul, leusteanul, otetul, zeama de varza, borsul (acesta din urma consumat mai mult in Moldova decat in Muntenia)...
Laptele si produsele din lapte avusesera o pondere si mai mare in secolele anterioare (dupa 1829, se observa o crestere a comertului de cereale si deci sporirea suprafetelor cultivate, in dauna pasunilor. In 1860, in Principate erau 1,2 oi pe cap de locuitor, in 1906 s-a ajuns la 0,68). Dar laptele si derivatele sale au continuat sa fie esentiale in alimentatie, mai ales in Transilvania: lapte batut, acru, covasit, smantana, unt, branza, cas. Se consuma mult peste, el fiind singura proteina de origine animala admisa in hrana de post, dar numai in anumite zile prescrise de biserica. Existau in secolul al XIX-lea, ca si mai inainte, drumuri ale pestelui in spatiul romanesc, toate cu plecare de la Dunare si de la baltile sale. Cei care transportau pestele prin sate erau numiti malaieri (il schimbau pe malai). La sate, carnea era un aliment de sarbatoare, iar fanteziile culinare erau putine. Locul lor de manifestare era, ca si astazi, orasul, ele fiind, ca si acum, privilegiul oamenilor cu bani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
