Actiunea din povestile cuvrajitoare ale Vraciului se petrece in inima intunecata si bantuitade cosmaruri a Comitatului (Lancashire). Rapa fictiva aVrajitoarei, aflata in apropierea descurajantului Deal Pendle,apare in trei dintre povesti, pe langa alte locuri familiarecititorilor seriei: Chipenden (Chipping), Caster (Lancaster),Staumin (Stalmine) si sumbra Mlastina Anglezarke.
Cartile din seria "CronicileWardstone" de Joseph Delaney s-au vandut in peste 2.000.000 deexemplare (60.000 in Romania); au fost traduse in peste 26 delimbi; filmul se afla in productie la Warner Bros.
Joseph Delaney este un fostprofesor de engleza care locuieste in Lancashire, Marea Britanie.Casa lui se afla in inima teritoriului duhurilor, iar in satul sausalasluieste un duh rau, numit Cel-care-iti-bate-la-usa.
Traducere de IoanaAvadanei.
Alice siSorbitorul-de-creiere
Prima noapte petrecuta in colibaei a fost cea mai rea. Lizzie a inceput prin a mi-o arata pecotoroanta care o slujea. Batrana statea afara, in fata usii de laintrare, sprijinindu-se cu spatele de pervazul ferestrei, si nuparea deloc prietenoasa.
Nu era doar batrana, ci si mare siurata, cu parul lung, cenusiu atarnandu-i pana aproape de talie.Purta un sort murdar, iar manecile scurte dezvaluiau vederii bratemari, musculoase si paroase, mai degraba de barbat. Nu mi-a placutdeloc cum arata. M-a pironit pur si simplu cu privirea - nu a scosniciun cuvant.
- Numele ei este Tusa Nuckle si eo slujitoare foarte utila, mi-a zis Lizzie. Singura problema e canu poate iesi afara in timpul zilei. Asa ca ziua doarme. Insa ebuna la ridicatul ceaunelor mari de fier si la supraveghereafetelor neascultatoare. Mai bine faci cum ti se spune, fato. Va ficu ochii pe tine.
Imediat ce am intrat, m-a inchisintr-o camera fara nicio fereastra. Nu de multe ori in viata mea amfost atat de infricosata. Era atat de intuneric, incat nu-mi vedeammainile daca le ridicam in fata ochilor. Era si o miasma nu tocmaiplacuta. Ceva murise acolo recent. Nu eram sigura daca un animalsau un om - poate ceva intre. Dar isi daduse ultima suflare incetsi cu mare suferinta. Nu mi-a luat prea mult sa adulmecasta.
Adulmecatul e un dar. Asa m-amnascut. Intotdeauna am putut sa o fac. Dar atunci nu stiam caputeai fi pregatit in asa fel incat sa devina un simt puternic,aproape la fel de util ca ochii din cap. Asta a fost prima lectiepe care mi-a predat-o Lizzie. M-a tarat afara din camera aceeaintunecata si imputita cu mult inainte de rasarit. Afara ardeautrei focuri mici, iar deasupra fiecaruia se afla cate un ceaun defier negru, bolborosind, cu un capac de lemn deasupra.
- Ei bine, fato, a zis Lizzie, dinnou cu ranjetul acela pe chip, sa vedem cat de puternice iti suntharurile. Intr-unul din ceaunele astea se afla micul tau dejun.Gaseste-l si vei manca pe saturate. Alege capacul gresit si veimanca oricum ce se afla inauntru. Altminteri te mananc eu petine!
Dupa furtuna, aerul era mult mairacoros si, tremurand de frig si de frica, am privit multa vremecele trei ceaune, urmarind capacele cum tresareau si se smuceau pemasura ce apa clocotea si ieseau aburi. In cele din urma, Lizziesi-a pierdut rabdarea si m-a strans tare de umar, impingandu-maaproape de ceaunul din stanga.
- Da-i bataie, fato, daca stiice-i bine pentru tine!
Mi-era teama de Lizzie si ma dureaumarul, fiindca unghiile ei ascutite imi intrau adanc in carne, casi cum imi cautau oasele, asa ca am facut ce a spus. Am adulmecatde trei ori.
Nu mirosea bine. Ceva colcaiaacolo, eram sigura; ceva viu, care ar fi trebuit sa fie mort; cevasubtire si delicat, dar care tot se mai misca in apa aceeaclocotinda, cu bulbuci.
Lizzie m-a tarat in fata ceaunuluidin mijloc. Am adulmecat din nou de trei ori si nu mi-a placut ceera nici inauntrul astuia. Era ceva moale si umed. Ceva carecrescuse odata in pamant - dar eram sigura ca nu era de mancat. Oimbucatura din ceea ce se afla inauntru ar fi dat sangele inclocot, ar fi umflat ochii in cap si i-ar fi facut sa iasa dinorbite. Nu voiam sa mananc din asta mai mult decat din ceea ce seafla in prima oala.
In al treilea ceaun era un iepure- bucati de carne frageda, delicioasa, care se topeau de pe os sierau aproape gata de mancat. O adulmecare si am fostsigura.
- Asta, am spus. Am sa mananciepure la micul dejun. Am ridicat capacul ca sa dovedesc ca aveamdreptate.
- Asta a fost destul de simplu,fato, dar ai dreptate - in dimineata asta o sa-ti placa miculdejun, a zis Lizzie. Acum sa vedem ce se gaseste in ceaunul dinmijloc. Ce crezi ca e acolo?
- Ceva otravitor. O gura sa iei simori pe loc.
- Dar ce fel de otrava? a intrebatLizzie. Poti sa-mi spui care-s ingredientele?
Am clatinat din cap si amadulmecat din nou.
- Poate ciuperci otravitoare… nusunt sigura.
- Salta capacul si arunca oprivire!
Am pus capacul la loc pe ceaunulcu micul dejun si l-am ridicat pe cel aflat pe ceaunul din mijloc.Am facut imediat un pas inapoi. Nu voiam sa inspir aburul acelaotravitor. Bucatele de ciuperci se agitau in apa carefierbea.
- Inauntru sunt noua soiuridiferite de ciuperci otravitoare, mi-a zis Lizzie. Pana lasfarsitul lunii, din doar trei adulmecari le vei recunoaste petoate dupa nume. Te asteapta multa treaba, fetito, dar darul pecare-l ai e puternic. Trebuie doar dezvoltat, atata tot. Acumincearca al treilea capac…
Ceaunul asta m-a speriat de-abinelea. Ce zacea acolo inauntru? Ce putea supravietui in apaclocotinda? Cum eu ezitam, Lizzie si-a infipt si mai adanc unghiilein umarul meu, ranindu-ma atat de tare, incat, in pofida fricii, amintins mana dupa capac.
In timp ce-l ridicam incet, Lizziemi-a dat drumul si eu am facut un pas inapoi. A fost cel mai maresoc din viata mea. Aproape am facut pe mine. O fata mica si plinade rautate ma privea dinauntrul ceaunului. Capul creaturii erachiar deasupra apei clocotinde, dar nu i-am putut vedea trupul.Deodata, a sarit drept spre fata mea. Am scapat capacul si m-amferit.
A trecut chiar pe deasupra capuluimeu. M-am intors si am vazut ca aterizase pe pieptul lui Lizzie,capul hidos cuibarindu-i-se la gat. Creatura era cuprinsa de spasmesi si-a scobit drum pe sub rochia lui Lizzie,ascunzandu-se.
- ~sta e Batranul Spig, familiarulmeu, a zis Lizzie cu un zambet afectuos. El e ochii, nasul siurechile mele. Batranului Spig nu-i prea scapa multe. Asa ca fa ceti se spune, fato, pentru ca el oricum te va dibui. Si, odata ce-mispune mie, vei da de necaz. Si-ai sa inveti ce inseamnadurerea…
Atunci l-am vazut prima oara pefamiliarul lui Lizzie. Lizzie era de fapt o vrajitoare care foloseamagia de oase, dar avea nevoie de Batranul Spig si-l pastrase. Erainspaimantator si, de prima data cand am dat cu ochii de el, amstiut ca-mi va aduce necazuri.
Fragment din volumul in curs deaparitie la Editura Corint Junior. Traducere de IoanaAvadanei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
