In toate tarile unde exista monarhie la 1900, adica in marea lor majoritate, suveranul avea propriile sale venituri. Beneficia de o lista civila, dupa modelul instituit in Franta inca sub Ludovic al XVI-lea prin Constitutia din 1791 si intemeiat juridic prin Charta din 1814. Adica avea un fel de salariu, ca orice functionar al statului.
Modelul francez era cel aplicat in Belgia in 1831, in Olanda in 1848, in Danemarca in 1849, apoi in Grecia in 1864, in Romania in 1866, in Bulgaria in 1879 si in Spania dupa 1871. De fapt, el functiona atunci peste tot, nu doar acolo unde era declarat explicit (pana si Romanovii, in Rusia, au fost siliti sa il aiba in vedere, chiar daca mai tarziu, in 1905, si atunci incomplet). In Marea Britanie, modelul continental a fost imbogatit cu traditii proprii, care vin din Magna Charta din 1215 sau din The Bill of Rights din 1689. Forma de manifestare concreta a monarhiei constitutionale imbraca specificitatea locala.
In Romania, la venirea sa in tara, in 1866, Carol I avea o lista civila de 100.000 de galbeni (aproximativ 2.000.000 de franci, respectiv lei, moneda nationala introdusa in 1867 avand aceeasi valoare cu francul francez pana la primul razboi, dovada de stabilitate economica). Mai detinea si doua mosii, in judetele Iasi si Neamt, cu o intindere de 45.000 ha. In 1881, cand a ajuns rege, i s-a sporit lista la 3,5 milioane de franci, iar in 1894 - la 5 milioane. In paralel a sporit si dotarea cu mosii, de fapt cu veniturile lor, care completau lista civila. Bugetul Romaniei crescuse din 1866 pana in 1884 de la 30.000.000 lei la 130.000.000 lei. Faptul a putut justifica Legea Domeniilor Coroanei, votata la 5 iunie 1884. Din Domenii faceau parte acum 12 mosii (6 la campie, 5 la munte si una colinara) cu o suprafata totala de 129.721,4691 ha din care 49.456,8191 ha agricole, iar 80.264,6500 ha padure. Mosiile erau: Bicazul (Neamt), Borcea (Suceava), Clabucetul Taurului si muntele Caraiman (Prahova), Cociocul (Ilfov), Domnita (Ramnicul Sarat), Dobrovat (Vaslui), Gherghita (Prahova), Malind (Suceava), Rusetu (Braila), Sabasa si Farcasa (Suceava), Sadova (Dolj), Segarcea (Dolj). Mosiile ramaneau ale statului, dar venitul lor si obligatiile care rezultau din contractele de arendare treceau in contul Coroanei. O persoana numita si platita de Coroana, cu titlul de administrator al Domeniilor, fara a detine statutul unui functionar public, avea rolul de a administra proprietatile, "in limitele ordinelor si instructiunilor date de Coroana".
Pana in 1913, administrator a fost Ioan Kalinderu, dupa aceea Barbu Stirbei, amandoi foarte priceputi manageri, cum am spune astazi, si totodata foarte influenti in societatea si politica romaneasca, nu numai la Curte. Coroana a primit aceste domenii fara a plati cautiune sau impozit catre Stat, suportand doar taxele impuse de judet si comuna. Toate contractele si actele incheiate pentru administrarea Domeniului Coroanei erau scutite de taxa de timbru ori de inregistrare (doar pentru taxele judiciare, atunci cand se intentau procese, se aplicau aceleasi dispozitii ca in procesele intentate de stat).
Administratia Domeniilor a fost stabilita la Bucuresti, fiind impartita in trei sectiuni: agricultura, silvicultura si contabilitate. Iar mosiile au fost impartite in 11 circumscriptii, conduse de un administrator cu pregatire de agricultor sau silvicultor. In 1906, domeniul Coroanei avea un numar de 934 de salariati, exceptandu-i pe zilieri si muncitorii sezonieri. Potrivit Inventarului General din 31 martie 1914, mosiile de pe Domeniul Coroanei aduceau un venit de 9.145.234,65 lei. Deloc neinsemnat. Dimpotriva. Pentru completarea acestuia, suveranul mai avea actiuni la fabrica de hartie Busteni, la depozitul de vinuri Pivnitele Rhein, la Societatea de Asigurari Dacia, la rafinariile Astra Romana, Concordia, Steaua Romana, plus pachete de actiuni la principalele banci din tara. Fireste, membrii familiei regale aveau si ei un venit din partea statului, potrivit rangului si pozitiei fiecaruia. Ca avere si castiguri materiale, familia regala romana era departe de alte familii domnitoare europene - Romanov din Rusia sau Habsburg din Austria, Hohenzollern din Germania sau Savoia din Italia. Nu insa si de dinastiile din Grecia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru. In acest caz, raportul era invers. La urma urmei, dinastia romana avea in Europa pozitia tarii peste care domnea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
