BESTSELLER INTERNATIONAL/ Cei care vând timpul lui Dumnezeu

E atât de cunoscut, de prezent in dezbaterile de naturăistorică, socială sau politică, atât de des citat in toatebibliografiile, incât pare că vine el insuşi tocmai din Evul Mediu.Jacques le Goff, unul dintre cei mai mari istoriografi şimedievişti ai secolului XX, pare istorie, deşi, iată, stă incă pebaricadele cercetării şi modifică prezentul inţelegerii noastre*. Adebutat in 1956, cu o carte inconturnabilă, "Negustori şi bancheriin Evul Mediu" şi a jalonat a doua jumătate a veacului trecut cuvolume monumentale precum "Civilizaţia in Occidentul medieval"(1964), "Pentru un alt Ev Mediu" (1977), "Naşterea Purgatoriului"(1981), "Imaginarul medieval" (1985), sau, in fine, "Un Ev Mediu inimagini" (2000). A dat un nou suflu investigaţiei privindmentalităţile şi antropologia Evului Mediu, a fost coordonator alvoluminosului "Dictionnaire de la Nouvelle Histoire" şi aparticipat la redactarea primului său manual de istorie in1964.

Când avea 85 de ani (in 2008), in plină criză a subprimelor, afost intrebat de un vechi discipol şi editor al său, Laurent Theis,dacă banii au avut un rol asemănător in declanşarea crizelor dinEvul Mediu. Le Goff s-a lansat intr-o explicaţie savantă, detaliată(şi, nu in ultimul rând, entuziastă) a fenomenului, iar conversaţiaa devenit o carte, pe care, iată, tocmai a publicat-o. Eseul săuincearcă să explice care a fost rolul banilor in economia, viaţa şimentalităţile medievale, dar şi felul in care Biserica a apreciatşi a dictat atitudinea pe care creştinii trebuie s-o aibă in raportde bani. Banii, in Evul Mediu, explică el, nu aveau sensul actual,generalizant, de bogăţie. Termenul (l'argent) desemna metalul. Iarmoneda (la monnaie), inainte să fie un instrument de schimb, măsuravaloarea lucrurilor. In sistemul feudal, folosirea banilor estedestul de restrânsă. Bunurile sunt distribuite sub formă deredevenţe in natură, aşa incât, până in secolul al XVIII-lea,moneda este mai degrabă rară. In conştiinţa omului medieval,bogăţia se evalua in pământuri, in oameni, in putere, iar nu inbani monetizaţi. Clivajul se produsese intre humiles şi potentes,iar nu (incă) intre săraci şi bogaţi (pauper/ dives). Imbogăţireaterestră, de altfel, nici nu putea fi concepută, iar cea maiizbutită investiţie era cea făcută in speranţa mântuirii, prindanie, milostenie, pomană. In scara valorilor vremii, "a da" estemai important decât "a primi", iar binefacerea e mai stimată decâtprofitul.

Le Goff incearcă să ne inlesnească, pas cu pas, inţelegereaconştiinţei acestui om medieval, "atât de ciudat şi de exotic",prin abordarea sistematică a două filoane: soarta banilor şiatitudinea creştinătăţii in faţa lor. Intr-o societate dominată dereligie, de pildă, cămătarul este unul dintre păcătoşii cei maisever condamnaţi de Biserică, nu doar din pricina lăcomiei.Pretinzând un profit, el devine vinovat că vinde timpul. Iar timpulnu-i aparţine decât lui Dumnezeu. Detaliu agravant: cămătarulcâştigă bani fără să muncească. Completând, cu astfel de piese "dedetaliu", un puzzle uriaş, Le Goff face o convingătoare panoramă de360 de grade a lumii banilor din Evul de Mijloc, explicând nu doarfelul in care au prosperat oraşele şi comerţul, in lipsa unui pieţeglobale, ci şi rolul pe care banii l-au avut in constituireastatelor.