Ziarul de Duminică

Biografii comentate (XVI). Eugène Delacroix şi pictura cu mesaj politic/ de Călin Hentea

Biografii comentate (XVI). Eugène Delacroix şi pictura...

Autor: Calin Hentea

06.06.2013, 23:54 1043

Repere biografice. Delacroix este considerat drept unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi francezi ai curentului romantic în pictură, creaţia sa fiind influenţată de Rubens, Gericault (cu „Pluta Meduzei”) şi de pictorii renascentişti veneţieni. A fost un talentat litograf, ilustrând operele lui Shakespeare, Walter Scott şi Goethe. Se presupune că adevăratul său tată a fost celebrul ministru napoleonian de externe Talleyrand (1754-1838), prieten al familiei.

Contribuţii. Primul tablou cu mesaj politic al lui Delacroix a fost „Masacrul din Chios” (1824) care exprima simpatia sa, şi a Franţei în general, faţă de poporul grec al cărui război pentru independenţă fusese înăbuşit în sînge de către turci. Alegoria romantică cu mesaj politic anti-otoman evident este prezentă şi în „Grecia pe ruinele de la Missolonghi” (1826), pictură ce reflecta acelaşi mesaj de susţinere şi compasiune faţă de sacrificiile poporului grec în cucerirea independenţei faţă de Imperiul otoman, atitudine foarte larg răspândită în societatea occidentală a epocii, printre cei mai înfocaţi simpatizanţi greci ai epocii figurând şi romanticul poet britanic lord Byron. Tabloul care i-a adus celebritatea lui Delacroix, şi este considerat de critică drept prima pictură explicită cu subiect politic este „Libertatea conducând poporul” (foto), realizat în toamna lui 1830, dar accesibil publicului larg abia în 1855 cu ocazia Expoziţiei universale de la Paris.

Cu toate acestea, întâietatea în domeniul picturii politice ar putea fi revendicată şi de „Încoronarea lui Napoleon” pictată de Jacques Louis David cu douăzeci şi cinci de ani înainte. Dinamica extraordinară a compoziţiei, expresivitatea atitudinilor şi privirilor personajelor pe baricade cu ruine fumegânde pe fundal din compoziţia lui Delacroix („Libertatea” văzută ca o femeie puternică, impetuoasă, cu sânii ei goi, revoluţionarul cu pieptul dezgolit şi muscheta în mână, tânărul adolescent plasat în fruntea asaltului, având în faţă corpurile celor ce se sacrificaseră) împreună cu forţa sugestivă a detaliilor revoluţionare (boneta frigiană, tricolorul) i-au asigurat acestei picturi perenitatea unei deosebite forţe simbolice mult după violentele evenimente pariziene din iulie 1830 care au inspirat-o. Spre deosebire de picturile lui David, figurile muncitorilor şi săracilor sunt mai frapante decât cele ale personajelor burgheze în tabloul lui Delacroix, aşa încât intelectualitatea bine înstărită din epocă s-a simţit ignorată, în schimb fiind evidenţiaţi  „golanii şi muncitorii”.  Ca o impresie de epocă, Journal des artistes al epocii găsea personajul „Libertatea” drept „o femeie din popor murdară, urâtă şi lipsită de nobleţe” (Priestland, 2012, Steagul roşu, Litera, p. 49).

În onoarea „regelui-cetăţean”, Louis Philippe (1773-1850), şi a Revoluţiei din iulie 1830 împotriva regelui Charles X, guvernul francez a achiziţionat totuşi pictura în 1831 cu 3.000 de franci, dar a renunţat să o expună în public din cauza mesajului său  politic considerat mult prea incendiar, drept care a plasat-o temporar în Palatul Luxembourg. Tabloul lui Delacroix l-a inspirat atât pe Victor Hugo (1802-1885) în crearea personajului Gavroche din romanul „Mizerabilii”, dar şi pe Frederic Auguste Bartholdi (1834-1904) în compoziţia „Statuii Libertăţii” oferită de autorităţile franceze oraşului New York. Puternicul tablou al lui Delacroix a figurat pe frontispiciul ziarelor franceze Le Salut Publique şi La Republique, iar generalul de Gaulle a utilizat „Libertatea conducând poporul” pentru a-i mobiliza pe francezi la referendumul din 21 octombrie 1945. În 1993 tabloul a figurat pe bancnota de 100 de franci, alături de autoportretul pictorului.

Evaluări. „Libertatea conducând poporul” este pictura care a reuşit să sintetizeze perfect imaginea poporului revoluţionar, devenind un clişeu universal recunoscut, ce a depăşit atât graniţele locului, cât şi cele ale momentului în care a fost concepută. În acelaşi timp tabloul exprimă deopotrivă cu argumente emoţionale şi simbolice un foarte puternic şi evident mesaj mobilizator, agitatoric, care-i asigură un loc de frunte în iconografia propagandei mondiale.

Eugène Delacroix  -născut pe 26 aprilie 1798, Charenton Saint-Maurice, Paris - decedat pe 13 august 1863, Paris, pictor, autor al primului tablou de propagandă politică

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO