Pe la mijlocul lunii martie 1984 am asistat - de departe! -, ingrozit si neputincios, la prefacerea in pulbere a uneia dintre cele mai vechi si mai cunoscute biserci din Bucuresti.
Fusese inaltata de jupaneasa Caplea, sotia marelui postelnic Stoica Ghiorma, intre anii 1564-1568. Intamplator, piatra de temelie i-a fost pusa tot in martie, in ultima zi a lunii, cand au pornit si lucrarile de construire a catorva chilii care impreuna cu biserica vor forma Schitul Sfantul Nicolae din mahalaua Postavarilor. Cum precizeaza cronicarul Radu Popescu, in aceasta biserica s-a rugat lui Dumnezeu viitorul domn Mihai Viteazul, sa-l scape de osanda ce i-o harazise Alexandru cel Rau. Nu a fost o legenda, ci o realitate istorica, dovada si manastirea pe care a ridicat-o in apropiere, in semn de recunostinta. De-a lungul timpului, schitul a disparut, fie din cauza mlastinilor nesanatoase din apropiere, fie din cauza concurentei manastirii lui Mihai Voda. La randul ei, biserica a suferit multe cutremure, cel din 1838 transformand-o in ruina.
Varsta ei, amintirea salvarii miraculoase intamplate banului Mihai si vestita icoana facatoare de minuni a Sfantului Nicolae, patronul sfantului lacas, i-au determinat pe enoriasi sa purceada la reinvierea ei. Dupa obiceiul din strabuni - pus, nu se stie de ce, in seama lui Lecomte de Nouy -, biserica a fost daramata din temelie, reconstruita in stil vag neoclasic si sfintita in 28 septembrie 1857, in vremea caimacamiei lui Alexandru Dimitrie Ghica si a pastoririi mitropolitului Nifon. Reinvierea s-a facut si cu ajutorul a doua hramuri: al Sfantului Gheorghe si al celor 40 de mucenici.
A rezistat pana in 1984, ultima liturghie savarsita de parintele Nicolae Serbanescu avand loc in 25 februarie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
