Ziarul de Duminică

Bufonul din Transilvania (II). Strania dispariţie a lui Touchstone

Bufonul din Transilvania (II). Strania dispariţie a lui Touchstone
05.08.2010, 23:55 30

Michael conduce privindu-l când şi când pe englezul ciudat şiposibil sinucigaş.
- Eu sunt Michael, Michael Cun...
- E suficient, Michael. Oricum, uit imediat toate numele defamilie, spune ciudatul întrerupându-l din nou şi întinzându-imâna. Touchstone.
Michael râde.
- Ha, ha, chiar ca pe bufonul din "As You Like It"?
- Şi ce dacă? De fapt, eu am fost mai înainte.
- Cum aşa?
- Ei bine, să zicem că atunci când m-au botezat aşa... încă nuapăruse piesa.
- Chiar că nu-nţeleg.
- Adică n-o citiseră. E cam acelaşi lucru, nu-i aşa?
- Aha, ai tăi. Înţeleg acum.
Touchstone, nevăzut de Michael, are un gest de lehamite care parcăspune: "Înţelegi pe dracu'!". Apoi îl priveşte.
- Mi-e cam foame, ţie nu?
- O, da, şi sunt şi foarte obosit.
- Mi-e foarte foame.
E acum rândul lui Michael să-l studieze câteva clipe.
- Cred că ar fi bine până mâine, când poţi face o plângere lapoliţie, să accepţi invitaţia mea. Touchstone îl priveşte curios,cu toata faţa luminându-i-se. Merg la o cabană sau, mă rog, un felde conac, aşa cred. Ce-o fi. Mai mult ca sigur că mai au o camerăliberă.
- Şi mâncare, bineînţeles. Ce faci acolo?, dacă mi-este permis săîntreb.
- Am o întâlnire importantă. Touchstone îl priveşte curios. Cuproducătorii mei. M-au invitat aici să vedem şi câteva locaţii defilmare.
- Faci filme?
- Scriu. Îmi cumpără scenariul, îi spune Michael, zâmbind uşorinfatuat.
- Şi ce legătură are cu Transilvania?
- Aici se petrece acţiunea.
- Aha.
Touchstone oftează şi se uită pe geam. Michael este uşor nemulţumitde lipsa de recunoştinţă a bărbatului de lângă el. Îi aruncă curapiditate o privire rece. Însă chiar în clipa aceea englezul îşiîntoarce privirea spre el.
- Mulţumesc, Michael.
Michael se înviorează puţin, dar este şi mirat de răspunsul carevine atât de prompt, imediat în urma gândului său.
- Cu plăcere.
- Faci des gesturi de-astea?
- Ce gesturi?
- De bunăvoinţă. Să ajuţi, să culegi oameni de pe stradă, de peşosele sau din păduri?
Michael râde.
- Nu, doar când se întâmplă să fie jefuiţi şi aproape morţi defoame.
Touchstone râde şi el. GPS-ul atenţionează că trebuie să facă lastânga, pe un drum îngust. Michael virează, încetinind. Înainteazătot prin pădure.
- Eşti un tip de treabă, nu-i aşa?
Michael zâmbeşte încurcat.
- Ei bine, da... Cel puţin aşa cred. Preţuiesc viaţa. Viaţa tuturoroamenilor, dar şi a tuturor vieţuitoarelor. Nu vreau să fac penimeni să sufere.
- Păi atunci ar trebui să fii şi vegetarian. Eşti?
- Da, sigur că sunt, ai ghicit. Nu sunt de acord nici măcar cusacrificarea unei biete insecte şi, fireşte, nici cu sacrificareaanimalelor pentru hrană.
- Bravo, Michael. Îmi place atitudinea ta. Acum chiar că mă simt însiguranţă.
Michael, ridicându-şi ochii şi privind în oglinda retrovizoare, îlvede pentru câteva clipe reflectat pe Touchstone şezând pe banchetadin spate. Un fior rapid de groază îi străbate coloana vertebralăoprindu-i-se în creier. Priveşte rapid la bărbatul de lângă el,care nu s-a mişcat de-acolo, apoi iar în oglindă, unde acum nu sevede altceva decât şoseaua pustie din spate.
- Cum adică?, întreabă Michael cu o mină neliniştită.
- Adică nu vrei să spui că nu ştii ce se spune? Touchstone face opauză, Michael îl priveşte curios. Să nu iei străini în maşină, darnici să nu accepţi să te sui în maşina unor necunoscuţi. Nu poţi săştii de unde pândeşte un criminal în serie, continuă Touchstoneimperturbabil.
- Nu prea sunt în Transilvania, din câte ştiu.
- Aşa e, dar sunt o mulţime în America, de unde vii tu, nu-iaşa?
Touchstone râde primul. Uşor, uşor se molipseşte şi Michael.
- Şi zici că te-au jefuit?
- Da, cam primitivi şi sălbatici transilvănenii ăştia, adicăromânii, în general.
Michael îl priveşte puţin nedumerit.
- A, te referi la rădăcinile lor, la principele Dracula?, care eracelebru pentru cruzimea pedepsei sale favorite - trasul în ţeapă -,de unde i-au pus şi porecla Ţepeş.
- Nu, dar să nu uităm că metodele astea se înscriau în cadrulgeneral al Evului Mediu, cum i-au spus mai apoi istoricii, camneinspirat, după părerea mea. Din îndepărtata Moscovă şi până laţărmurile Atlanticului se foloseau din plin securea călăului,ştreangurile, arderile pe rug sau torturile. Eşafodul era maipresus decât un spectacol de bâlci, era o adevărată hranăspirituală.
- Aşa e, zâmbeşte Michael. Sancta Simplicitas, cum se pare că aspus teologul Jan Hus de pe rug la adresa bătrânicii zeloase carepunea şi ea, cu candoare, câteva crenguţe la picioarele lui ca săajute la mai buna aprindere a focului. Dar atunci la ce tereferi?
- Zic că sunt primitivi şi sălbatici pentru că la sărbătorile lorcreştine mai importante, aici în Transilvania, dar nu numai aici,ci în toată România, fac un măcel îngrozitor, deneimaginat...
- Ce e, care e?, îl priveşte Michael puţin înspăimântat.
- Sunt omorâţi de Paşte miloane de miei... acele făpturi minunateşi nevinovate care au doar câteva săptămâni de viaţă... Agnus Dei:qui tollis peccata mundi, miserere nobis (Din Misa religioasă:"Mielul Domnului, care ai luat asupra ta păcatele lumii, ai milă denoi."), cântă încet, cu privirea tristă. O, Isuse, dacă ai puteaveni înapoi şi-ai ajunge aici nu ţi-ar plăcea să vezi acest masacrual inocenţilor. Dar nu ştim dacă Isus a existat cu adevărat, nu-iaşa?
- Da, aşa e. Nu poate susţine nimeni că ştie sigur.
- Anevoioasă trudă să-l descoperi pe făuritorul şi părinteleuniversului, spunea Platon, dar odată descoperit este greu... banu, nu zice greu, zice chiar imposibil... deci este imposibil să-ldezvălui tuturor oamenilor. Mai ales oamenilor de aici, adaug eu...Iar de Crăciun sunt ucişi milioane de porci. Am suferit mereu lasărbătorile astea ale lor la care înfulecau şi se îmbuibau şi iarse îndopau şi se mai şi îmbătau ca... neoamenii, cu mâinile mânjitede valuri de sânge.
Michael îl priveşte cu compasiune. Touchstone îşi trăieşteaminitirile cu multă suferinţă.
- Dar ce poţi face? În toată lumea se sacrifică animale pentruhrană. Şi în America se mănâncă milioane de curcani şi pui şi porcişi vaci, îi spune Michael încercând să-l liniştească.
- Dar ce, am spus cumva că ăia nu sunt şi ei primitivi şineevoluaţi? Tac amândoi câteva clipe. Apoi Touchstone sparge iartăcerea. Şi de ce spuneai că te-au chemat producătorii tăi tocmaiaici?
- O vizită de acomodare, pentru ei. Şi m-au întrebat dacă m-arinteresa şi pe mine. Plătesc ei totul, bineînţeles. Şi m-a tentat.N-am mai fost în Transilvania.
- Şi ai scris un scenariu care se întâmplă aici fără să...
- O, sigur că da. Crezi că toţi scriitorii scriu numai desprelocurile pe care le cunosc sau pe care măcar le-au vizitat?
Touchstone este câteva clipe gânditor.
- Da, cred că ai dreptate.
Michael se gândeşte că engleza bufonului este impecabilă. Însă i separe că pronunţia lui poate ascunde ceva, încă nu-şi dă seama ce.Pare că încearcă uneori, poate prea evident, să acopere oriceposibil accent sau particularitate care i-ar putea trăda regiuneade provenienţă - sau poate greşeşte, poate că Touchstone vorbeşteîntr-adevăr o engleză aleasă.
Maşina se apropie de o cabană-conac aflată într-o poiană întinsă,în mijlocul pădurii. În depărtare se întrevede prin întunericsilueta unor munţi masivi. Michael opreşte lângă o altă maşină.Touchstone coboară şi se îndreaptă în spate, spre portbagaj.Michael iese cu harta în mână şi vine lângă Touchstone.
- Pot să te ajut cu ceva?
Michael deschide portbagajul.
- OK, dacă vrei, mulţumesc. Şi nici nu intri înăuntru cu mânagoală.
Michael ia o geacă groasă şi o geantă. Touchstone, zâmbindmisterios, ia a doua geantă. Pornesc spre uşa cabanei. Înăuntru,prin geamul scăldat de o lumină cu tentă gălbuie, se văd câtevasiluete. Cei doi ajung la uşă. Michael apasă pe clanţă şi odeschide.

*

În holul spaţios de la intrare sunt doi bărbaţi. Michael seapropie de ei cu un zâmbet larg, a cărui motivaţie poate fi bucuriasemnării contractului sau apropiata cină. Unul dintre ei, cel maiîn vârstă, chel şi impozant, cu o expresie spiritualizată, îlîntâmpină zâmbindu-i şi întinzându-i mâna. Şchioapătă uşor cândmerge, chiar dacă se ajută cu un baston.
- Bine ai venit. Eu sunt Charles.
Michael îi strânge mâna.
- Domnule Pennington, îmi pare bine să vă cunosc. MichaelCunningham.
- Să nu fim atât de formali, Charles sau Charlie, spune-mi cumpreferi. Şi el e James Hooker, producătorul executiv.
James Hooker, care este cu vreo douăzeci de ani mai tânăr, ceva maiscund decât Pennington, dar mai solid, îi strânge mâna.
- Bine ai venit. Prietenii îmi spun Jimmy, consideră-te unul dintreei.
- Îmi pare bine, îi spune Michael, însă realizează că ochii luiJimmy exprimă opusul cuvintelor sale. Eu am venit cu... Vi-lprezint pe...
Michael se întoarce să-l introducă pe Touchstone, dar acesta adispărut. Pe podea, la o jumătate de metru în spatele lui, estegeanta pe care Touchstone o luase din portbagaj. Michael priveştefoarte surprins în spate şi apoi se întoarce spre cei doi, cu oexpresie total nedumerită.
- Era cu mine...
- Cine?
Michael sesizează aceeaşi sclipire de ostilitate în privirea luiHooker. Apoi se mai uită o dată în spate şi face câţiva paşi pânăla uşa rămasă deschisă în urma lui. Se uită afară şi apoi seîntoarce pe loc, spre cei doi. Jimmy şi Charlie se apropie deel.
- Touchstone. Ne-am întâlnit mai devreme.
- Adică mai erai cu cineva?
Charles pare interesat cu adevărat. Michael mai aruncă o privireafară, îngândurat.
- Da, cu un domn, un englez. A fost jefuit. I-au luat maşina,bagajele, tot ce avea.


Va urma

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO