"În Evul Mediu european, copilăria se sfârşea la vârsta de 10 ani, iar pe la 13 ani, fetele erau gata de măritiş. În alte colţuri ale lumii, de cum lăsau din mână jucăriile, băieţii din familiile domnitoare puteau primi răspunderea destinului unei ţări întregi. Aşadar, în culturi şi epoci diferite, copilăria a fost şi ea diferit percepută şi definită, dovedindu-se un concept cu graniţe şi înţelesuri schimbătoare. deea proiectului nostru s-a născut tocmai din dorinţa de a aşeza în context european manifestarea acestor diferenţe şi totodată, de a marca percepţia lor şi atitudinile pe care le generează."
Expoziţia "Childhood. Remains and Heritage / Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu" va fi itinerată de Institutul Cultural Român şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în perioada iunie 2012 - martie 2013, la Londra, Paris, Madrid, Varşovia, Roma, Stockholm şi Lębork (Polonia). Organizată în cadrul proiectului european omonim, finanţat prin programul Cultura 2007-2013, expoziţia cuprinde un melanj inedit de obiecte, haine, poveşti şi jocuri. Proiectul european Childhood. Remains and Heritage/ Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu este coordonat de Muzeul Naţional al Ţăranului Român în colaborare cu Institutul Cultural Român, Asociaţia Artees (Franţa) şi Muzeul Lębork (Polonia), beneficiind de sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România.
Proiectul îşi propune să ofere "ocazia rară de a urmări şi a participa (cu idei, obiecte şi poveşti) la realizarea unui muzeu virtual al copilăriei. Muzeul va prezenta nu numai tradiţiile rurale, dar şi pe cele urbane, nu numai trecutul îndepărtat, ci şi pe cel recent, precum şi prezentul în plină schimbare, cu scopul de a pune în valoare atât diferenţele locale, cât şi percepţia comună în timp şi spaţiu asupra copilăriei" - spune Ioana Popescu, coordonatoarea proiectului european Childhood. Remains and Heritage, Director Cercetare MNŢR.
Cea mai mare provocare va fi, deci, realizarea unui muzeu atotcuprinzător al copilăriei, fie el şi virtual, dacă ne gândim că cele mai multe instituţii europene cu profil similar se concentrează doar asupra unor capitole atent circumscrise ale temei, cum ar fi jocurile şi jucăriile, inventarul de obiecte casnice etc. Ceea ce îşi doresc organizatorii şi partenerii implicaţi este o largă cuprindere, din care să nu lipsească documentarea unor probleme cum ar fi numele copilului, educaţia, sărbătorile, textele orale destinate lor, ca şi cele create de ei, bolile şi vindecările, hainele şi hrana, alături de jocurile şi jucăriile tradiţionale, sau de dezbaterile contemporane asupra tuturor acestor capitole.
"Cât de mare poate fi un muzeu al copilăriei? Poate să încapă într-un buzunar, să ajungă până la nori, să taie lumea în două, să intre într-o poveste, să îl agăţi pe umeraş sau să fie şoptit în limba papelka, să spunem. Un lucru e sigur, toţi purtăm cu noi un muzeu al copilăriei, mereu cu uşile deschise, de la povestea ursitoarelor până la îngerii cu aripile tăiate." (Lila Passima, curatoare)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
