Pentru mine, cel mai mare roman este Gheorghe. El s-a nascut pe 19 decembrie 1908 in comuna Feldioara, judetul Brasov. Anul asta face 98 de ani. In afara de slabiciunile varstei, este sanatos. Sotia lui, Elena, a murit in 1993. De atunci, au grija de el copiii si nepotii.
Gheorghe a fost unul dintre cei mai buni specialisti in construit antene de radio si televiziune. Are brevete de inventii - a conceput tot felul de macarele ingenioase si sisteme de ridicat piloni si de lucrat la mare inaltime.
In 1935, ca angajat al Societatii Anonime de Radio-Difuziune, ridica cei doi piloni de 250 m ai primei statii de radio pe unde lungi de la Bod. In 1944, bombardamentele germane avariaza grav unul dintre piloni. In 1948, Gheorghe il repune in functiune, inventand un sistem de reparat pilonul la inaltime fara a-l mai dezasambla. In 1949, ridica pilonul-antena al statiei de Radio de la Tancabesti. Lucreaza apoi la aproape toate statiile de radio din tara: Galbeni, Cluj, Timisoara s.a. Pentru Uzina Electrica de la Turceni inventeaza o macara pentru montajul motoarelor grele. Apoi inventeaza un sistem cu un carucior culisant pentru verificat izolatorii de portelan de pe ancorele pilonilor-antena.
Tot el a ridicat antenele de pe Palatul Telefoanelor si pe cele de pe Casa Scanteii. In 1968 a iesit la pensie. Isi facuse o casa minunata langa Bucuresti, gospodarie serioasa, ca in Ardeal.
Gheorghe e veteran de razboi - a plecat in armata si, cand sa fie lasat la vatra, a inceput razboiul si a stat pe front 4 ani.
A luptat impotriva rusilor ajungand pana la Cotul Donului. A fost decorat de catre maresalul Antonescu.
Gheorghe a avut doi frati. Unul a murit prizonier in lagar la rusi, altul intr-un accident de masina.
Pentru el, razboiul s-a sfarsit dupa 23 august 1944. Abia intors de pe front, soldatii rusi i-au devastat casa si l-au jefuit, tinandu-i pistolul la tampla. A muncit si a pus totul la loc in cativa ani. A fost unul dintre acei specialisti ireprosabili de care regimul comunist s-a folosit din plin. Nu a fost membru de partid. A ascultat toata viata, noptile, cu lumina stinsa, Europa Libera si Vocea Americii. Invatase meserie, inainte de razboi, de la un neamt, si a ramas cu un cult militaros al meseriei bine facute. Nu intarzia niciodata, nu s-a imbatat niciodata, nu a fumat niciodata, s-a trezit intotdeauna la 6 dimineata, chiar si dupa ce a iesit la pensie. Nu putea sa stea fara sa faca ceva. Mereu mesterea, avea vie, facea un vin extraordinar, repara motoare de masini, pompe, avea o gradina mare - coltul lui de paradis pe care nebunia lui Ceausescu avea sa i-l distruga cu putin inainte de decembrie 1989. A stat incremenit chiar langa buldozerele care-i furau proprietatea ca sa "redea pamantul agriculturii socialiste".
Ii placeau camasile albe scrobite, era mereu proaspat barbierit, iar costumul cu cravata era ceva de mare demnitate si onoare. Era un om vesel, cumpatat, intelept, de un bun-simt desavarsit. Desi a trait din 1968 dezradacinat de locurile natale, a ramas pana azi un ardelean de cea mai pura rasa. A adus cu el obiceiurile ardelenesti, seriozitatea, onestitatea, savuroasele feluri de a gati transilvane, curatenia, mania lucrului facut sa dureze.
Avea o gandire tehnica fabuloasa. Tinea un adevarat atelier mecanic, in care toate lucrurile erau organizate nemteste. Si o pivnita cu butoaiele mari in care facea si pastra magicele sale vinuri albe si rosii. Cand pleca in sat la cumparaturi, intarzia mai mereu vreo 2-3 ore, pentru ca intodeauna gasea pe drum o motocicleta, o masina sau vreun tractor de reparat. O facea pe gratis, din pura placere si ca sa ajute oamenii.
Gheorghe isi facuse o gospodarie care-i oferea tot ce-i trebuia unui om sa traiasca decent. A pierdut totul in 1989, cand avea 81 de ani. Asta nu l-a impiedicat, iata, ca anul asta sa ajunga la 98. Si sunt sigur ca si-a pus in cap sa atinga suta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
