Generatia mea isi mai aminteste de un film al lui John Boorman, cu un Sean Connery tanar in rolul principal: Zardoz. Nume socant, ales parca in mod special sa ti se infiga adanc in memorie, fiindca e straniu, fiindca nu spune nimic concret si nici nu evoca prin sonoritatile lui zgarietoare de timpane ceva cunoscut din viata, ori macar din fictiunile cu care se intampla sa vii in contact inainte de insusi contactul cu pelicula respectiva. Vocabula explodata in auz asa cum subiectul insolit al acestei creatii cinematografice din 1974 exploda la granita dintre un basm violent si o anticipatie zapacitoare. Un nume-avertisment.
Ori, poate, mai degraba, o premonitie. Filmul vorbea de o societate viitoare rupta in doua segmente divergente si fundamental incompatibile: Vortexul si Exteriorul, figurari simbolice, despartite printr-un camp de forta impenetrabil. Vortexul e salasul protejat al Eternilor, privilegiati ai destinului propriu si ai tehnologiilor avansate. O lume guvernata si, totodata, pazita cu strasnicie de computer, pentru care stagnarea permanenta reprezinta legea, iar efemerul intruchipat de vietile obisnuite va fi tratat, mecanic, ca o cantitate insignifianta, deci neglijabila. In Exterior clocoteste violenta fizica, brutalitatea generalizata, panica unei civilizatii in declin. Bantuind tinuturile, Exterminatorii isi exercita teroarea asupra unei populatii pe care planeta din ce in ce mai saracita de resurse n-o mai poate accepta decat decimata periodic. In Vortex, existenta e fara limite biologice si neamenintata de nimic: viata aparent fericita, in realitate complet rutinata si searbada, ca tot ce dureaza infinit sub un clopot de sticla, departe de universul trairilor vii si de orice progres. Emotiile, sentimentele, teama si moartea sunt aici de multa vreme uitate, incat singurul element care-i insoteste cu fidelitate pe Eterni e plictiseala eterna. Cum Zardoz trebuia sa aiba, totusi, o intriga si o morala, autorul scenariului - una si aceeasi persoana cu producatorul si cu regizorul filmului - il pune la lucru pe primitivul, pe brutalul, pe "Exterminatorul" Connery, a carui prezenta accidentala in Vortex avea sa declanseze exterminarea Eternilor si, la urma urmei, dezastrul unei idei: a supranormalitatii desprinse complet si irecuperabil de normalitatea initiala a speciei.
Ca poveste, ca fictiune cu talc, filmul a ramas undeva, intr-un compartiment al memoriei mele, amortit, inactiv, pana cand o avalansa de semnale venite dinspre realitatea noastra cea mai actuala au reusit sa-l trezeasca, aducandu-l in prim-plan. Suntem in pragul Vortexului, par sa spuna datele acestea, dintre care unele provin din statisticile Comisiei Europene, iar altele exprima rezultatele spectaculoase ale unor cercetari stiintifice de avangarda. Pe de-o parte, statisticile mentionate inregistreaza faptul ca deja traim mai mult decat inaintasii nostri, iar dorinta noastra de supravietuire, combinata cu conditiile ameliorate de sanatate, ar putea aduce curand Europa in situatia de a se confrunta cu niste schimbari demografice fara precedent. Sexagenarii ocupa de pe-acum un loc fruntas in cursa sperantei medii de viata, octogenarii nu sunt deloc rari, iar pe la mijlocul secolului XXI se spune ca procentul lor va spori cu 180%, ceea ce se numara, la nivelul continentului, cu zecile de milioane. Proverbul "Cine n-are batrani la casa sa si-i cumpere" incepe sa se devalorizeze in conditiile in care batranii sporesc si tinerii se imputineaza, caci si aspectul acesta e surprins de statistici. Fertilitatea scade, iar daca in China statul inca mai trebuie sa stea vigilent la capataiul paturilor, fluturand cu mana stanga recompense pentru cei cuminti si cu dreapta amenzi pentru cei ce fac mai mult de un copil pe cuplu si pe existenta, dincoace, in Vechiul Continent, incepem sa ne alarmam ca nu-i cine sa ne inlocuiasca in proportie de unu la unu. Ne vor lipsi din casa tinerii, care sa munceasca pentru salariile lor si pentru pensiile noastre, si nici nu-i foarte sigur ca, in penuria asta tot mai agravata, am avea macar de unde sa ni-i "cumparam".
Ca si cum n-ar fi destul cu cate ni se prezic pe linie naturala, mai apar si savantii nonconformisti (Ray Kurzweil, S. Jay Olshansky, Tao Mei si Aubrey de Grey, dar parca numai ei?), dispusi sa ne populeze corpurile cu nanoroboti, sa ne reconstituie in permanenta pe dinauntru, sa ne restructureze genetic pana la limita care face din moarte o simpla iluzie. Teoretic, daca lucrurile acestea reusesc si iau proportie de masa, ar insemna ca in perspectiva secolelor urmatoare mai intai America si Uniunea Europeana, apoi intreaga lume sa se umple de batrani, printre care tinerii vor fi din ce in ce mai mult rara avis, aparitii publice la care sa tot casti gura si sa nu-ti vina sa crezi.
De asta afirm ca spiritul Vortexului ne bate la usa. Iar daca binefacerile lui nu vor fi, cum spuneam, generalizate in mod democratic, ci dirijate preferential (spre cei ce-si vor putea plati mai usor nanoroboteii si grefele genetice, bunaoara), atunci n-ar fi de mirare sa descoperim pe langa Vortex si un Exterior tinut la distanta prin campuri de forta, dupa cum n-ar fi exclus nici ca vreun Exterminator nervos si gelos sa dea, intr-un moment oarecare, totul peste cap, instituind in practica morala filmului (atunci deja antic) Zardoz.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
