Institutul Cultural Roman a lansat miercurea trecuta o noua publicatie, intitulata simplu "Cultura", sub directoratul prozatorului si publicistului Cristian Teodorescu. In cele ce urmeaza, va propunem un dialog - realizat on line - cu autorul "Povestirilor din lumea noua" nu doar pe marginea nou-nascutei reviste, ci si pe tema conditiei de prozator in prezentul literar romanesc.
- As vrea sa-mi vorbiti pentru inceput despre ultima dvs. aparitie editoriala, "Ingerul de la benzinarie", volum publicat de Editura Paralela 45 dupa un travaliu dureros.
- Cartea asta are intr-adevar o preistorie plina de ghinioane. Cand am inceput sa fac selectia povestirilor, am descoperit ca nu mai gasesc vreo treizeci dintre ele, gata dactilografiate. Nu am dat de ele nici pana azi. Asa ca intr-un fel am construit volumul la mine in cap si a iesit cu totul altfel. L-am predat la editura, parte in manuscris, parte pe o discheta. Dupa cateva zile, doamna Rodica Mihaila, care s-a ocupat de carte cu mult devotament, m-a anuntat ca discheta nu se lasa deschisa. Nu prea stiam ce sa fac. Trebuia sa caut revistele in care publicasem povestirile, sa le iau din nou la periat, ceea ce ma enerva si ca simpla ipoteza. Ma gandeam chiar sa retrag manuscrisul. M-a sunat din nou doamna Mihaila. Am inceput sa-i spun ca, daca nu se poate... M-a intrerupt cu o voce fericita, pe care nu cred ca o sa o uit vreodata: "S-a deschis discheta!". Apoi, la sfarsitul anului, a aparut si cartea. Povestirile de aici sunt altfel decat ceea ce am scris pana acum. Am vrut sa infirm cu ele prejudecata ca omul oarecare traieste la voia intamplarii, ca n-are destin si ca e sortit mediocritatii. Cu putina curiozitate, descoperi experiente extraordinare sub invelisul de tip "nu conteaza" al asa-zisilor oameni oarecare.
- Despre viitoarele carti ne puteti divulga cate ceva? Asta numai in cazul in care nu sunteti superstitios.
- Nu va pot spune despre ele mai mult decat ca nu seamana cu ceea ce am scris pana acum. Nu sunt superstitios, dar prefer sa vorbesc despre ceea ce scriu dupa publicare.
- Sa discutam putin despre conditia prozatorului actual, despre zonele din care isi alege subiectele. Va provoc la acest subiect pentru ca se observa in ultimii ani o deplasare din sfera introspectiva, imaginara, in cea a realitatii cotidiene.
- Prea incet, dar sigur, prozatorul roman regaseste drumul spre cititori, asa cum si cititorii se intorc la el. Terenul comun al acestei intalniri e acela al lumii de azi. Cititorul asteapta de la scriitor sa dea un sens acestei lumi, care pare tot mai haotica. Iar scriitorul descopera bucurii de explorator intr-o lume care bate si cea mai teribila imaginatie. Asta nu inseamna insa ca proza de explorare interioara nu-si mai gaseste cititori. Dimpotriva, chiar ultima carte a lui Gabriel Liiceanu nu traieste din "realism", ci din observatie launtrica, dar realizata cu un exceptional talent de prozator, pe care ori il ai, ori ba. Nu cred ca are importanta despre ce scrii, ci cat de bine o faci.
- Ce inseamna sa fii prozator de succes in Romania de azi, ce inseamna sa fii prozator de succes peste hotare?
- In Romania, azi, succesul, oricat ar fi de mare, nu ajuta nimanui sa traiasca din veniturile cartilor pe care le scrie. Si cred ca va mai trece un deceniu pana cand se va intampla asa ceva - pentru cativa scriitori, nu neaparat cei mai valorosi. Succesul la cititori nu e automat si o garantie valorica. Nici in Occident scriitorii nu sunt mai favorizati de soarta. Sunt putini cei care fac declaratii la Fisc numai pentru cartile pe care le publica. Exista insa o mare deosebire intre scriitorul roman si cel din Occident. Cel dintai crede ca cititorii au datoria morala de a-i cumpara cartile. Cel de-al doilea stie ca nimeni nu-i datoreaza nimic, oricat ar fi de genial.
- Pentru ca saptamana trecuta s-a lansat revista "Cultura", al carei director sunteti, nu putem incheia fara sa spuneti cititorilor ce isi propune si ce aduce ea nou in peisajul publicisticii de gen din tara noastra.
- "Cultura" este prima revista de la noi despre care s-a facut un atat de mare zgomot mediatic inainte de aparitia ei. Aflu si eu, ca si dumneavoastra, din presa si din oralitatea zvonurilor ca vom fi asa si pe dincolo, ca vrem sa fim nu mai stiu cum si altele. Am aflat si cum mi-am alcatuit echipa redactionala, incat ma asteptam, la un moment dat, sa apara si o revista Cultura din aceste zgomote si presupuneri. Ne propunem sa fim un fel de supermarket cultural in care, odata intrat, cititorul sa descopere ca ii oferim tot ceea ce isi doreste si ca ii starnim curiozitatea si fata de ceea ce nu si-a dorit.
- Cum este echipa cu care lucrati?
- Cu cei mai multi dintre redactorii revistei am avut initial o relatie de tip stiut-placut. Ii cunosteam din scris si stiam despre ei ca sunt tineri. Mai speram ca nu sunt fixati pe formula vreuneia dintre revistele de cultura existente. Nu m-am inselat. Am avut si candidati care s-au speriat afland cata munca ii asteapta sau care nu rimau cu ideea acestei reviste. Am vrut sa pornesc Cultura cu oameni noi, dar cu personalitate formata, pentru ca aceasta revista se vrea altceva si altfel decat revistele de cultura de la noi.
- Ce nu va aparea niciodata in paginile ei?
- Ca formula publicistica, suntem o revista de polemica si dezbatere, dar facute in marginile culturii. Adica nu facem politica si nici nu ne politizam. Ne propunem o politica implicita, de sustinere a valorilor democratiei. Nu suntem nici o revista doctrinara sau de grup, pentru ca nu vrem sa ne limitam libertatea de miscare. Nu vor aparea in Cultura pamflete si nici atacuri la persoana. Nu vor aparea nici articole care ne-ar putea afilia, fara voia noastra, unui grup sau altuia din lumea culturala. Dar, mai ales, sper ca nu vom publica niciodata articole proaste sau neinteresante. Altfel, in Cultura, vom discuta despre orice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
