Episodul 1. Vestea
Dupa primele zilele eroice ale Revolutiei de la Judeteana, colonelul Goncea statu ascuns aproape o luna la Afinoghiu (Tilica) Bacanel-Obanceanu. Nu chiar tot timpul, mai disparea cate doua-trei zile. In mod obisnuit, pleca in zori, deghizat in maturator, purtand in coada tarnului o flamura tricolora mare cam cat un stergar de bucatarie, cu gaura de rigoare in locul mult hulitei steme socialiste. Se intorcea spre pranz, de data asta transformat in Jupan Goila, palarierul care avea atelierul peste drum de ramasitele fostei sinagogi. Mai iesea inca o data pe inserat, de data asta imbracat in straie femeiesti, de bona sau precupeata, cam grasana si cu sprancene groase, ravasite. Tara un carucior de piata, din care se vedeau cateva cratiti, un lighean rosu de plastic si o patura albastra, soldateasca.
Parcurgea atunci, in inserat, Strada Mare. Iesea de pe Afinului, traversa Scortarului, colt cu Soldat Tartanel Laurentiu, o cotea pe Dumbraveanca. La Farmacia nr. 12, in capatul strazii, il astepta prozatorul Burtancureanu.
Cei doi mergeau cu pas domol, nepasatori, de la un capat la altul al strazii, ca si cum ar fi manat o turma de vaci intoarse de la pascut. Burtancureanu ii povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu caruciorul, izbucnea din cand in cand in hohote napraznice, clocotitoare de ras. Se oprea si, proptit in carucior, salta patura, ascunzandu-si fata hohotitoare in stofa ei aspra. Eventualii trecatori izbucneau si ei spontan in torente hohotitoare, galgaitoare. Si erau mereu cativa in preajma lor. Printre ei, nelipsit, Constandin F. Panaitescu, ofiterul de la Starea Civila a Primariei, demascat ulterior, la trei ani de la Revolutia de la Judeteana, ca fost tortionar la Penitenciarul din Balta, implicat, intre altele, in moartea batranului Teofil Nisip, politician interbelic, erou judetean, martir pentru democratie, din Soptireanca.
Atunci cand Goncea disparea pentru cateva zile, in oras se soptea ca, la intoarcerea lui, s-ar putea petrece unele schimbari in mersul revolutiei. O echipa de revolutionari patrula pe soseaua ce ducea spre port. De acolo, cam de prin dreptul stanii, plecau barcazurile spre Ghiolul de la Lintitaru. In Ghiol, venea din cand in cand sorbul care te ducea la Chiru din Balta, de unde, mai toata lumea era convinsa de aceasta, veneau toate evenimentele importante din istoria judetului. Cel putin de la colectivizare pana la Revolutia de la Judeteana asa se credea, toate intamplarile mai deosebite erau, intr-un fel sau altul, legate de Chiru din Balta. De aceea, cand Goncea nu mai aparea pe Bulevardul Republicii, o patrula de revolutionari ii pandea intoarcerea din Ghiol. Aveau ordin sa-l impuste, chiar fara somatie, daca ar fi adus cu el evenimente care ar fi putut sa deturneze adevaratele sensuri ale tinerei Revolutii de la Judeteana.
Acolo, la Bacanel-Obanceanu, Goncea isi facuse insa un fel de cartier general. Pregatise terenul mai demult. Cunostea prea bine zona. Garsoniera inca o mai avea, desi nu o mai folosea decat in situatii extrem de urgente.
Cu Bacanel nu mai tinuse de ani buni legatura. De cand fusese promovat, nu mai socotise necesar sa piarda timpul si cu vechiul "istoric". Ii trimitea pe cei tineri, sa-si faca mana, sa se initieze si ei in tainele politicii de odinioara. Ii trimitea, mai ales, pentru ca Bacanel sa nu creada ca nu mai prezenta interes sau ca fusese uitat.
Pe cand era doar maior, Goncea trecea pe la Bacanel sa-l mai intrebe de una, de alta. O colaborare veche, fara dificultati, inca de la prima arestare, din august 1952, cand Afinoghiu fusese ridicat odata cu mai multi "istorici" care se aflasera in serviciul Curtii Regale sau avusesera legaturi cu cei ce lucrasera acolo. Obanceanu fusese atunci demascat printr-o anonima venita de la "un grup de tovarasi tarani agricultori constienti din Intovarasirea Agricola 'Drumul victorios al lui Lenin si Stalin'". Se mentiona in acea hartie cum ca Bacanel ar fi fost in relatii apropiate cu doctorul Mamulea, nonagenar la acea data, care fusese medicul personal al insusi regelui Carol I. Or, toate cartile de istorie scriau ca acest suveran, la 1907, "ucisese - se mentiona in anonima - 11.000 de tarani-eroi, care se ridicasera la lupta sub stindardul revolutionarilor progresisti, care vor infiinta mai tarziu Partidul Comunist Roman, inaintasul Partidului Muncitoresc Roman, fauritorul socialismului in patria noastra scumpa, impotriva exploatarii sangeroase de catre mosierimea si burghezimea odioasa, pentru dreptate si Revolutie cu progres in tara. Numitul Afinoghiu (Tilica) Bacanel-Obanceanu - se mai spunea in anonima - a practicat politica burghezo-mosiereasca, invatata direct de la Palatul Regal, prin legaturile sale cu cei de acolo impreuna cu doctorul Mamulea si a desfasurat in judetul si comuna noastra o politica de exploatare si derutare prin minciuni a clasei taranimii muncitoare si dupa 23 August 1944, cand am fost eliberati de glorioasa Armata Rosie si am inceput drumul triumfal pentru construirea socialismului, raspandea printre cei care il ascultau stiri alarmiste despre imperialistii americani care stau gata sa vina cu parasutele sa elibereze poporul roman de sub, asa zicea el, terorismul si uneltele Rusiei Sovietice (URSS) si slugile lor din Comitetul Central de la Bucuresti."
Goncea il vizitase din nou abia pe la inceputul lui noiembrie, cu mai bine de o luna inainte de a incepe eroica Revolutie de la Judeteana. Imbatranise Bacanel. Se stafidise, slabise, numai haine si ciolane. Avea culoarea visinie a inserarilor. Se tinea insa drept, cu un fel de semetie a lujerului de porumb desfrunzit, fara stiuleti, ars de bruma.
Murise si femeia care ii tinea menajul, Caliopeea Partangau, o ruda indepartata a maestrului avocat Partangau. La ultima eliberare din puscarie, i-o adusese in casa chiar avocatul. Bacanel intentionase chiar sa se casatoreasca oficial cu Caliopeea, dar femeia il tot amana din motive numai de ea stiute.
De catva timp, se aciuase pe langa el o tinerica, Mantinela, din neamul Brandaburlenilor, dar nu prea o tragea inima la nevoile batranului. Fata facuse doi ani de liceu. La inceputul anului trei, avusese niste probleme cu un coleg de clasa. Cica acela ar fi violat-o pe la mijlocul lui octombrie 1984, cand Nicolae si Elena Ceausescu se aflau in vizita in Germania Federala, iar Mantinela fusese cu colegii ei la cules de porumb, la o ferma a Gospodariei de Partid de la Soptireanca. Mantinela ramasese insarcinata de la acea actiune patriotica.
Doua luni mai tarziu, chiar de Craciun, cum stateau la masa si urmareau la televizor un concert de cantece patriotice transmis de la Sala de Spectacole a Ministerului de Interne, Farmacata, mama fetei, observa cum deasupra farfuriei cu piftie a Mantinelei se face dintr-o data o lumina rozulie. Ca si cum rasarea Soarele si o raza ajunsese de se juca pe farfuria fetei. Din raza, apoi, se iti o pasare alba, mai mica decat o vrabie. Batu de cateva ori din aripi pasarea aceea si o zbughi drept spre icoana Sfintei Parascheva, de deasupra televizorului. "Pardalian! Pardalian! Pardalian!", ciripi de trei ori pasarea aceea alba, dadu iar de cateva ori din aripi si disparu, tragand parca minunatia de raza rozulie dupa ea.
Farmacata ramasese impietrita. Asa ceva i se aratase doar de doua ori. O data cand ramasese grea cu Mantinela si a doua oara cand il avusese pe Sevrolet, ala micu. Sari ca arsa.
- Ia iesi fa sa vii cu mine, sa-mi spui acusica, la momentan ceva, tipa spre Mantinela. Ca taman de Craciun pica minunia peste aldele noi! Hai, ce mai stai. Sta-ti-ar piftia unde-mi sta mie acuma gandul si durerili cu care ma procopsisi cand sa ne bucuram si noi de porcul asta! Iesi, fa, de sa vii cu mine! Ce, nu mai auzi?
Se duse direct in dormitorul copiilor. Mantinela o urma. Cam stia ce o asteapta. Vazuse si ea lumina aceea rozulie si pasarea care-i strigase si ei "Pardalian!" Avea sa fie baiat si asa avea sa-l cheme.
Farmacata aproape sfasie hainele de pe fata. Gafaia furioasa, tremura, bolborosea agitata.
- Cum, fa, sa nu stiu io?! Mama ta carea am urlat cand te-am scos din mine?! Cine-i nenorocitul, fa, cine a umblat la tine sa-mi faca nenorocirea asta, tocma cand ne mai ajunsesem si noi? De-asta s-a chinuit tac-tu sa are carte de munca si rate la ceare?
- Mama, zau, ce-ti veni, bre. Ce, io...
Farmacata rasturnase fata pe pat, ii desfacuse larg picioarele si privea cu ochi hulpavi in adancul ei. De parca cauta cine stie ce comori in vintrele ei. Isi petrecu doua degete in deschizatura carliontata. Apoi incerca sa treaca toata mana, rasucind-o, scormonind, scotocind, cotrobaind, colcaind tot mai adanc. Fata se zbatea, lovind-o, tragand-o de plete pe maica-sa, devenita dintr-o data o atat de apriga, hapsana si criminala moasa. Urla innebunita de durere.
- Io ti-l scot, fa, acusica, pa moment, in ziua asta de s-a nascut Sfantul Cristosu, al rastignit pa crucea durerilor si necazurilor noastre. Cu mainile astea ti-l scot, nenorocito! Ca cu furculita ti-l scot! Si sa i-l duci aluia de-a intrat unde nici nu gandeam. La pachet ti-l dau sa i-l duci, sa vezi numa'!
Farmacata isi varase tot pumnul in deschizatura fetei. Mantinela nu se mai zbatea. Lesinase. Mai apuca sa vada cum pasarea aceea alba vine iar, se aseaza chiar pe burta ei si prinde a tipa din nou "Pardalian!".
Speriat de tipetele celor doua femei, aparu si Girivingu, tatal. Sevrolet, ala micu, cu un ciolan in mana, incerca sa se strecoare pe langa el, dar fu trimis cu un sut la locul lui la masa. Girivengu tranti usa.
- Ce-ai, fa, cu fata?! Ce-ti facu de-o nenorocesti cand stam si noi si petrecem? Ca e Craciunul al sfant, fa, zi mare la casa omului. Am luat si prima...
- Ce-mi facu? Uite ca ne facu de-a ramas cu burta mare! Nu te bucuri?
Isi scosese mana. O suvita de sange se prelingea pe cearsaf. Mantinela gemea usor, ca si cum un serpoi solzos intrase in ea si se zvarcolea nebun in burta ei, incercand sa iasa si nu mai gasea borta pe unde intrase. Doar zvacnea dand sa se inalte, speriat, flamand, ravasindu-i mitra, infiorand-o cu solzii grosi; ii simtea solzii cum se infig in moliciunea ei, cum harsiie inauntrul ei, de parca Sevrolet, ala micu, ar fi harsait cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
