Episodul 7. Replace all
Batranul parea iarasi ca nu-l aude. Ramasese cu cureaua in mana si o privea, parca-i masura lungimea, ii numara gaurile sau ce-o mai fi vazut la ea. Cizmarul il studia concentrat. Ezita parca sa continue. Zambi complice, in cele din urma.
- Cat eram io de pusti, cand am intrat la meserie, da' tot m-am prins cum e chestia cu turnatul. Mai venea unul, altul si ne tragea de interes, ca ce mai discuta clientela, ca daca am auzit cumva de-aia. Da' de aialanta? Mai fugise si Tomnea ala si Goncea pusese de rasturnase orasul. Aici nea Trandafir a fost ochei. Jos palaria, m-a desteptat. Mi-a zis: "Ba, Gentimire, ai grija ce discuti cu astia, tine-i la fereala. Mai spui si tu ca o pati, ca vedeti, ca nu stiu. Daca nu s-a dat la televizor si nici la radio n-am auzit..."
Chicoti, pocnind smechereste din degete.
- Destept nea Trandafir. "Nu te omoara pa chestia asta, zicea. Da sa nu semnezi nimic. Orice, da' fara semnatura." V-ati prins? Nu tataie acu' laminoru' la tremurici astia de-a semnat? C-a mai iesit si aia, care zice ca umbla sa-i prinda, sa-i atentioneze, ceva in halul asta. Toata lumea vorbeste. Am o consateanca, Ralita, de i-a tras tac'su internet si ne uitam la saitu cu aia. Io zic ca e prostii, da' mai poti sa stii?
Batranul se incingea, cu gesturi rare, molcome. Isi petrecea centura prin fiecare baiera, pipaind bentita, asigurandu-se ca nu-i desprinsa.
- Asa zice lumea, continua meseriasul... Dar poti sa stii ca-i pa bune? Ca aia vine din Balta, de unde-a inundat cu barajul si zice ca l-a-ngropat pa unu' acolo, cu casa, cu pravalia, ce-avea si omul la viata lui. Ca era despartit... Si ce-a facut, ce n-a facut, da' uite ca s-a prasit si i-a trimis p-aia acu' sa faca dreptate.
Pispirica se inflacarase. Perora, plimbandu-se iarasi, preocupat, dintr-o parte in alta. Intra in camaruta lui cu calapoade, ocolea masuta de lucru si revenea ingandurat in dreptul lui Pancratz. Ofta:
- Ca comenteaza cine se pricepe ca din cauza lu' unu, Nostrudansus, si mai era unu ca el care a tradus si-a aprofundat ca gata, istoria se apropie de capat. Adica, dupa cum am priceput si io din discutii, s-a terminat istoria, nu mai este, aia cu antichitatea, cu capitalismul, comunismul, toate a ajuns la capat si nu mai e in stare nimeni sa mai faca o istorie. Ca cum s-ar termina gogonelele de la murat. Sau vedrele din butoi. Ca la Totolea. Ca daca te-ai spanzurat tot se cheama ca s-a terminat istoria. Si nu mai este nici gradini unde sa pui gogonele, nici vii sa mai faci vin la anu'. Si ce te faci? Va dati seama unde a ajuns stiinta, de nu mai poate raspunde?
Batranul surase ingaduitor. Ridica din umeri.
- Da' stii, dom' Pancras, ce-am invatat eu de la Ralita? Mi-a aratat o chestie la calculatorul ei de ramai mut. O smecherie. "Ripleiso" ii zice. Adica, daca vrei, schimbi totul dintr-o mutare. Scrii, de pilda, cizmar, p-orma dai ripleiso si... Faci secretar general al partidului. V-ati prins?
Nu-i raspunse. Nici nu-l urmarea. Mangaia ingandurat cureaua. Gentimir perora infocat:
- Sau scrie ieri si-o-ntorci pa azi. Ati priceput? Asta am inteles, dom' Pancras. La istorie e cu ripleiso. A scris unul comunism, nu? Bine. Tine cat tine. Se plictiseste lumea si vine altul si face ripleiso. A dat-o pe revolutie. Vine altii si face si ei ripleiso si o intoarce pe capitalism. V-ati prins?!
Batranul ridica absent din umeri.
- Se spune "Replace all". E pe englezeste, mormai Pancratz.
Dadu sa-si ia cureaua de pe tejghea. Meseriasul o prinse si o trase spre el.
- Ca sa fiu mai clar. Ca mai gandim si noi, astia care inca ne dam de tinerei, sa stii dom' Pancras! Chiar daca stam la pingelit la calapod, mai gandim si noi, mai ascultam, mai discutam. Am ramas asa ca e si asta meserie cinstita si daca n-o fac eu, cine s-o faca?! Matale?
Mai facu cativa pasi, ganditor, intre oglinda si soba.
- Ca sa va dau un exemplu de la noi. Cum a fost la noi la Revolutia de la Judeteana. Era prim-secretar unul Trascanau. Om de treaba, da' comunist de-ala, de baza, adevarat. Vine revolutia cu ripleiso, teroristii si tot peisajul. A venit atunci la conducere un profesor, Levcovici. Preda economie politica si finante la liceul doi. A stat ce-a stat si iar a dat cu ripleiso si l-a pus pa Cangurasu Brandaburlea. La alegerile dintai, da-i cu ripleiso si l-a adus iar pa Trascanau, ca era om de treaba, avea lumea incredere in el. N-a stat mult. A fost o chestie, nimeni nu stie ce si cum a fost, da' l-a gasit inecat in Ghiol la Lintitaru. Ii placea sa pescuiasca. L-a luat sorbul si l-a adus inapoi mort. Ripleiso si acum a venit prefect dom' Soporan. M-ati inteles?
Pancratz zambi induiosat.
- Asa vezi tu politica. Masele, in general, idealizeaza politica si tin cu ala care urla mai tare si spune mascari cat mai porcoase sau promite cat mai multe. Levcovici, cand l-au adus in balconul Judetenei, ce-a promis populatiei? Nu era plin de promisiuni, ca aia, ca aialalta, ca proprietatea sfanta se inapoiaza, ca banii se inapoiaza de la contributii, ca se mai inapoiaza si demnitatea. Nu?! Si cum striga, la palnia aia, in balcon la Judeteana: "Moarte comunistilor! Ardeti carnetele de partid!" Si cate n-a mai promis... A promis, dar mai mult a dat in stanga si-n dreapta la ai lor. Dar...
Rase usor, privindu-l amuzat pe pispirica. Mai ca-i venea sa-l mangaie. Uitase si de curea.
- Eram si eu tanar la Festival, atunci, in cinzecisitrei, ofta el. Cascam gura. Terminasem facultatea. Eram in Bucuresti. Trageam sa intru in Minister si umblam dupa fete. Si de-ale noastre, si straine. Umpluse orasul cu fete. Gemea Bucurestiul. Nu te lipeai de ele, dar tot mai glumeai, o mai inghesuiai pe cate una. Asa am revazut-o pe Katy.
Gentimir scoase iar telefonul mobil. Forma un numar. Astepta cateva secunde, apoi inchise celularul. Il arunca nervos dintr-o mana in alta.
- Katy, contina Pancratz. Cu i grec, rase el. Era din Cluj, dar cum-necum ii insotea pe olandeji. Se dadea unul din ei la ea, Katy nu vroia sa se-ncurce cu el si m-a luat pe mine, cica eram de logodnic. Pe Katy o stiam de mai dinainte. Venea in vacante la noi, pe Sipotului. De cand era printr-a patra, a cincea, venea si statea vara la un unchi de-al ei. "Bai, mi-a zis Katy, asta se da la mine si nu's ce sa fac. Ca daca-l refuz ma ia astia de la interne la ochi. E grangur mare la ei acolo, la comunistii lor, si mi-a zis si astia sa fiu atenta cu el, ca cine stie, poate intarim legaturile." Iti dai seama ce patimea biata fata?
- Zau, v-as ajuta c-o gaura, doua, dar n-am cum, ofta meseriasul. Incercati in alta parte, ridica din umeri, dand sa se-ntoarca in camaruta lui.
Se razgandi. Surase, pocnindu-si mainile ca si cum ar fi prins o gaza in palme.
- Sau, daca mai treceti maine pe la mine, aduc eu o scula de acasa si v-o gauresc cum trebuie. Daca nu va grabiti...
- Iti dai seama, continua batranul, ca si cum nu-l auzise. Katy, asa cum era ea, o recrutasera deja. Mi-a spus clar un prieten, pictor mare pa vreme aia, Condrat Focan. Poate-ai auzit. A ajuns apoi sef la "Decorativa" de aici. Avea si atelier, pe Maior Paraluta, parca. Sau Soldat fruntas erou Patughelu. Pe unde-a fost inainte ICRAL-ul, de-i acuma firma de salubritate a lui Brandaburlea.
Gentimir aproba indiferent.
- Tanar Focan asta - urma Pancratz -, da-l pusese un fel de sef peste pictorii care facea pavoazarea. Lozinci, portrete, afise. Propaganda. Se dadea si el la Katy, sa-i pozeze nud, auzi, goala. Zicea sa o faca in emblema de la-nchiderea Festivalului. Avansuri, seara fredona cu limba scoasa dupa ea. Pana mi-a spus Katy: "Nu-mi ajunge ca ma pipaie papalugii aia, mai vine de se da si Condrat al tau sa ma toncane?!? Iti dai seama?! M-am luat de el, mai sa stricam prietenia. Si el mi-a spus atunci cum sta chestia. Toate erau recrutate sa faca rapoarte si sa vada ce si cum. Stia la sigur, nu o zicea de gelos.
- Pai io ce spuneam, se veseli cizmarul. Io nu le-am trait, da' am mai discutat si io, mai ma uit la televizor, mai cu unul, mai cu altul. Inveti, asa cum stau io la calapoade si pingele, prinzi mai multa istorie, de-asta, adevarata, mai pa bune decat aia de la documente. Ca acuma, din ce stiu si eu, matale crezi ca mai e cazu' sa crezi in documente? Ca le prelucreaza, ca le tromboneste si le da cu caneaua. Sa fim seriosi.
Se scarpina vesel, cu vadita placere, indelung sub bratul drept. Soptit, conspirativ:
- Dar si clientii... Ca clientii mai povesteste, asa ca matale. De ce-a fost, cum a fost. Zicea lumea ca Goncea, cum era el in putere, tinea sa-l beleasca pa profesorul ala de-a fugit, da' l-a scapat si mai sa-l dea afara de la serviciul lui. S-a aranjat generalul Goncea si acuma vezi si matale cum este. S-a scos de la Revolutia care a fost si la noi la Judeteana si are grija de probleme. Ditamai generalul! Daca vrea, se pune si de deputat la Senat ori la Parlament. Nu ca altii... Unii e tristi ca le-a trecut timpu', altii ca n-a strans nimic, nu intelege cum de s-a intors toate cu curu' la Soare, pardon de expresie, dar asa vorbeste si gandeste poporu', adica cum a devenit acum de nu mai intelege nimeni nimic. Stiti si matale, dom' ambasador. E vorba de sinceritatea vietii. Asta am priceput si io.
- Diplomat in intendenta, preciza Pancratz. Nu-i problema, surase ingaduitor. Pot sa stau si asa, fara gaura asta.
Adevarul e - rase intaratat batranul - ca se facea o curvasareala atunci, la Festival, pe fata, fara probleme. Deviza era sa se simta lumea bine, sa vada ca Dej nu era asa cum ziceau dusmanii nostri. Ca Romania care construia socialismul si democratia populara nu era lagar. Atunci a iesit si chestia aia cu pace si blenoragie. Era lozinca cu pacea si prietenia care domneste-n Romania, ca de-aia se facuse Festivalul, sa le aratam ca si dupa cortina de fier capitalistii se pot simti bine, nu-i mananca comunistii si alte chestii de-astea de propaganda cum se facea. Se umpluse orasul de boale pa chestia asta cu ospetia si darnicia.
Chicoti iar, pierdut parca in reverii. Dadu a lehamite din mana.
- Iesise toate marsrutistele la treaba. Chiar si fetele cuminti tot mai incercau si ele un capitalist. Asa, de sa se laude mai apoi ca a strans capitalul in brate...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
