Continuam sa publicam fragmentedin aceasta lucrare ce reprezinta o premiera in literaturaromaneasca de specialitate si reprezinta o prezentareexhaustivaa istoriei primului guvern revolutionarromanesc, din iunie-septembrie 1848. Emanuel Badescu a reusitsa reinvie evenimentele de la 1848 zi dupa zi, aproape ora dupaora, transformand istoria acelor zile intr-un remarcabil text, carese citeste pe nerasuflate si care, in plus, e doldora deinformatii, majoritatea inedite. Fapt si mai interesant, autorulincearca sa dea un raspuns unui sir de intrebari suspendate panaastazi.
Marti, 22iunie
Procesul intentat coloneilor IonOdobescu si Ion Solomon si maiorului Grigore Lacusteanu a demaratsub presedentia judecatorului Dumitru Ciocardia. Din pledoaria luiOdobescu este de retinut afirmatia ca, dupa ce refuzase initialfunctia de ministru de razboi oferita de Gheorghe Bibescu la 11iunie, a acceptat-o numai la staruintele lui Ion Bratianu. Spunea,mai mult ca sigur, adevarul. De altfel, spre indignarea lui NicolaePlesoianu, Ion Bratianu ii permitea doamnei Odobescu sa-si vizitezecand dorea sotul, iar Heliade il acuza deschis pe Rosetti caincearca sa-l scoata "basma curata" pe fostul ministru, articoleledin "Pruncul Roman" fiind in afara oricarui dubiu. Nu stiau sau seprefaceau ca nu stiu ca Rosetti o intalnise pe Maria Grant in casalui Odobescu, ca acolo se logodise si o ceruse in casatorie, ca IonBratianu era privit ca un fiu de catre Ecaterina Odobescu,sentiment intarit si de afectiunea fratelui ei, Grigore Caracas,pentru acest tanar tacut si secretos, ca, in sfarsit, datoritainsistentelor lui Ion Odobescu, Dinca Bratianu s-a decis sa-sitrimita fiul la studii in strainatate. Intr-adevar, spre deosebirede ceilalti doi acuzati, fostul ministru avea in Rosetti siBratianu doi prieteni de caracter, de nadejde. Exceptand acest pasgresit, merita cu prisosinta alt tratament. Istoria moderna aarmatei romane ii releva merite exceptionale. Acuzatia lui Heliadeca Odobescu ar fi fost rusofil este lipsita de noima. Onoarea demilitar il obligase sa-i marturiseasca faptul ca nu poate ridicasabia impotriva unei armate in care, candva, a activat, rectearmata tarista! Nu era un mercenar.
Miercuri, 23iunie
Mult mai periculoasa decatincercarea de puci din 19 iunie, care, soldandu-se cu martiri,coagulase relatia dintre guvern si bucuresteni, a fost prezenta infruntea guvernului revolutionar a mitropolitului Neofit II. Fostuldusman de moarte al lui Bibescu era si dusmanul de moarte alrevolutiei. Ce-i drept, nu el ceruse - din oportunism - functia depresedinte, dar o acceptase. Se opusese din rasputeri ideiijuramantului, mai cu seama public, dar jurase. Jurase sa apere"Constitutia"... Raspunzand scrisorii consulului rus von Kotzebuedin 18 iunie, Neofit isi da arama pe fata: il incondeiaza peBibescu, numindu-l "autor al sistemului care ne-a dus laprapastie", pe ministrii guvernului ii califica prin termenul de"indivizi", iar despre decretele preconizate are o si mai proastaimpresie, declarandu-le a fi "cele mai sinistre proiecte". Maispera in instaurarea unei caimacamii, cu el iarasi in frunte,alaturi de banul Theodor Vacarescu si de vornicul Emanoil Baleanu,care - jalnic om! - "sa se conformeze instructiunilor" lui vonKotzebue. Conditia era ca "indivizii ce oprimau tara sa paraseascaBucurestii". Existau sperante, "fiindca se sacaie intreei".
Scrisoarea acestui individ,lipsit de constiinta si de orice urma de credinta crestina, ilindica, fara vreun dubiu, pe autorul din umbra al evenimentelor cevor urma. Dupa toate probabilitatile, caimacamia se formase deja insecret, inca din 18 iunie, cand incepusera sa circule zvonurialarmiste pe tema intrarii rusilor in tara. Nu cumva colonelulOdobescu "a dat lovitura de la 19 iunie" voind sa preintampine inmare graba ocupatia ruseasca? Intrebare sau supozitie, ea esterezultatul constatarii unei precipitari amatoricesti si al unuilant de erori impardonabile pentru niste ofiteri superiori activi.Oare nu in aceeasi capcana va cadea si guvernul?
Neofit era un om plin de talent:stia sa faca pe sfantul, sa jure stramb, sa fie persuasiv de pepozitie reactionara, sa dea sfaturi pentru binele revolutiei. Inaceasta zi in care calomnia revolutia si pe conducatorii ei, a luatparte la o sedinta de guvern, ce trebuie sa fi fost lunga, daca seia in calcul numarul mare de decrete, adrese si note emise, celemai importante avand si girul sau. Decretul nr.83, de exemplu, ilsoma pe Scarlat Kretzulescu sa faca tot posibilul si sa inarmeze"garda" cu arme rudimentare!, se cerea sa angajeze cu contractmesteri fierari "ca sa fabricheze pana la doua mii de lanci, cat seva putea mai curand". Somatia are candoare. De cine se aparaguvernul cu asemenea arme? De armatele tarului si ale sultanului?Si cum ar fi aratat lancierii in posturi sau marsaluind pe uliteleBucurestilor anului 1848? Intre aceasta intoarcere cu multe veacuriinapoi si telurile modernizatoare ale revolutiei discrepanta batela ochi. Sub pretextul "Decat nimic, e buna si o lance", cineva areusit sa-i convinga pe Bratianu, Rosetti, Al. Golescu-Arapila,exceptional de inteligenti, si pe Magheru, Tell si Stefan Golescu,militari de cariera! Totusi, unul dintre ei a sesizat ridicolul sia impus redactarea unui alt decret, in care se arata ca, din lipsade pusti in arsenal, "gvardia nationala s-ar putea inarmadeocamdata cu lanci", dupa care textul ia o intorsaturaneasteptata, ministrul razboiului fiind somat "ca puscile ce auramas in arsenal" - erau, asadar, pusti in arsenal! - sa fie date"pentru inarmarea gvardiei mobile", cele defecte urmand sa fiereparate urgent. Ar fi interesant de stiut cate decrete s-aubucurat de aportul constructiv al lui Neofit. Propuneri straniiprecum inarmarea cu lanci sau acceptarea copiilor in gardanationala, pentru a da numai doua exemple, nu puteau proveni de lao persoana bine intentionata.
Joi, 24iunie
Daca in Bucuresti articoleleConstitutiei si intentiile guvernului provizoriu nu mai aveausecrete pentru locuitori, in restul Principatului situatia nu eradeloc roz. Delegatiile care veneau in Capitala sa afle din guraguvernantilor ce spune Constitutia reprezentau o localitate, celmult o zona. Se impunea, chiar in regim de urgenta, crearea unuimecanism propagandistic. Prin Decretul nr. 90, ministrul dinlauntru era imputernicit sa trimita prin toate judetele "cate uncomisar si chiar si cate doi prin cele ce sunt mai bantuite dereactionari", sa apeleze la carmuitori si la preoti, scopul finalfiind "sa nimiceasca pacatoasa activitate ce depun vrajmasiiRomaniei". Tot in aceasta zi - si ea deosebit de rodnica - guvernula trimis o scrisoare tarului in termeni clari si demni, explicandce urmareste si ca totul este pozitiv si executat cu mijloacepasnice, prin urmare nu exista motive de interventie. Printresemnatari, se afla si Neofit... Un decret de mare importanta,intrucat se referea in particular la Capitala, a fost cel de numirea lui Cezar Bolliac in functia de Vornic al orasului in locul luiOtetelesanu, "care a lasat postul sau in timp asa de greu". Era unom de incredere, insa excesiv de temperamental si de suspicios. Inzona distrusa de incendiu incepusera unele lucrari dereconstructie, care nu aveau aprobarea nici a Sfatului Orasanesc,nici a celorlalte autoritati. Trebuia, prin urmare, sa sedemonstreze ca, pe langa optiuni edilitare de tip occidentale,revolutia avea si cultul disciplinei. Un alt decret emis in aceastazi stabilea "ordinea cumparaturilor" necesare Garzii Nationale,deci si a celei bucurestene. Pe primul loc, inaintea stindardelorsi - surclasand cheltuielile cuvenite - a "dregerii armelor",figurau sulitele...
Vineri, 25iunie
Cu o zi inainte de pronutareaverdictului in proces, colonelul Solomon i-a rugat pe Magheru,Hliade si Tell sa-l viziteze in arest. Fiecaruia i-a marturisit caOdobescu intentionase la 19 iunie sa produca o remaniere de guvern,nicidecum arestarea tuturor ministrilor si sugrumarea revolutiei.Odobescu lucra si pentru Campineanu, boierul rusofob, care voia maimulta putere, credem noi si domnia. Din nevinovata conjuratie maifaceau parte Rosetti si Bratianu, amicii lui Odobescu. Intrucat ammai comentat motivele apropierii celor doi "revolutionari fanatici"- cum ii aprecia Ion Voinescu I - de Ion Odobescu si am avansatideea unui interludiu conspirativ, evident, ipotetica dar sisingura logica, in acest context ne rezumam la efectul destainuiriicolonelului Solomon. Fiind cei care trebuiau sa fie inlocuiti,Magheru, Eliade si Tell au intampinat informatia cu un sentiment defrustrare, acest sentiment controlandu-le instantaneu gandurile sireactiile. Asadar Campineanu, Bratianu si Rosetti erau nistetradatori... Pe Eliade gandul razbunarii l-a dus chiar departe:"Trebuia sa se faca si alte arestari"! Din fericire, mania a facutloc ratiunii, care i-a indemnat sa nu traga concluzii pripite.Poate ca Solomon ii calomniase pe Rosetti si pe Bratianu, "crezandca prin acest mijloc ar fi putut scapa de pedeapsa", dar poate caspusese adevarul: "o neincredere se strecurase in sufletul lor siincepeau sa priceapa toate apucaturile lui Rosetti si Bratianu,apucaturi care pana atunci erau de neinteles". Si-au marturisitbanuielile si celorlalti, singurul care le-a respins fiind NicolaeBalcescu... Intr-o revolutie aflata mereu la discretianeprevazutului, suspiciunea trebuie sa fie prezenta: regleazavigilenta, mentine starea de veghe, impune tirania analizei,indeosebi a celei factuale. Din 25 iunie, guvernul a dat semne derealism, de maturizare, textele emise de el avand un grad deprecizie mult mai ridicat si, proportional, mai indepartat debeletristica. Un exemplu edificator este urmatorul. Considerandinoportun, deci suspect, concediul de 15 zile luat de ScarlatKretzulescu, a supus unei analize temeinice proiectele acestuia.Concluzia evaluarii a fost ca respectivul a intentionat sa-siplaseze oameni de incredere in pozitiile-cheie in scopurinecunoscute. "Convingandu-se - arata dr. Maria Totu - ca larga sientuziasta adeziune populara la principiile revolutiei faceaimposibila o actiune contrarevolutionara in garda sau cu sprijinulgarzii, S. Kretzulescu a abandonat sefia acesteia la 25 iunie 1848(s.v.)". Prin Decretul nr. 105, loctiitor al lui Kretzulescu a fostnumit Constantin Aristia, deci unul dintre cei mai activi si aprigirevolutionari.
Pe de alta parte, procesul seafla in ultima faza, a declaratiilor acuzatilor, iar strainilor,inclusiv romanilor din afara Tarii Romanesti, li s-a datposibilitatea depunerii cererii pentru obtinerea indigenatului.Winterhalder, Koppainig, Rosenthal si Ohm se dovedisera maipatrioti si mai romani decat multi dintre "urmasii lui Traian". Totin aceasta zi, guvernul afla ca Suleiman Pasa a fost delegat "savina in Valahia", iar prin Bucuresti circula primele zvonuri despreinvazia armatei tariste.
Sambata, 26iunie
Multasteptatul verdict in cazulcelor 3 ofiteri si al soldatilor care au tras in multime adezamagit profund. Silinta, buna-credinta si constiintarevolutionara, care il caracterizau pe colonelul Nicolae Plesoianu,presedintele Comisiei Judecatoresti, au disparut brusc in momentulstabilirii sentintelor. Ion Odobescu, indiferent de motive, fusesecreierul complotului, un complot materializat. In pledoarie, pentruefect, Plesoianu l-a numit "singur faptuitor al acestei varsatoarede sange contrarevolutii". Pentru stabilirea sentintei, l-a gasitvinovat: de sperjur, de demoralizarea armatei si ca "vrajmas alsfintei noastre Constitutiuni"! Pe baza acestor "crime" s-a decis"isgonirea din slujba" si "sa i se ia toate cinurile", urmand samai suporte si "judecata criminaliceasca politiceasca" pentru celetrei invinuiri aduse; pentru ele "sa se judece ca un ucigas"...Destainuirile secrete ale colonelului Solomon au cantarit greu. Nua fost gasit asasin, aducandu-i-se aceleasi invinuiri ca in cazullui Odobescu - si aceeasi sentinta. Maiorul Grigore Lacusteanu,vinovat doar pentru ca strigase: "Proprietarii la palat!", a fostsi el dat afara din armata. Ce sentinte au primit soldatii? Presanu a reusit sa afle. Doua zile mai tarziu, Decretul nr. 131, pe catde laconic, pe atat de misterios, ordona ministrului din launtru cain intelegerea cu ministrul resbelului sa-i duca pe "toti arestatiidin temnita" la Ocna Telega. Cum nici unul dintre cei trei ofiterinu fusese condamnat la ocna, rezulta ca era vorba de soldati...Iata cine au fost vinovatii pentru macelul din 19 iunie! Justitiapasoptista calca apasat pe urmele celei pe care pretindea ca oinlocuise. Mai grav inca, pasii ii facea cu usile inchise.
Din volumul cu acelasi titlu, inpregatire la Editura Cadmos
EMANUEL BADESCU (n. 25august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe alBibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la UniversitateaBucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele"Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul deDuminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia -Bucureşti si Imnurile nationale la romani.Este şi coautor al volumelor Scurtăistorie aregalităţii in România, Nicolae Ionescu.Bucureştii de altădată,De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţiasecurităţii,Bucurestii in imagini in vremealui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
