Teolog şi,deopotrivă, cunoscută voce a cetăţii culturale de orientarecreştină, Radu Preda publică o nouă carte dedicată dialogului. Senumeşte chiar astfel: "Cultura dialogului. Pledoarii&exerciţii" şi a apărut la EdituraEikon.
Cartea cuprinde, alături de mai multe articolededicate comunicării din perspectivă teologică, o sumă de dialoguripe care autorul le-a realizat cu diferite personalităţi. El însuşidevenit în ultimii ani una dintre vocile cele mai echilibrate, dar,în acelaşi, timp ferme ale creştinismului ortodox românesc, a fostasiduu cultivat de jurnalişti, astfel încât regăsim într-un ultimcalup al cărţii o serie de dialoguri/interviuri pe care Radu Preda le-a acordat preseiscrise.
În articole sunt rememorate, de pildă, etape alerevenirii la normalitate: "Conştiinţa rolului pe care îl poate aveaşi presa eclesială în depăşirea moştenirii totalitare s-a tradusprintre altele în organizarea de către (revista) Renaşterea, încolaborare cu Academia de Presă de la Frankfurt am Main, a primuluiseminar din România, în zilele de 16-19 mai 1994, pe temacontribuţiei Bisericii Ortodoxe la articularea unui spaţiu publical exprimării libere" (p. 62).
Şi autorul arată mai departe că "dovada maturităţiiunei societăţi rezidă în pluralitatea mediatică şi existenţa,dincolo de această diversitate, a unui consens profesional şi aunei etici practice. Simetric, la fel de adevărat este şi faptul căîntârzierea unei comunităţi pe drumul libertăţii se vede cel maibine în maniera în care încă nu ştie să comunice, să armonizezediferitele opţiuni, să tolereze pluralitatea şi să promovezevalorile comune".
Ar fi de adăugat aici rolul salutar al lui RaduPreda în relansarea revistei "Renaşterea", care apare şi astăzi subegida Arhiepiscopiei Clujului, dar, ca actor direct, şi înîntreţinerea dialogului interortodox, intercreştin, interreligios.Printre altele, este iniţiatorul şi coordonatorul unei revisteacademice şi al unui institut, ambele numite "Inter", care vizeazăchiar dimensiunile enumerate anterior.
Demn discipol al lui Petre Ţuţea - cine nu ştiecartea sa dedicată maestrului? -, Radu Preda este un ferment greudigerabil uneori pentru extremele Bisericii. De altfel, şansaaceasta a dialogului pe şleau - în care să vorbeşti echilibrat,fără complexe, atât despre sechelele Bisericii căreia îi aparţii,cât şi despre realizări - este rara avis printre teologii creştinortodocşi români. Rareori găseşti voci care să spună lucrurilor penume şi în privinţa colaborării clerului cu Securitatea (greapiatră de moară de care se pare că nu vom scăpa rapid - din motivedificil de înţeles), şi despre corupţia din Biserică, şi despremulte alte necazuri. Dar este totodată un ferm apărător alvalorilor ortodoxiei, pe care de prea multe ori exaltările(post)moderne fie le uită, fie nu le mai înţeleg de fel. Toateaceste vor fi regăsite în carte.
De-a lungul timpului Radu Preda a făcut interviuricu personalităţi deosebit de atractive din punctul de vedere altemei acestei cărţi: Olivier Clement, Episcopul Kallistos Ware, Pr.Paul Hesse, Konrad Raiser, Alexandru Paleologu, Horia Bernea etc.În spiritul celor afirmate mai sus, întrebat cum mai stăm cudialectica Orient-Occident şi dacă mai este ea funcţională, numaiun "adept" al Balcanilor, precum îl ştim pe Alexandru Paleologu,putea afirma, lipsit de complexe: "Mărturisesc că n-am avutniciodată sentimentul că există o deosebire funciară între Orientşi Occident. De ce? Pentru că noi (este cazul meu şi al multora camine) am trăit într-o lume în care cultura şi civilizaţiaoccidentală erau asimilate de mai multe generaţii. Ne ştiamoccidentali în toată formaţia şi cultura noastră, doar că pe hartăeram într-un loc plasat mai către Răsărit" (p. 136).
Dar relaţia maestru-discipol pare a funcţiona maideparte în cazul unora dintre personalităţile cu care Radu Predacontinuă dialogul în carte. În plus, fiind astăzi conferenţiar laFacultatea de Teologie din Cluj, autorul este unul dintre tineriiteologi români cu ample stagii de cercetare occidentale, care a şipredat adesea în ţările Europei - de unde şi noi oportunităţi dedialog.
Cu siguranţă, afirmaţiile autorului - al cărorprofil pieziş ne amintesc, din nou, de Ţuţea sau de MitropolitulBartolomeu Anania, de care autorul a fost apropiat - sunt menite atrezi. Cum vedeţi "fenomenul Gigi Becali", este întrebat la unmoment dat Radu Preda într-un interviu (p. 232): "Problema cu GigiBecali este următoarea: în momentul când el primeşte distincţii dinpartea unor ierarhi, cum s-a întâmplat la Sibiu, e ca şi cum Hitlerar fi primit un premiu din partea unei organizaţii evreieşti". "Nueste prea dură comparaţia?" (insistă reporterul) «Deloc! Ea doreştesă sublinieze contradicţia flagrantă dintre comportamentulbezmetic, la limită profanator, al unui autointitulat "apostol alneamului" şi învăţătura creştină pe care acesta o invocă fără să ocunoască». "Nu credeţi că în spatele lui este Biserica?" «Nu esteadevărat. Biserica nu este în spatele nimănui. Pentru că Bisericaare la rândul ei oameni cu vocaţii becaliene, care vor să ajungă labani, la putere, din treaptă în treaptă. Este limpede că s-asemnalat greşit că Becali ar fi un model de laic. Într-o Bisericăunde laicatul este privit cu neîncredere de ierarhie, a încuraja şigratifica figuri laice precum Becali este o ofensă la adresaoricărui om de bun-simţ, care vrea să se simtă în Biserică acasă.Este ca şi cum părinţii, în mod sistematic, ar invita tot felul demitocani la masă, jignindu-şi propriii copii. Becali a reuşitperformanţa mitocăniei pseudomisionare. Becali este un paradoxalapostol mitocan. Refuz, totuşi, să cred că noi suntem un popor careîşi exprimă identitatea spirituală prin vocea unor astfel demitocani penali ale căror acte de binefacere nu pot fi considerate"la schimb"».
Incomod, mustind de cultură bine asimilată, capabilde dialog continu cu orice reprezentant decent al principalelorconfesiuni creştine, Radu Preda ne dăruieşte încă o carte carepoate fi oricând recomandată studenţilor în teologie, în primulrând. Căci numai tinerii au şansa de a se apleca cu ochiul curatpeste fântâna cu apă vie a credinţei.
MARIUS VASILEANU(n. 14 aprilie 1964, în Gura Humorului, Bucovina)are o licenţă în filosofie (Universitatea Bucureşti) şi un masterîn antropologia spaţiului sacru (Universitatea de Arhitectură "IonMincu"). Din 2007 este doctorand al Universităţii Bucureşti,Facultatea de Litere, cu o temă interdisciplinară în care continuăstudiile de antropologie a religiei.A fost director al EdituriiMuzicale şi profesor de istoria religiilor în învăţământulpreuniversitar.A ţinut cursuri şi seminarii de introducere înistoriaşi antropologiareligiilor la Universitatea Bucureşti şila Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu". A susţinut o bogatăactivitate în presă: studii, articole, eseuri, recenzii, prozăscurtă, editoriale, interviuri - în jurnale, reviste culturale şicu profil spiritual -, producător şi realizator de emisiuni radio,numeroase colaborări la principalele televiziuni centrale.A fostredactor-şef al revistei Adevărul literar şiartistic. În prezent realizează opagină de religie în săptămânalul Timpul.A publicat cartea "În căutarea duminicii. Sacru şi profan înepoca foiletonistică" (Editura Paralela 45,2008).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
