Rebecca James este un caz. Un caz literar şi un caz desociologia literaturii: cum să obţii succes mondial în 2010 fără săscrii o carte cu şi despre (sex cu) vampiri sau, măcar, cuadolescenţi-vrăjitori!
În primul rând, specia frecventată de autoarea australiană nu estechiar aşa uşor de definit. I-am putea spune "thriller psihologicpentru post-adolescenţi" (sau, făcând un calc lingvistic, pentru"adulţi tineri"), dar sună cam aiurea. Era să scriu "ca dracu' ",dar am hotărât deja că nu e vorba de satanizări, vampirizări,demonizări. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, demonii suntcât se poate de prezenţi: maliţia în sine este un demon. În limbaromână, "maliţie" nu înseamnă exact acelaşi lucru ca în limbaengleză. La noi, trimite mai mult spre o atitudine răutăcioasă, unfel de causerie cu semn schimbat, însă, în spaţiul anglofon,referinţa este, mai degrabă, către înclinaţia patologică de a facerău sau către plăcerea dementă de a vedea pe alţii suferind. (Sepoate nuanţa până spre ură, elementul intenţional fiindsancţionabil inclusiv juridic!) Iată demonul, nu?
Lucrurile nu stau, cu toate acestea, chiar aşa de simplu. RebeccaJames afirmă că ea nu scrie după reţetă. Ea mărturiseşte că s-aapucat de roman scriind propoziţia "Nu m-am dus la înmormântarealui Alice", dar fără să ştie, măcar, cine era Alice ("Alice? Whothe fuck is Alice?!?"). De altfel, romanciera nici nu şi-a propussă devină scriitoare full time, apucându-se de carte la 34 ani,după naşterea celui de-al patrulea copil, în încercarea de a-şiumple cu ceva timpul atunci când adormea cel mic. Mai mult, deşi"Splendida maliţie" a înregistrat un mare succes internaţional,fiind deja tradusă în aproape 40 de ţări, Rebecca James nu are degând să scrie vreo continuare, precum atât de invocatele StephanieMeyer sau J.K. Rowling. Următorul ei roman, aflat în lucru, nu vaavea, teoretic, nici un fel de legătură cu primul.
De asemenea, deşi conţine povestea unui viol în grup urmat de ocrimă, romanul are destul de puţine scene de sex, lucru rar(aproape dubios?) azi. În ciuda unei asemenea "carenţe", publiculdin categoria "young adult" nu pare deranjat de deficitul desenzualitate, lăsându-se captivat de intriga de tip thrillerpsihologic. Desigur, şi acest concept poate fi amendat. Mai puţinthriller, mai multă psihologie! Dar o psihologie a angoasei delocplicticoasă, care circumscrie o acţiune care - la suprafaţă - curgerelativ lin, fără obositoare paranteze reflexive. Aflată încăutarea adevărului despre moartea tragică a surorii sale Rachel,Katherine îşi schimbă domiciliul şi, în linii mari, identitatea,încercând, simultan, să se dezvolte ca persoană independent dedrama de familie. Numai că toată acţiunea ei emoţională estegrevată de o prietenie ciudată, în mod evident disfuncţională, încare este angrenată de "maliţioasa" Alice. Iată personajul tenebrosdin thriller! Un thriller cu cheie, întrucât Alice era dejaimplicată în drama lui Katherine, fratele lui Alice fiind condamnatpentru participarea la asasinarea lui Rachel. În fond, maliţia luiAlice presupunea o răzbunare perversă împotriva familiei luiKatherine, considerată - în chip bolnăvicios - responsabilă pentrupedeapsa aplicată fratelui lui Alice…
Practic, titulara cărţii nu este şi eroina ei. Acţiunea parecentrată în jurul lui Katherine, însă, în realitate, Alice exercităo seducţie morbidă - un alt nivel al maliţiei demonice. Măiestriacomponistică a autoarea stă tocmai în abilitatea de a jongla curelaţia dintre aceste două personaje, în jocul dintre aparenţă şiactualizare. Alice este un personaj considerabil mai complex decât"titulara" Katherine. E construită pe mai multe paliereinterşanjabile: Alice cea fermecătoare versus Alice cea odioasă,Alice - zăpăcita superficială şi haioasă versus Alice - complotistaprofundă dar maladivă ş.a.m.d. Alice confimă, în felul ei, mitulcomplexităţii intrinsece a personajului negativ. Dar a unuipersonaj negativ de care se leagă osmotic şi mitul seducţiei. Aliceseduce pentru a manipula şi pentru a distruge, nu pentru a cuceriteritorii afective. De altfel, seducţia este un mijloc, o cale deaccedere la un rezultat distructiv, nu scopul - presupusconstructiv - în sine. Seducţia ajunge, în consecinţă, un demon,precum cel din "Legăturile primejdioase" de Laclos, cu o dozăfascinantă de gratuitate, jucată cu dexteritate din pognee.
…Totuşi, de ce ne place o Alice pe care, teoretic, ar trebui să ourâm pur şi simplu, fără nici o sofisticare stilistică? De ce, pânăla urmă, rezonăm empatic (şi nemărturisit?!) cu ea, nu cuKatherine? Aici e de găsit, cred, teribila forţă de atracţie aromanului. Modul în care Rebecca James o comunică, deloc schematic,pe Alice reprezinta turul de forţă al autoarei. Este spectaculoscum îi reuşeşte o asemenea performanţă unei scriitoare novice,aflată, în ciuda vârstei biologice (este născută în 1970), abia ladebut! Unica explicaţie credibilă ţine tot de arta manipulării:scriitoarea se dedublează afectiv şi îşi asumă, pe nesimţite,personajul, pe ciudata Alice, cu o frenezie subtilă. Dacă vreţi,Madame Bovary / Alice Manipulatoarea Carismatică & Perversă& Seducătoare c'est Rebecca James!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
