Diana Mandache
Principesa Moştenitoare a României
Editura Litera
Este o lucrare cu caracter biografic, conţinând mărturii ale unor contemporani, ce reuneşte pentru prima oară o parte semnificativă din şirul miriadelor de întâmplări trăite şi oameni pe care i-a cunoscut Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare a României, prezentarea fiind făcută din perspectiva istoricului. Destinul Principesei se confundă adeseori cu cel al Regelui, iar viaţa sa a fost profund influenţată de istoria mai recentă din România şi sud-estul Europei. Diana Mandache este istoric specializat în studiul regalităţii europene. A publicat mai multe cărţi, printre care: Dearest Missy (Rosvall Royal Books, octombrie 2011), Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania (Sutton, 2004), România, Mitteleuropa şi Balcanii (Pro Transilvania, 1999).
Avram Bunaciu
Biografie. Reflecţii. Corespondenţă
Editura Enciclopedică
Cuvânt înainte de acad. Florin Constantiniu. Postfaţă de prof. univ. Dr. Gheorghe Buzatu. Îngrijirea ediţiei, studiu introductiv, note şi indice onomastic de Liviu Ţurcanu.
Avram Bunaciu (1909 - 1983) a fost un jurist şi politician comunist român implicat de aproape în procesele celor judecaţi în perioada postantonesciană de crime de război şi contra umanităţii, precum şi în procesele politice şi în represiunea din anii stalinismului în România. A ocupat funcţii de acuzator public şef, ministru de justiţie 1948-1949 şi ministru de externe al României (1958-1961). În perioada 1945-1946, Bunaciu a avut funcţia de acuzator public şef în comisia de acuzatori publici a Tribunalului Poporului din Bucureşti. (Tribunalul a funcţionat până la 28 iunie1946).Comisia acuzatorilor publici a examinat cazurile a circa 2700 suspecţi de crime de război şi crime împotriva umanităţii, dintre care 668 au fost condamnaţi, mulţi în contumacie. În februarie 1948, după înlăturarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu, Bunaciu a fost numit ministru al justiţiei (1948-1949), revenind în această funcţie pentru trei săptămâni la finele lui 1957 şi începutul lui 1958. Între 1954-1957 a fost secretar al Marii Adunări Naţionale, apoi, între 11 ianuarie1958.
Cartea de faţă este o culegere de însemnări autobiografice, reflecţii şi corespondenţă. Autorul nu şi-a finalizat scrierile. A cunoscut oameni, fapte şi evenimente cum puţini au avut posibilitatea, din interior. Dar în textele sale nu vorbeşte despre propriile contribuţii la impunerea comunismului în România şi nu răspunde multor întrebări, evidenţiate de îngrijitorul ediţiei în studiul său introductiv: "Care a fost contribuţia sa la procesul mareşalului Ion Antonescu?; ce s-a întâmplat cu urnele funerare ale celor doi Antoneşti, care au fost văzute ultima dată în 1947, în biroul secretarului general al Ministerului Afacerilor Interne, funcţie deţinută atunci de Avram Bunaciu; cum a privit ipostaza de titular la Justiţie, în epoca în care au fost puse bazele juridice ale noului regim politic şi a fost elaborată o întreagă legislaţie represivă? Cum explică căderea sa în dizgraţie la mijlocul anilor 50? Care a fost contribuţia sa la retragerea trupelor sovietice din România? De ce a aşteptat scoaterea sa din CC ca să aştearnă pe hârtie gândurile şi criticile sale la adresa unui regim pe care l-a slujit din toate puterile 20 de ani?"
Mihai Eminescu
Răpirea Bucovinei
Editura Vestala
Antologie, prefaţă şi note de D.Vatamaniuc. Volumul reuneşte, pentru prima dată, toate scrierile eminesciene referitoare la partea de sus a Moldovei, publicate de autor sau rămase în manuscrise. Textele sunt însoţite de un bogat aparat critic, datorat profesorului D. Vatamaniuc, de actele oficiale ale răpirii Bucovinei (publicate în anexă) şi de cronologia evenimentelor care s-au succedat de la 1775 până la 1940, data celei de a doua anexări a ţinutului românesc de nord de către un alt imperiu vecin.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
