Pe "ruta" Ministerul de Interne - Jilava - Gherla - Salcia - Grindu - Periprava, vinovatul fara vina va ajunge sa cunoasca in profunzime nu numai universul concentrationar comunist, ci si mentalul pe care acesta se sprijina, propagandu-l in unde cotidiene de teroare si abjectie umana. Experienta pe care o va parcurge comunistul utopic Ion D. Sirbu (gasindu-si finalul in edificarea completa, definitiva asupra naturii socialismului real) este similara cu cea a lui Panait Istrati: un "Christ al cinstei politice", cum il va numi, mai tarziu, in Jurnalul unui jurnalist fara jurnal. Diferenta specifica e data de implicarea directa, nemijlocita a lui Sirbu in angrenajul monstruosului mecanism. Ceea ce Panait Istrati observa in calatoria facuta in Uniunea Sovietica (mutilarea vietii unui om nevinovat, fara nici o problema de constiinta pentru factorii de raspundere, fara o umbra pe obrazul oficial-luminos al regimului) este trait de Ion D. Sirbu pe cont propriu, formeaza tesutul jupuit al acestor ani care ii sunt furati si distrusi.
El pierde, acum, totul: locul de munca abia dobandit; posibilitatea de relansare a carierei, dupa socul din 1949; manuscrisele gata de tipar (Povestiri petrilene, la Editura Tineretului, si Soarecele B, la ESPLA); biblioteca pe care si-o stransese cu grija; domiciliul bucurestean; sotia, care il tradeaza inca mai mult decat fictionala Matilda pe "omologul" Petrini; tatal, pe care vestea condamnarii fiului il imbatraneste intr-o singura zi, si care se sfarseste in august 1961; mentorul sau, Blaga, care moare in mai, acelasi an... Dar acest Iov contemporan (care va glosa la batranete, in tonalitati amar-filosofice, pe marginea asa-numitei stari de Iovie) isi pastreaza, pe noul front devastat din viata lui, un bun ce a ajuns sa il defineasca: integritatea morala, constiinta etica, acel metal nobil al caracterului tare, care da verticalitate, consecventa si rezistenta in fata tuturor nenorocirilor si loviturilor vietii.
Sa vedem, in cele ce urmeaza, episoadele detentiei, probele cumplitului examen pe care este obligat sa-l treaca, in acest lustru al existentei lui, atletul mizeriei. Este mai intai inchis intr-o celula "de lux", in arestul Ministerului de Interne. Tratamentul aplicat in acest interval, faza (si fata) "dulce" a anchetei se explica prin interesul special pe care il starneste, la nivel inalt, fostul ilegalist. Ministrul de interne, Alexandru Draghici, este informat asupra cazului Sirbu dintr-o sursa bine documentata si intru totul creditabila: chiar frumoasa sotie a acestuia, Maria Sirbu, nascuta Ardeleanu. Acum leaga buna cunostinta Sirbu cu faimosul tovaras capitan Enoiu, un profesionist al anchetelor care obtine, inaintea marturisirilor, dintii dusmanilor poporului. Protagonistul nostru il numeste - cu reala infiorare a omului care a luat contact cu Raul - "Diavolul". Florin Constantin Pavlovici adopta in cartea sa Tortura pe intelesul tuturor, pentru a descrie experienta lui Alexandru Ivasiuc, tonul unei ironii cu ingrediente livresti: "Sasa Ivasiuc nu mai avea nici un dinte; si-i pierduse in ancheta, in pumnii capitanului Enoiu, un celebru profesionist al bataii, care a provocat mai multe rani decat eroii Iliadei si Odiseei laolalta".
Sirbu trece in noul an, 1958, sub acoperamantul Ministerului de Interne, cu aceeasi incapatanare ce il face sa respinga toate ofertele, directe ori piezise, ale anchetatorului. Fiindca nu este "cuminte si intelegator", din ordinul ministrului Draghici, la sugestia zelosului Enoiu, toate manuscrisele ii sunt distruse. Iar aparte de aceasta "epurare", volumul de povestiri Soarecele B, predat inainte de arestare Editurii de Stat pentru Literatura si Arta, dispare din editura, conform marturiei Mariei Graciov, redactorul sau de peste ani.
In martie este transferat la Jilava (a doua statie de pe traseul sau concentrationar), unde il intalneste pe Paul Goma si intra in celula 19, "de eliberare", cu detinuti asteptand sa le expire termenele de condamnare: "In 1958, avand doar o condamnare de 1 an pentru Ãomisiune de denuntà (St. Aug. Doinas), avand deja in ancheta si proces executate circa 6 luni din acest un an - la Jilava am fost varat direct in camera 19, zisa Ãde eliberareÃ. Adica plina de detinuti ce se apropiau de sfarsitul executarii pedepsei lor. Aici traiau, in speranta ca se apropie ziua eliberarii lor, intr-un spatiu foarte restrans, pe paturi suprapuse in trei etaje, circa 50 - 60 de batrani detinuti. (...) Nici unul din cei de acolo nu a fost eliberat. Majoritatea au primit 3 - 5 - 7 ani administrativi, iar altii, ca mine, au avut parte de teatrul unui al doilea proces.".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
